si-acum sa plecam spre caminele triste, impachetati in fum ca in filmele cu mafioti, si-acolo sa gasim fetele singure, ca ele sunt pe rit vechi, votca ne-ar albi ficatul, pacatele, nu, sa palpaie un televizor pe digi, tudor musat sa spuna ceva...
pe resourile din bca, cu sarma de balot drept rezistenta, sa facem cafea fortuna la ibric, sa suiere vantu' prin caminele reci, sa sfaraie pastrama de oaie in seu, sa fie fum, sa urle cainii...
sa fim dati disparuti in cladirile nalte.
dar frigul nu ne iese din oase, frica nu pleaca nicicand, fumul n-alunga duhurile rele, nici blondele blande, zorii n-or sa mai vina, doar admina zdrangane chei deschizand spalatorii, magazii, oficii.
nimeni nu poate invinge, nimeni nu poate scapa, nimeni nu poate fi altceva.
ochii ne sunt albi, din noi iese fum. si-un abur subtire ca din cai asudati. si azi am furat, ca-ntr-un clip chemical brothers am fugit si ne-am ascuns aici.
da, Doamne, sa vina lumina diminetii, da, Doamne, ca raul din noi sa arda, ne iarta, Doamne, gandurile negre si proaste, frica noastra e mare, inima, ca de iepure, n-avem speranta, n-avem trecut, ci doar aceasta calatorie lunga si-absurda prin caminele mari, triste si reci, aceasta studentie vesnica si fara temei !
ne iarta, Doamne, pt tot, mai umflati ca acum n-am fost niciodata, fileaza neone, unde sa plecam ? de ce sa plecam ? nu ne mai putem bate pt a ne consuma taratza din noi, e frig, si-arcadele sparte, pumnii zdreliti, buzele taiate nu ne-ar ajuta la nimic !
iarta-ne, Doamne, cum sa mai fim noi buni ?
#ard_ca_in_liceu #voltaj #razi_cu_lacrimi
miercuri, 25 decembrie 2019
joi, 12 decembrie 2019
Scrisoare către un expert
Doamnă expert
Sugestiile și pozițiile dvs sunt binevenite și de bun augur
Mi-aș dori să țineți seama însă
În activitatea dvs viitoare
De următoarele aspecte
Fetele fac baloane
Din bubble gum
Se rujează fardează machiază pensează
În ecranul telefonului
Pe second cam
În orele de filosofie contemporană
Deseori nu-și găsesc poziția corectă în
Bancă
Mai rar, e-adevărat, nici pe a copilului din burtă
Iar băieții stau pe ghimpi
Întinși ca arcu'
În speranța că vor ciupi
Vreo idee filosofică
Vă scriu de-aici din dintr-un fost Grup Școlar Tehnic
Din atelierele vechi ale prelucătorilor la rece
Aștept cu Încredere
Ca sugestiile și pozițiile dvs
Să primească punctele mele de vedere
Cu drag, al dvs Jean de la Fotăchești
Trimis de pe telefonul smartphone BlackBerry 10.
sâmbătă, 16 noiembrie 2019
Omul sluțește locul
Omul este o ființă tulburată.
Omul este o ființă psihiatrică.
Omul sluțește locul.
Omul e un animal care nu mai amână.
Omul este o nevoință cugetătoare
Toată lumea zice că omul e un animal social. Nu cumva a fost o eroare tipografică ?
Și, de fapt, e un AniMall Sociat.
(un fel de Ani petrecuți la Mall în asociere, în cârdășie, sociopat).
Unui sclav îi dă mâna să vorbească despre libertate, unui om liber, nu prea.
Omul e un spirit detractor.
România îți dă șansa să te depreciezi zi de zi.
Corpul a fost prietenul omului.
Deși zice lumea că medicamentele sunt ultra nocive, nu e zi în care să nu luăm un pumn. Un croșeu.
Ceea ce arată credința noastră nestrămutată în biochimiști, farmaciști și în Terapia SA.
Gândim la scară macro, dar ne mănâncă microorganismele zilei.
Celebra vorbă: omul s-a născut liber, dar peste tot e în lanțuri.
Omul s-a născut liber ?
Poți să te naști liber în Corabia, Roșiori, Mizil ?
Uite că e imposibil, însă peste tot omul este în danțuri, branțuri..
Șpilul este omul însuși.
"Omul poate ajunge om numai prin educație." Imm. Kant
Întotdeauna filosofii au avut jmekeriile astea: auzi tu, Omul poate ajunge om... păi în primul rând că e om, în al doilea, vrei să spui că: Omul se poate ajunge, numai dacă e educat jmeker. Asta cu adevărat.
E jmeker învățat, s-a ajuns !
N-ai văzut ce Rolex copie 1:1 are ?
"România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate." Constituția României
Doamne, ce cuvinte colosale, mari !
Yeti, omul grămezii...
E o per
Versiune a ființei tale
Animale
Că numai omul suferă cel mai mult
El are un număr
De nervi impresionant
El e animalul cu cea mai mare întindere de nervi și alți nervi invizibili luați drept suflet
Sufletul omului e un ghem de nervi tăiați și încâlciți
Omul știe când i-a sunat ceasul
Și astfel intră în anul morții, caz în care face pe viul
La omul cu trac boii sunt rac.
Omului amfibie îi plăcea mediul acvatic
Omului offline, mediul și mediumul online.
Omul e o fiță creatoare.
Omul seamănă izbitor cu musca.
Omul e un animal solemn, de râs.
Omul este un animal în trecere. Ca un rinocer.
Omul e o hienă mercenară.
De ce iubim natura? pt că dacă un oraș este părăsit sau evacuat, natura invadeaza totul și în scurt timp strălucește, făcând uitată prezența omului.
omul colorează totul prin plastic, peturi, caserole și pungi
omul e un animal textil.
Omul este un animal electric
Nu mai are baterii.
Omul e un animal caloric.
Omul e un animal înarmat!
Omul e un animal libido nausea.
Omul este un cărăuș.
Omul e un animal cinico-tactic.
Poate mânca mielu' pe care l-a crescut.
Una, două, îi ia beregata.
Omul e un animal ego(IT)ist...
Omul e iban-ul Craiovei.
Omul e un animal diform.
Omul este un subom.
Omul e o ființă reactoare.
Ideea asta că omul e complex ne-a costat foarte mult.
Omul s-a nascut în frig...
Omul nu e pâinea lui Dumnezeu pt om.
Omul este o ființă umilită și îmbrăcată-n plastic.
Omul este nonsteriletul însuși.
Omul este un animal ridicol. Singurul.
Un uomo George Finidi.
Omul e un animal alogen.
Omul este un vacuum plin. Plin de jmecherii. Șșșt !
Omul e un animal incert.
Omul e un animal instabil.
Omul e un animal tulburat.
Omul e un animal umilit.
Munca l-a albit pe om.
Credeați c-am uitat ?
Omul nu mai e în trena omului.
Nici în tren, că-i un lux și, oricum, ajunge poimarți.
omul e un animal cu dureri.
durere, iata casa ta !
Omul e un animal lipicios.
Omul e un animal animator care scrie !
Halal...
omul este un cărăuș !
Omul este un animal coordonat sau coliniar. Tot aia.
Omul este o fiinţă mecanică de rumeguş.
Omul s-a născut pacient.
Omul e un animal care se foieşte.
Omul e un animal care se sufocă.
Omul este un aparat circulator.
Omul e o ciorbă reîncălzită succesiv.
Omul este cel mai dezamăgitor obiect.
Omul este un animal care doarme în dreptul altuia.
Omul este o fiinţă biopsihosociobârfitoare.
Omul este un animal inuman.
Omul este o fiinţă intraspitalicească.
Omul este o fiinţă policlinică.
Omul e un animal fricos, dar meschin.
Zi o idee f i l o z o f i c ă! Omul este o fiinţă gâlgâitoare. Gâl, gâl, pe şuşaua gâtului.
Omul este o fiinţă biopsihosocio manglitoare !
Omul nu trebuie să se simtă constrâns, ci să fie, fără să simtă.
dimensiunea umana a omului este subumana.
laur itzen
Omul este o ființă psihiatrică.
Omul sluțește locul.
Omul e un animal care nu mai amână.
Omul este o nevoință cugetătoare
Toată lumea zice că omul e un animal social. Nu cumva a fost o eroare tipografică ?
Și, de fapt, e un AniMall Sociat.
(un fel de Ani petrecuți la Mall în asociere, în cârdășie, sociopat).
Unui sclav îi dă mâna să vorbească despre libertate, unui om liber, nu prea.
Omul e un spirit detractor.
România îți dă șansa să te depreciezi zi de zi.
Corpul a fost prietenul omului.
Deși zice lumea că medicamentele sunt ultra nocive, nu e zi în care să nu luăm un pumn. Un croșeu.
Ceea ce arată credința noastră nestrămutată în biochimiști, farmaciști și în Terapia SA.
Gândim la scară macro, dar ne mănâncă microorganismele zilei.
Celebra vorbă: omul s-a născut liber, dar peste tot e în lanțuri.
Omul s-a născut liber ?
Poți să te naști liber în Corabia, Roșiori, Mizil ?
Uite că e imposibil, însă peste tot omul este în danțuri, branțuri..
Șpilul este omul însuși.
"Omul poate ajunge om numai prin educație." Imm. Kant
Întotdeauna filosofii au avut jmekeriile astea: auzi tu, Omul poate ajunge om... păi în primul rând că e om, în al doilea, vrei să spui că: Omul se poate ajunge, numai dacă e educat jmeker. Asta cu adevărat.
E jmeker învățat, s-a ajuns !
N-ai văzut ce Rolex copie 1:1 are ?
"România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate." Constituția României
Doamne, ce cuvinte colosale, mari !
Yeti, omul grămezii...
E o per
Versiune a ființei tale
Animale
Că numai omul suferă cel mai mult
El are un număr
De nervi impresionant
El e animalul cu cea mai mare întindere de nervi și alți nervi invizibili luați drept suflet
Sufletul omului e un ghem de nervi tăiați și încâlciți
Omul știe când i-a sunat ceasul
Și astfel intră în anul morții, caz în care face pe viul
La omul cu trac boii sunt rac.
Omului amfibie îi plăcea mediul acvatic
Omului offline, mediul și mediumul online.
Omul e o fiță creatoare.
Omul seamănă izbitor cu musca.
Omul e un animal solemn, de râs.
Omul este un animal în trecere. Ca un rinocer.
Omul e o hienă mercenară.
De ce iubim natura? pt că dacă un oraș este părăsit sau evacuat, natura invadeaza totul și în scurt timp strălucește, făcând uitată prezența omului.
omul colorează totul prin plastic, peturi, caserole și pungi
omul e un animal textil.
Omul este un animal electric
Nu mai are baterii.
Omul e un animal caloric.
Omul e un animal înarmat!
Omul e un animal libido nausea.
Omul este un cărăuș.
Omul e un animal cinico-tactic.
Poate mânca mielu' pe care l-a crescut.
Una, două, îi ia beregata.
Omul e un animal ego(IT)ist...
Omul e iban-ul Craiovei.
Omul e un animal diform.
Omul este un subom.
Omul e o ființă reactoare.
Ideea asta că omul e complex ne-a costat foarte mult.
Omul s-a nascut în frig...
Omul nu e pâinea lui Dumnezeu pt om.
Omul este o ființă umilită și îmbrăcată-n plastic.
Omul este nonsteriletul însuși.
Omul este un animal ridicol. Singurul.
Un uomo George Finidi.
Omul e un animal alogen.
Omul este un vacuum plin. Plin de jmecherii. Șșșt !
Omul e un animal incert.
Omul e un animal instabil.
Omul e un animal tulburat.
Omul e un animal umilit.
Munca l-a albit pe om.
Credeați c-am uitat ?
Omul nu mai e în trena omului.
Nici în tren, că-i un lux și, oricum, ajunge poimarți.
omul e un animal cu dureri.
durere, iata casa ta !
Omul e un animal lipicios.
Omul e un animal animator care scrie !
Halal...
omul este un cărăuș !
Omul este un animal coordonat sau coliniar. Tot aia.
Omul este o fiinţă mecanică de rumeguş.
Omul s-a născut pacient.
Omul e un animal care se foieşte.
Omul e un animal care se sufocă.
Omul este un aparat circulator.
Omul e o ciorbă reîncălzită succesiv.
Omul este cel mai dezamăgitor obiect.
Omul este un animal care doarme în dreptul altuia.
Omul este o fiinţă biopsihosociobârfitoare.
Omul este un animal inuman.
Omul este o fiinţă intraspitalicească.
Omul este o fiinţă policlinică.
Omul e un animal fricos, dar meschin.
Zi o idee f i l o z o f i c ă! Omul este o fiinţă gâlgâitoare. Gâl, gâl, pe şuşaua gâtului.
Omul este o fiinţă biopsihosocio manglitoare !
Omul nu trebuie să se simtă constrâns, ci să fie, fără să simtă.
dimensiunea umana a omului este subumana.
laur itzen
joi, 14 noiembrie 2019
stația pieptănari
am zece aforisme în sânge.
şef ora master:
1. cuvintele nu mai sunt aceleaşi.
2. caii vorbelor sunt la montă.
3. curând o să apără cartea: profunda oază.
4. claus-io-fob.
5. littbarski va salva românia.
6. în cel mai scurt timp, televiziunile vor salva ţara. ne vor da cartofi prăjiţi.
7. ioana lupea n-a citi omul cu lupa.
8. sunteţi plătiţi.
9. oamenii au multe tăişuri sau fante şi, din păcate, vorbesc o singură limbă.
10. s-ar putea s-o mierlim.
de-ar fi candidat măcar porcişteanu sau staţia pieptănari.
şef ora master:
1. cuvintele nu mai sunt aceleaşi.
2. caii vorbelor sunt la montă.
3. curând o să apără cartea: profunda oază.
4. claus-io-fob.
5. littbarski va salva românia.
6. în cel mai scurt timp, televiziunile vor salva ţara. ne vor da cartofi prăjiţi.
7. ioana lupea n-a citi omul cu lupa.
8. sunteţi plătiţi.
9. oamenii au multe tăişuri sau fante şi, din păcate, vorbesc o singură limbă.
10. s-ar putea s-o mierlim.
de-ar fi candidat măcar porcişteanu sau staţia pieptănari.
ne omoară democrația
revin cu aceleaşi idei tâmpite. să nu ne mai văicărim !
E d e m o c r a ţ i e. DEMOCRAŢIE !
adică, e pt toţi. mai ales pt nevertebrate.
şi, chiar dacă dau în prostie, zic:
1. soc. democratică dă evenimente, divertisment. de regulă pt bani.
2. să nu ne aşteptăm ca jocul unui actor să fie apreciat. specatatoru' a venit la plesneală, era un eveniment, în plus, a plătit, deci, poate să stea pe fb.
3. noi nu înţelegem că democraţia seamănă cu porcu'. porc care-i omnivor, lent, puturos, mocirlos, mâncău, mirositor, canibal, dacă n-are mâncărică, şi, dacă haleşte mult, nu se mai ridică, chiar se răstoarnă...
digeră, digeră şi-apoi se urneşte. dar e lent, foarte lent.
poporul învinge întotdeauna. dar strada nu e popor. deja din a 2-a zi a dat semne de popor.
hai, la muncă ! ne pierdem şi slujbele astea şi nu mai avem bani de păpică, de film la mall, de ţigări...
4. nu e niciun om acum care să vorbească urât dar drept despre cei din jurul lui. să-i înjure la televizor.
E d e m o c r a ţ i e. DEMOCRAŢIE !
adică, e pt toţi. mai ales pt nevertebrate.
şi, chiar dacă dau în prostie, zic:
1. soc. democratică dă evenimente, divertisment. de regulă pt bani.
2. să nu ne aşteptăm ca jocul unui actor să fie apreciat. specatatoru' a venit la plesneală, era un eveniment, în plus, a plătit, deci, poate să stea pe fb.
3. noi nu înţelegem că democraţia seamănă cu porcu'. porc care-i omnivor, lent, puturos, mocirlos, mâncău, mirositor, canibal, dacă n-are mâncărică, şi, dacă haleşte mult, nu se mai ridică, chiar se răstoarnă...
digeră, digeră şi-apoi se urneşte. dar e lent, foarte lent.
poporul învinge întotdeauna. dar strada nu e popor. deja din a 2-a zi a dat semne de popor.
hai, la muncă ! ne pierdem şi slujbele astea şi nu mai avem bani de păpică, de film la mall, de ţigări...
4. nu e niciun om acum care să vorbească urât dar drept despre cei din jurul lui. să-i înjure la televizor.
aura fragila
aveam aura fragila
umbra imi tremura ca varga
si, dupa cum stiti,
inaltele vibratii te fac sa dispari
si umbra se risipi
ca-ntr-un film cu nisip si ciulini
si mi-a ramas un corp
nebun (rau)
confuz ametit ca un titirez
de nefolosit
nici macar drept ceas solar
umbra imi tremura ca varga
si, dupa cum stiti,
inaltele vibratii te fac sa dispari
si umbra se risipi
ca-ntr-un film cu nisip si ciulini
si mi-a ramas un corp
nebun (rau)
confuz ametit ca un titirez
de nefolosit
nici macar drept ceas solar
Viermi la spitalul de arși
Sunt viermi la spitalul de arşi
e moarte fierbinte şi sânge-alterat
tu eşti o cârpă
n-ai dinţi să faci harşti
sunt viermi la spitalul de arşi
şi musca verzuie depune ouă pe tine şi geam
e timpul s-auzi din nou în ureche 'hai marş' mirean
e moarte fierbinte şi sânge-alterat
tu eşti o cârpă
n-ai dinţi să faci harşti
sunt viermi la spitalul de arşi
şi musca verzuie depune ouă pe tine şi geam
e timpul s-auzi din nou în ureche 'hai marş' mirean
Dumnezeu al viului
au venit norii ca doi cocoşi de tablă zincată
în seara ce se lăsa
priveam în spate săpând după râme
dumnezeu nu poate fi conceput decât ca un dumnezeu al viului. moartea este moarte totală, definitivă. nimic nu supravieţuieşte morţii. dumnezeu este un dumnezeu al viului, dumnezeu nu este unde este moarte, când nu va mai fi viu, dumnezeu va fi foarte trist, numai viul îl bucură, sufletul dispare odată cu corpul, sufletul nu poate exista decât într-un mediu viu, cum există electricitatea într-un cablu sau fulgerul într-o atmosferă.
moartea e cumplit de urâtă, e cea mai urâtă, e oribilă.
dumneata ai văzut ceva mort ? e oripilant. e cumplit. sinistru.
viul are ceva ce încă oferă speranţă, viul pare de partea lui dumnezeu.
omul e într-adevăr cel mai urât, pt că e o diferenţă calitativă enormă între el şi alte vieţuitoare, el poate fi atroce, criminal, macabru, el poate provoca durere psihică, sufletească. el este cea mai urâtă târâtoare, el poate face atât rău încât dumnezeu nu se mai poate opri din plâns.
când nimic viu nu va mai fi, dumnezeu se va gândi dacă mai are vreun rost să-l mai facă pe om.
păi ce, cameleonul nu-l celebrează pe dumnezeu ?
pasărea colibri, flamingii, pinguinii, mangustele ?
coţofenele, peştii, lăcustele şi albinele, cărăbuşii strălucitori ?
pt mort, moartea e sfârşitul total, mortul pierde tot, moartea e totală, definitivă, unică, e cruntă, e o înnegrire instantanee a ecranului minţii, e întunericul fără capăt, e cel mai mare întuneric, nimic nu se mai poate.
ai stat vreodată noaptea în vreun râu, în vreo apă până la brâu, privind în jos la lumina slabă a stelelor ?
apa aia e ca o smoală, ca un hău, e începutul sfârşitului, e ceva atât de înfricoşător încât te poţi îneca în apa de-o palmă. aşa e moartea, o smoală, un bitum, şi-apoi un întuneric de nepătruns.
dumnezeu nu poate fi conceput de om decât ca un dumnezeu al viului.
unde e viu, acolo e dumnezeu.
alţii, greieri, sfinţi, poeţi, şoferi, îl pot concepe altfel.
însă eu ca finit, nu.
în seara ce se lăsa
priveam în spate săpând după râme
dumnezeu nu poate fi conceput decât ca un dumnezeu al viului. moartea este moarte totală, definitivă. nimic nu supravieţuieşte morţii. dumnezeu este un dumnezeu al viului, dumnezeu nu este unde este moarte, când nu va mai fi viu, dumnezeu va fi foarte trist, numai viul îl bucură, sufletul dispare odată cu corpul, sufletul nu poate exista decât într-un mediu viu, cum există electricitatea într-un cablu sau fulgerul într-o atmosferă.
moartea e cumplit de urâtă, e cea mai urâtă, e oribilă.
dumneata ai văzut ceva mort ? e oripilant. e cumplit. sinistru.
viul are ceva ce încă oferă speranţă, viul pare de partea lui dumnezeu.
omul e într-adevăr cel mai urât, pt că e o diferenţă calitativă enormă între el şi alte vieţuitoare, el poate fi atroce, criminal, macabru, el poate provoca durere psihică, sufletească. el este cea mai urâtă târâtoare, el poate face atât rău încât dumnezeu nu se mai poate opri din plâns.
când nimic viu nu va mai fi, dumnezeu se va gândi dacă mai are vreun rost să-l mai facă pe om.
păi ce, cameleonul nu-l celebrează pe dumnezeu ?
pasărea colibri, flamingii, pinguinii, mangustele ?
coţofenele, peştii, lăcustele şi albinele, cărăbuşii strălucitori ?
pt mort, moartea e sfârşitul total, mortul pierde tot, moartea e totală, definitivă, unică, e cruntă, e o înnegrire instantanee a ecranului minţii, e întunericul fără capăt, e cel mai mare întuneric, nimic nu se mai poate.
ai stat vreodată noaptea în vreun râu, în vreo apă până la brâu, privind în jos la lumina slabă a stelelor ?
apa aia e ca o smoală, ca un hău, e începutul sfârşitului, e ceva atât de înfricoşător încât te poţi îneca în apa de-o palmă. aşa e moartea, o smoală, un bitum, şi-apoi un întuneric de nepătruns.
dumnezeu nu poate fi conceput de om decât ca un dumnezeu al viului.
unde e viu, acolo e dumnezeu.
alţii, greieri, sfinţi, poeţi, şoferi, îl pot concepe altfel.
însă eu ca finit, nu.
cărți teleorman
Carti nou aparute:
- teleorman, un avantaj, m. duţescu;
(stoc epuizat)
- teleorman, vechi tangaj, agarici star; (în stoc)
- teleorman. dopaj, sevraj. ghid de bune practici, sile nikifor; (pe ştoc)
- vorbeşti brusc ca un teleormănean
nativ. doar ochelarii, inteligenţi, simina
calomfirescu (caştoc)
- teleorman, meritogratie, vali niciolae;
(miştoc)
- teleorman, per pedes, per vers, vali tester; (chiştoc)
- teleorman, un avantaj, m. duţescu;
(stoc epuizat)
- teleorman, vechi tangaj, agarici star; (în stoc)
- teleorman. dopaj, sevraj. ghid de bune practici, sile nikifor; (pe ştoc)
- vorbeşti brusc ca un teleormănean
nativ. doar ochelarii, inteligenţi, simina
calomfirescu (caştoc)
- teleorman, meritogratie, vali niciolae;
(miştoc)
- teleorman, per pedes, per vers, vali tester; (chiştoc)
furia mea e albă
furia mea este albă înaintam greu cu ochii pe deasupra ochelarilor ațintiți aproape foarte aproape prin parbrizul înnămolit tu n-ai să ajungi niciodată nimic tu n-ai să păcălești pe nimeni cu aerul ăsta al tău de student uită-te și tu la omul Profito la omul Meschina Lente Forever ce ți se strecoară sub piele parcă-i râie tu crezi că poți să-ți găsești o cale tu crezi că poți să te strecori nu vei fi lăsat unde naiba ai văzut tu că ți se aude vocea faci parte din cei mulți ca obleții tu știi că mori încet atârnat de toate belciugele ușilor tu știi că Profito va atinge suta fără emoții ai văzut și tu toate astea și te amăgești zi de zi nu știai unde să mai calci nu știai cum să-ți mai iei nămolul de pe tălpi ce te unea cu pământul ce te făcea o cocă bună la nimic înaintai greu nu ți se risipea setca asta cenușie ce te prinsese te zbăteai aiurea cereai în gura mare procese justiție dreptate nici furia nu-ți era măcar roșie era ca un lapte cu cenușă făcut la foc mic omul Profito omul Meschina Lente lăsau o dâră ca de melc unde ți se lipeau ție picioarele gesticulând te lipeai în prenadezul ăla și aveai din nou pe florile minții, în ochi, pe buze și pe limbă același gust&miros de benzină&urină.
Meschina Lente & Omul Profito merg la brat
Ca doi siamezi unsurosi și setați
S-au ieftinit carnatii
Sa ne avem ca frații
Meschina Lente & Omul Profito merg la brat
Ca doi siamezi unsurosi și setați
S-au ieftinit carnatii
Sa ne avem ca frații
stilul este omul în sushi
Dacă vrei să scrii fapte, trebuie să te întreb: Ai mai vorbit cu Răducioiu? Sau cu oricine are un nume asemănător. Florin Radu Răducioiu.
Alecu Ivan Ghilia, Dan Claudiu Tănăsescu.
Şi, dacă ai vorbit, dacă ai legat două vorbe, ce-ai vorbit, ce-aţi vorbit?
Ţi-a povestit atâtea lucruri, atâtea fapte, despre pisici, despre baloane, despre sărăcie, despre neajunsul de a juca barbut.
Te-ai bucurat, te-ai oripilat, te-ai fâstâcit, te-ai fustăcit, ţi-a fost sete, frică, frig şi teamă.
Ţi-e frică pt că eşti născut aşa, din instinct de conservare, ai fost crescut aşa.
Din frică şi fapte nu poţi ieşi, eşti impresionat, milos, compasiv şi cinic. Toate laolaltă. În acelaşi timp.
Şi, să ştii, iei un sac de vorbe şi le-arunci, trebuie că există fapte pt ele, sigur vor surprinde pe cineva.
Întotdeauna se găsesc vorbe care aduc fapte pt oricine.
Nu te mai îngriji dar ce vei spune, cum vei spune, se găsesc urechi să te asculte şi faptele oricum ni se-aruncă în braţe sau în cârcă.
Ducem fapte, cărăm vorbe-fapte, suntem fără cuvinte, muţi vorbitori.
Stilul este omul în sushi, crud şi frust, fapte cu duiumul, ce să facem cu ele, unde să le mai rostogolim, vin altele şi altele, şi-o clonă mică o să-ţi dea peste mână că-ţi pui în cafea zahăr şi nu zaharină.
Alecu Ivan Ghilia, Dan Claudiu Tănăsescu.
Şi, dacă ai vorbit, dacă ai legat două vorbe, ce-ai vorbit, ce-aţi vorbit?
Ţi-a povestit atâtea lucruri, atâtea fapte, despre pisici, despre baloane, despre sărăcie, despre neajunsul de a juca barbut.
Te-ai bucurat, te-ai oripilat, te-ai fâstâcit, te-ai fustăcit, ţi-a fost sete, frică, frig şi teamă.
Ţi-e frică pt că eşti născut aşa, din instinct de conservare, ai fost crescut aşa.
Din frică şi fapte nu poţi ieşi, eşti impresionat, milos, compasiv şi cinic. Toate laolaltă. În acelaşi timp.
Şi, să ştii, iei un sac de vorbe şi le-arunci, trebuie că există fapte pt ele, sigur vor surprinde pe cineva.
Întotdeauna se găsesc vorbe care aduc fapte pt oricine.
Nu te mai îngriji dar ce vei spune, cum vei spune, se găsesc urechi să te asculte şi faptele oricum ni se-aruncă în braţe sau în cârcă.
Ducem fapte, cărăm vorbe-fapte, suntem fără cuvinte, muţi vorbitori.
Stilul este omul în sushi, crud şi frust, fapte cu duiumul, ce să facem cu ele, unde să le mai rostogolim, vin altele şi altele, şi-o clonă mică o să-ţi dea peste mână că-ţi pui în cafea zahăr şi nu zaharină.
omul e o hienă mercenară
Unii scriu din silă, noi muncim din scârbă, din nevoie, ca mercenari, "volintiri, mă rog: azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut!".
Și e normal să scuipăm locul unde am muncit, pt că și el ne-a scuipat pe noi, o-ho.
Șacal ești cu mine, hienă sunt cu tine.
Cum să facem să decomandăm acest apartamant scump numit țară?
Eventual un duplex.
Într-o parte, ei cu gunoiul lor menajer și uman, în cealaltă, noi. Poate reușim să ne descurcăm mai bine.
Deși simt că sufletul mercenar ne este înfipt adânc în măduvă.
Omul e o hienă mercenară.
În 3 ani aș putea să fiu asistent de farmacie, mi-ar plăcea, în prima săptămână mi-ar băga cineva pe gât vreun medicament pe care să-l vând, să-i trombonesc pe guguștiuci și să le dau cele mai scumpe și mai țeapă produse, etc, etc... eu m-aș enerva, aș trânti un raft cu pilule și-aș petrece o noapte într-o clădire cu gratii.
La ziar, mi-ar zice ce să scriu (mi s-a întâmplat, am plecat după exact o săptămână).
La market, lasă-le că merg și alea expirate.
La primărie, ce zice primaru'.
Când eram mic, mă mai băteam, trebuie să mă reapuc.
Și e normal să scuipăm locul unde am muncit, pt că și el ne-a scuipat pe noi, o-ho.
Șacal ești cu mine, hienă sunt cu tine.
Cum să facem să decomandăm acest apartamant scump numit țară?
Eventual un duplex.
Într-o parte, ei cu gunoiul lor menajer și uman, în cealaltă, noi. Poate reușim să ne descurcăm mai bine.
Deși simt că sufletul mercenar ne este înfipt adânc în măduvă.
Omul e o hienă mercenară.
În 3 ani aș putea să fiu asistent de farmacie, mi-ar plăcea, în prima săptămână mi-ar băga cineva pe gât vreun medicament pe care să-l vând, să-i trombonesc pe guguștiuci și să le dau cele mai scumpe și mai țeapă produse, etc, etc... eu m-aș enerva, aș trânti un raft cu pilule și-aș petrece o noapte într-o clădire cu gratii.
La ziar, mi-ar zice ce să scriu (mi s-a întâmplat, am plecat după exact o săptămână).
La market, lasă-le că merg și alea expirate.
La primărie, ce zice primaru'.
Când eram mic, mă mai băteam, trebuie să mă reapuc.
mâncare, haine și timp liber
Când mai ai senzația de om, ferește-te
Când îți vorbesc ca și cum ai fi, fugi, fugi cât te țin picioarele
Uită-te în spate mereu
Mă vei recunoaște în bătaia razelor soarelui după mersul cu un borcan enorm de murături venind agale după tine
Când o să vezi ceva omenesc, vino cu o lupă mare și-un arzător și arde-l ca pe porc
Îngroapă-l sub membrane de carton bituminos
Evită omul, evită ideea de om
Nu fi nici prost în marele târg
Și-ar dori-o atâția
Trezește-te, e 6, du-te la muncă
Să nu uiți, când treci, să mă iei și pe mine
Patronul se va bucura
Și ne va da mâncare, haine și timp liber
Când îți vorbesc ca și cum ai fi, fugi, fugi cât te țin picioarele
Uită-te în spate mereu
Mă vei recunoaște în bătaia razelor soarelui după mersul cu un borcan enorm de murături venind agale după tine
Când o să vezi ceva omenesc, vino cu o lupă mare și-un arzător și arde-l ca pe porc
Îngroapă-l sub membrane de carton bituminos
Evită omul, evită ideea de om
Nu fi nici prost în marele târg
Și-ar dori-o atâția
Trezește-te, e 6, du-te la muncă
Să nu uiți, când treci, să mă iei și pe mine
Patronul se va bucura
Și ne va da mâncare, haine și timp liber
am ces
Am CES.
După o viață de om mi-am dat seama: am CES.
Îmi ceri șpagă, aș vrea să nu.
Nu-mi dai bon fiscal, aș vrea să da.
Îmi pun 5 dinți, îmi tai chitanță pt 3 dinți din față.
Stai pe mess în timp ce eu îți povestesc de mitul eternei reîntoarceri.
E mit, dă-l dracu'.
E clar, CES.
Trebuie să mă includeți, să mă integrați, luați-mă ușor, CES CES, dar s-ar putea să reacționez inadecvat.
Aș vrea să bag cu pompa ceva carte în copilul tău, nu intră, e umflat.
Și-am zis atunci să mă titularizez la Mangalia sau Sighișoara, a avut dreptate inspectoru', Dumnezeu să-l odihnească, bă, toată viața o să regreți.
La Mangalia era apa aia, stăteai ca Vasile, ăla din Faleze, și mâncai scovergi.
Și la Sighișoara erau saltimbanci, te-adăugai și tu în convoi.
Tu te-ai gândit să predai filosofie fetelor cu buricul dezgolit.
După primele lecții prezența era 1/5. Nu sunt sigur dacă cei rămași erau oameni.
Eu am dat-o pe dezbateri, fără absențe, fără învățat, vorbim, vorbim.
Treptat vorbeam singur, menirea de aur a filosofiei.
În final, nu m-am mai dus nici eu, am trimis un robot sever. Prezență 100 %.
Am CES.
Lecția pe care o predau cu mare drag e aia care conține un fragment din Schopenhauer, omul e un animal prea fizic.
Trebuie neapărat să-mi iau o bicicletă ca să mă duc, să mă tot duc.
Sunt adultul greu educabil.
A! Să nu uit, niciodată nu mi-a plăcut școala, deși pe holurile largi și-n subsolurile răcoroase ale universităților mi-aș petrece toată viața.
După o viață de om mi-am dat seama: am CES.
Îmi ceri șpagă, aș vrea să nu.
Nu-mi dai bon fiscal, aș vrea să da.
Îmi pun 5 dinți, îmi tai chitanță pt 3 dinți din față.
Stai pe mess în timp ce eu îți povestesc de mitul eternei reîntoarceri.
E mit, dă-l dracu'.
E clar, CES.
Trebuie să mă includeți, să mă integrați, luați-mă ușor, CES CES, dar s-ar putea să reacționez inadecvat.
Aș vrea să bag cu pompa ceva carte în copilul tău, nu intră, e umflat.
Și-am zis atunci să mă titularizez la Mangalia sau Sighișoara, a avut dreptate inspectoru', Dumnezeu să-l odihnească, bă, toată viața o să regreți.
La Mangalia era apa aia, stăteai ca Vasile, ăla din Faleze, și mâncai scovergi.
Și la Sighișoara erau saltimbanci, te-adăugai și tu în convoi.
Tu te-ai gândit să predai filosofie fetelor cu buricul dezgolit.
După primele lecții prezența era 1/5. Nu sunt sigur dacă cei rămași erau oameni.
Eu am dat-o pe dezbateri, fără absențe, fără învățat, vorbim, vorbim.
Treptat vorbeam singur, menirea de aur a filosofiei.
În final, nu m-am mai dus nici eu, am trimis un robot sever. Prezență 100 %.
Am CES.
Lecția pe care o predau cu mare drag e aia care conține un fragment din Schopenhauer, omul e un animal prea fizic.
Trebuie neapărat să-mi iau o bicicletă ca să mă duc, să mă tot duc.
Sunt adultul greu educabil.
A! Să nu uit, niciodată nu mi-a plăcut școala, deși pe holurile largi și-n subsolurile răcoroase ale universităților mi-aș petrece toată viața.
pescuit noaptea
Apele se limpezesc
Un pui de uliu se bate cu zeci de ciori
Nu-i e frică deloc
E mic rău, intră-n ele, fuge, revine
Are el de apărat un punct de observație de pe un cablu
Vremurile sunt tot mai tulburi
Pescuiește noaptea !
E răcoare, liniște și totul fâșie, foșgăie, țipă, plânge, se furișează, sare-n apă, se izbește înfundat de maluri, bâzâie pe la urechi, cântă, ciupește
Noaptea, în pădure, pe malul apei te ia cu frig
Ți se face frică
Of, o cafea fierbinte la o masă de plastic lângă o benzinărie ar fi aur
Pe apă, singur e și mai rău
Noroc că mai auzi vorbe aduse de vânt de la alți pierduți ce fumează în beznă la alt cot al râului
Cel mai bine e tot dimineața
Noaptea, tremură carnea pe tine la orice broască oarbă ce-ți lovește spatele, picioarele în săritură
Un pui de uliu se bate cu zeci de ciori
Nu-i e frică deloc
E mic rău, intră-n ele, fuge, revine
Are el de apărat un punct de observație de pe un cablu
Vremurile sunt tot mai tulburi
Pescuiește noaptea !
E răcoare, liniște și totul fâșie, foșgăie, țipă, plânge, se furișează, sare-n apă, se izbește înfundat de maluri, bâzâie pe la urechi, cântă, ciupește
Noaptea, în pădure, pe malul apei te ia cu frig
Ți se face frică
Of, o cafea fierbinte la o masă de plastic lângă o benzinărie ar fi aur
Pe apă, singur e și mai rău
Noroc că mai auzi vorbe aduse de vânt de la alți pierduți ce fumează în beznă la alt cot al râului
Cel mai bine e tot dimineața
Noaptea, tremură carnea pe tine la orice broască oarbă ce-ți lovește spatele, picioarele în săritură
Pescuit râul Teleorman
Fost pescuit.
Umiditatea era dementă. (P-asta ar putea-o descrie Liviu G. Stan). În pădure, încă sunt lăculețe, mici bălți de-a dreptul, de la ploi, paradisul lighioanelor. Au curs apele pe mine. Pe mal, la umbră, pe minusculul Amazon (ar fi raiul pe pământ, dacă n-ar fi plin de gunoaie, unde omul a intrat): râul Teleorman, ghemotoacele de roiuri de țânțari îți intră și-n gură.
Roiuri, roiuri sug din tine
Toxice perfuzii, altminteri.
Despre ei ar vorbi cu meșteșug dragul nostru prieten Perpelea.
Ne-a prins și noaptea. Din acest moment, micii trompetiști bâzâitori au intrat în delir, injectați cu adrenalină, tigrații, vărgații țânțari ne-au paradit.
Și sunt clipe în care, avea dreptate Anghel când zicea de Dunăre, ori fugi, ori te arunci în apă, dar, după cum se știe, sunt foarte mulți pescari care nu știu să înoate.
Deci fugi, dar cât și unde?
(Cel mai bun rămâne tot focul cu mult fum, pe o rază de un metru, doi e relativ bine, lângă foc e lux, te cam afumi, te cam îneci, dacă-i cald afară, te cam prăjești).
Însă nimic nu se compară cu somnul coșmaresc de după, cu răsucirele, scărpinările, oftaturile, junghiurile, transpirațiile bruște de la soarele de peste zi, de la toxinele alea din tine ale tigraților. Îți vine în minte și cearta unora, glasurile ridicate, din care ai auzit, prin alte fâșâieli, țipete de păsări, doar atât: Ne mai întâlnim noi. (ca-n carte: credeai c-am murit, Neică?) Mici deliruri, amintiri.
Să fugi, să fugi în miez de noapte. Să alergi ca toți cei care fug de trecut, de ei, de țară, de moarte, de gol, ca Anghel.
A fost frumos.
(țin să menționez că am prins un caras de 1 kil, ceea ce e mai rar, noroc chior, de fapt, asta voiam să vă spun, dar nu știam s-o fac).
Și cum să mai dormi când te gândești în ce fel să mai faci mămăliga: cu zahăr vanilinat? Cu budincă de căpșune? Cu anason, fenicul, coriandru? Cu chilli? Cu gălbenuș de ou? Cu griș? Te perpelești și nu poți lua nicio decizie.
Apele scad, se limpezesc. Vremea-i tocmai bună.
În rest, nu avem decât să ne ascundem, nu putem face asasinate.
E democrație populară.
Umiditatea era dementă. (P-asta ar putea-o descrie Liviu G. Stan). În pădure, încă sunt lăculețe, mici bălți de-a dreptul, de la ploi, paradisul lighioanelor. Au curs apele pe mine. Pe mal, la umbră, pe minusculul Amazon (ar fi raiul pe pământ, dacă n-ar fi plin de gunoaie, unde omul a intrat): râul Teleorman, ghemotoacele de roiuri de țânțari îți intră și-n gură.
Roiuri, roiuri sug din tine
Toxice perfuzii, altminteri.
Despre ei ar vorbi cu meșteșug dragul nostru prieten Perpelea.
Ne-a prins și noaptea. Din acest moment, micii trompetiști bâzâitori au intrat în delir, injectați cu adrenalină, tigrații, vărgații țânțari ne-au paradit.
Și sunt clipe în care, avea dreptate Anghel când zicea de Dunăre, ori fugi, ori te arunci în apă, dar, după cum se știe, sunt foarte mulți pescari care nu știu să înoate.
Deci fugi, dar cât și unde?
(Cel mai bun rămâne tot focul cu mult fum, pe o rază de un metru, doi e relativ bine, lângă foc e lux, te cam afumi, te cam îneci, dacă-i cald afară, te cam prăjești).
Însă nimic nu se compară cu somnul coșmaresc de după, cu răsucirele, scărpinările, oftaturile, junghiurile, transpirațiile bruște de la soarele de peste zi, de la toxinele alea din tine ale tigraților. Îți vine în minte și cearta unora, glasurile ridicate, din care ai auzit, prin alte fâșâieli, țipete de păsări, doar atât: Ne mai întâlnim noi. (ca-n carte: credeai c-am murit, Neică?) Mici deliruri, amintiri.
Să fugi, să fugi în miez de noapte. Să alergi ca toți cei care fug de trecut, de ei, de țară, de moarte, de gol, ca Anghel.
A fost frumos.
(țin să menționez că am prins un caras de 1 kil, ceea ce e mai rar, noroc chior, de fapt, asta voiam să vă spun, dar nu știam s-o fac).
Și cum să mai dormi când te gândești în ce fel să mai faci mămăliga: cu zahăr vanilinat? Cu budincă de căpșune? Cu anason, fenicul, coriandru? Cu chilli? Cu gălbenuș de ou? Cu griș? Te perpelești și nu poți lua nicio decizie.
Apele scad, se limpezesc. Vremea-i tocmai bună.
În rest, nu avem decât să ne ascundem, nu putem face asasinate.
E democrație populară.
școala e o creșă
Poate că țara e în șoc.
Șoc anafilactic.
Stres post-traumatic.
Noi nu ne mai revenim după Revoluție.
Alergăm, alergăm, vrem să apucăm, n-avem mâini de-ajuns.
Îmbrățișăm fum și cădem secerați. Unde fugim așa?
Deși am avut o viteză de ne-am doborât unii pe alții, noi am stagnat, am adâncit niște șanțuri, gropi cu roțile rulând în gol în acest noroi.
Bâjbâim.
Încercăm să ne agațăm. Însă cordelinele sunt tăiate. Ca la chestia aia cu bățul scurt, bățul lung. Nu le vezi. Și aici la fel. Nu știi ce frânghie e întreagă și legată.
(și Ioan-Aurel Pop vorbește ca-ntr-o fotografie mișcată, ca în anii 90, au dreptate ăia de la Paraziții, lumea s-a schimbat, Liiceanu se agață de o funie tăiată, nu merge)
Bâjbâim. Aproximăm.
Un copil lăsat în țară de la 5 ani, 10 ani timp de 10, 15 ani doar cu o bunică, cu vreun bunic e un copil complet diferit. Fragil.
Alții, aici, atât de săraci încât se uită la tine cum ronțăi niște amărâte de sticks de 50 de bani.
Hai s-o zic și p-asta: unu' mic mi-a luat un biscuit din mână și l-a băgat repede în gură și l-a halit.
În următoarele situații, n-am mai așteptat schema de mai sus, am îndemnat copilu' să ia cu încredere. Copiii sunt pofticioși, însă când îți chiorăie mațele, pofta doare.
Școlile, până hăt departe, până dincolo de facultate, sunt niște creșe, niște after-school-uri. Sunt case de copii.
Uneori, rămâi cu câte un copil pe care nu mai vine nimeni să-l ia, apare într-un târziu cineva ori indiferent complet, ori abia trăgându-și sufletul, a fost să-i ia pe ceilalți doi de la grădiniță sau de la școală.
O fi mai bine în Turda, în Gherla, în Jimbolia, în Lugoj, în Sălaj, în Slobozia.
Aici, unde stau eu, nu e bine deloc.
Prezența copiilor la școală, aia care e, ne dă senzația că e în regulă. Falsă senzație.
Școala e o creșă. Timp în care ăia de-acasă mai muncesc zilieri.
Ia să-i întrebați voi pe bunici, mai rar pe părinți pt că sunt plecați, dacă n-ar vrea ca ai lor copii să stea până la orele 16, 17 la școală.
Și mai apare ceva, deși draga noastră școală e o creșă, ne ștergem la nas cu podul palmei în care ținem smartul.
Cine să ne mai educe și când? Ne-am sălbăticit. Țipăm, urlăm, ne mușcăm.
Animale mici lângă animale mari.
Omul este un animal înzestrat cu rațiune.
Omul fără oameni se sălbăticește. Și fără ai lui lângă el, mușcă din oricine, din frică, se apară, nu știe care-i mai sunt frați, mame, surori.
#saracie #alcoolism #violenta #familii_dezorganizate #zone_izolate #zone_cu_acces_limitat #copii_cu_parinti_plecati #somaj #casnic #mame_singure
Șoc anafilactic.
Stres post-traumatic.
Noi nu ne mai revenim după Revoluție.
Alergăm, alergăm, vrem să apucăm, n-avem mâini de-ajuns.
Îmbrățișăm fum și cădem secerați. Unde fugim așa?
Deși am avut o viteză de ne-am doborât unii pe alții, noi am stagnat, am adâncit niște șanțuri, gropi cu roțile rulând în gol în acest noroi.
Bâjbâim.
Încercăm să ne agațăm. Însă cordelinele sunt tăiate. Ca la chestia aia cu bățul scurt, bățul lung. Nu le vezi. Și aici la fel. Nu știi ce frânghie e întreagă și legată.
(și Ioan-Aurel Pop vorbește ca-ntr-o fotografie mișcată, ca în anii 90, au dreptate ăia de la Paraziții, lumea s-a schimbat, Liiceanu se agață de o funie tăiată, nu merge)
Bâjbâim. Aproximăm.
Un copil lăsat în țară de la 5 ani, 10 ani timp de 10, 15 ani doar cu o bunică, cu vreun bunic e un copil complet diferit. Fragil.
Alții, aici, atât de săraci încât se uită la tine cum ronțăi niște amărâte de sticks de 50 de bani.
Hai s-o zic și p-asta: unu' mic mi-a luat un biscuit din mână și l-a băgat repede în gură și l-a halit.
În următoarele situații, n-am mai așteptat schema de mai sus, am îndemnat copilu' să ia cu încredere. Copiii sunt pofticioși, însă când îți chiorăie mațele, pofta doare.
Școlile, până hăt departe, până dincolo de facultate, sunt niște creșe, niște after-school-uri. Sunt case de copii.
Uneori, rămâi cu câte un copil pe care nu mai vine nimeni să-l ia, apare într-un târziu cineva ori indiferent complet, ori abia trăgându-și sufletul, a fost să-i ia pe ceilalți doi de la grădiniță sau de la școală.
O fi mai bine în Turda, în Gherla, în Jimbolia, în Lugoj, în Sălaj, în Slobozia.
Aici, unde stau eu, nu e bine deloc.
Prezența copiilor la școală, aia care e, ne dă senzația că e în regulă. Falsă senzație.
Școala e o creșă. Timp în care ăia de-acasă mai muncesc zilieri.
Ia să-i întrebați voi pe bunici, mai rar pe părinți pt că sunt plecați, dacă n-ar vrea ca ai lor copii să stea până la orele 16, 17 la școală.
Și mai apare ceva, deși draga noastră școală e o creșă, ne ștergem la nas cu podul palmei în care ținem smartul.
Cine să ne mai educe și când? Ne-am sălbăticit. Țipăm, urlăm, ne mușcăm.
Animale mici lângă animale mari.
Omul este un animal înzestrat cu rațiune.
Omul fără oameni se sălbăticește. Și fără ai lui lângă el, mușcă din oricine, din frică, se apară, nu știe care-i mai sunt frați, mame, surori.
#saracie #alcoolism #violenta #familii_dezorganizate #zone_izolate #zone_cu_acces_limitat #copii_cu_parinti_plecati #somaj #casnic #mame_singure
omul e un animal care copiază
Cel mai tare lucru la școală, cel mai dezarmant și care te albește pe loc este următorul: ții tu un mini discurs despre corectitudine și copiii te privesc cu ochi blânzi, calzi și marcați și primul gest pe care-l fac, după ce le dai tu câteva întrebări: ce ar putea să însemne că omul este o trestie gânditoare sau cugetătoare? Ce este, reprezintă fericirea pt dvs.? Ce credeți că am putea spune despre vorba: Omul s-a născut liber, dar peste tot e în lanțuri?, hei, hei, primul gest pe care-l fac e să caute în telefon, pe net, oriunde, într-o carte, la colegu' ca să scrie ceva. Prima și cea mai adâncă reacție e să copieze.
Atunci albești și nu te mai joci, pt că nu are sens, pui ghetele în cui, pui lira în cui, societatea a învins, plagiatorii sunt pe cai mari.
Data viitoare le dai un test simplu: cum este acum vremea afară?
Și ei vor intra repede pe weather dot com și îți vor răspunde.
Șanse minime pt a mai schimba ceva.
Atunci albești și nu te mai joci, pt că nu are sens, pui ghetele în cui, pui lira în cui, societatea a învins, plagiatorii sunt pe cai mari.
Data viitoare le dai un test simplu: cum este acum vremea afară?
Și ei vor intra repede pe weather dot com și îți vor răspunde.
Șanse minime pt a mai schimba ceva.
cărți recente
Peter Șpan
Din lumea celor care na-ți-o frântă
Omul e un zoon Matteo Politi
Impiegat și protestar
Pândă și corupție
Piața Romantic nr 6, nr 9
Și, peste toate, mie mi-a plăcut muzica din Racolarea
Din lumea celor care na-ți-o frântă
Omul e un zoon Matteo Politi
Impiegat și protestar
Pândă și corupție
Piața Romantic nr 6, nr 9
Și, peste toate, mie mi-a plăcut muzica din Racolarea
aburul bălților
Nu mai îmi place dimineața
Amiaza
Seara
În noapte nici nu m-aș duce
E o clipă în zori când trag aer în piept
Din întunericul morții se ridică aburul deasupra bălților și primul pește sclipește în undiță
Apoi se încălzește, vin grijile și totul se îmbâcsește de aerul puternic al omului
Amiaza
Seara
În noapte nici nu m-aș duce
E o clipă în zori când trag aer în piept
Din întunericul morții se ridică aburul deasupra bălților și primul pește sclipește în undiță
Apoi se încălzește, vin grijile și totul se îmbâcsește de aerul puternic al omului
nu mai cred în zahăr ca omul muscă
Nu mai cred în lecitină
Nici în zacuscă
Doamne, cât m-ajuta pe felia groasă de pâine
Nici în zahăr
Ca Omul Muscă
Tot așa nu în reacțiile adverse & perverse folosite de campioni ca energizante
Cred în stimulatoarele cardiace,
În glucoză și-n defibrilatoare
Numai să nu mă omoare
În singurătatea absolută
Și-n limba mută
A altor viermuri...
Nici în zacuscă
Doamne, cât m-ajuta pe felia groasă de pâine
Nici în zahăr
Ca Omul Muscă
Tot așa nu în reacțiile adverse & perverse folosite de campioni ca energizante
Cred în stimulatoarele cardiace,
În glucoză și-n defibrilatoare
Numai să nu mă omoare
În singurătatea absolută
Și-n limba mută
A altor viermuri...
păsările mor de ficat
Păsările mor tot de ficat
De ateroscleroză
Deși în cer nu e grăsime
Și nici cea mai apropiată casă a lor nu e omul
Însă acesta, prin admirația sa față de mâncare,
Le hrănește și pe ele
Omorându-le
Păsările micuțe nici nu mor
Un bob de orez, de mei
Le ține în viață
De ateroscleroză
Deși în cer nu e grăsime
Și nici cea mai apropiată casă a lor nu e omul
Însă acesta, prin admirația sa față de mâncare,
Le hrănește și pe ele
Omorându-le
Păsările micuțe nici nu mor
Un bob de orez, de mei
Le ține în viață
miercuri, 16 octombrie 2019
Simina Bălău
Textualistii se revendicau si din Dimov, spunand despre acesta ca e textualist, spune Tepeneag undeva, Dimov s-a suparat, cum adica, textier ! Tepeneag zice : saracu' Dimov nu stia ca e de bine !
Dupa ani si ani, promotorii textualismului spun despre Bob Dylan, sau Sinclair, daca preferati, ca e textier. Asta-i cu adevarat postmodern.
Textier e Teicu. Dylan e un fel de Beniuc tanar, interbelic, sau Stelaru.
Se mai scrie si altceva in afara de texte ?
Da, si cum se numeste ?
Uite eu il propun pe Alexandru Andries la un premiu de poezie.
Hai ca altii au zis prostii si mai mari.
Ma pot si razgandi.
Am si-o mostra :
"e frumoasa si aproape balaie
si ii place sa faca baie
si o cheama Simina, Simina Balau
si o cheama Simina Balau yeah yeah"
marți, 15 octombrie 2019
mi-e cald pe E70 $-cry-soare către voi vali nicolae
de pe la 30 de ani nu-mi mai e frig. îmi e cald, foarte cald, groaznic
de cald. mi-e cald tot timpul, până la leșin, deși am un frig în mine
permanent. de fapt, cred că sunt de gheață. știți, gheața arde, frige...
vorbesc prostii. mi-e cald și gata. dar numai când mi-e frig nu-mi mai
e rău. căldură vine de la rău. și invers. poate că doar răul de la
căldură. m-am gândit mai bine : sigur că e o dereglare a
suprarenalelor. e de la adrenalină. cum se elimină adrenalina ? glandele
secretă prea multă, nejustificat. nejustificat ? deși orice cort electoral e un pericol,
orice banner suspendat de 2 stâlpi e moarte sigură. e-adevărat, nu-mi
mai e frig, dar mi-e frică, tot mai frică. orice fulg pare o frunză mare, toxică, o
pasăre ucigătoare. orice carte-mi pare armă albă. nu știu dacă mi-e
frică, s-ar putea să-mi fie doar sete. sunt însetat. dar mă voi sătura.
cei însetați se vor sătura. bine e că nu-mi mai e frig. umblu îmbrăcat
subțire, merg tacticos și nostim prin soarele călduț. îmi trebuie o
piață mare, acolo mă simt cel mai bine. dar ce piață ? să fac pe paiața?
mai bine un bâlci. să fiu asistentul lui iosefini-tatăl, când se ștergea
cu batista-mbibata-n spirt diluat, înghițind lamele de ras tocite. tocit e un
cuvânt bun cu care să încheiem această depoziție. taci, taciturn. taci-n
turn. turnul de staniol cu leduri cree. cri cri cry cry... $-cry-soare.
scrisoare către voi.
sâmbătă, 12 octombrie 2019
Excepția: frână sau stimulare?
Tu trebuie să vorbești și despre mine. Mă ții în loc dacă îmi spui continuu despre excepțional.
Tu vrei să faci din învățământul de masă ceva ieșit din comun. Cum ai putea face asta?
Deși există teze care susțin că geniile nu se nasc, ci se fac prin educație, prin formare. Păi dacă totul ar fi aur unde ar mai fi fierul, plumbul, aluminiul?
Tu pe mine mă uiți, eu m-aș simți ignorat, neglijat, umilit, dacă zi de zi tu ți-ai fixa atenția asupra aurului tot timpul, eu ce-aș face? Eu mai am loc, mai pot face ceva, pot să plec?
BlackBird & BlackBerry
luni, 7 octombrie 2019
Jora
Mai bine scoteau un disc cu Mihail Jora și-l distribuiau gratis.
Cu toate că e mișto și cartea aia tăiată la mijloc ca-n trucurile și salvările vechi pe care o deschide Șora, dar 30 de ani pt emag înseamnă totuși foarte puțin.
De ex., formația vocal-instrumentală Generic cu liderul Dan Ciotoi are 32 de ani.
Cu toate că e mișto și cartea aia tăiată la mijloc ca-n trucurile și salvările vechi pe care o deschide Șora, dar 30 de ani pt emag înseamnă totuși foarte puțin.
De ex., formația vocal-instrumentală Generic cu liderul Dan Ciotoi are 32 de ani.
BlackBird & BlackBerry
Sânii mici
Poem
Avea sânii mici
Ca perele mălăiețe
Toamna venise
De bustibus non disputandum
Jean Nătăfleață
Avea sânii mici
Ca perele mălăiețe
Toamna venise
De bustibus non disputandum
Jean Nătăfleață
BlackBird & BlackBerry
COR 2019
Mă, mânca-ți-aș sufletu' tău, m-am uitat în COR 2019 (codul ocupațiilor din România) și n-am găsit expert educațional, poate gasiți voi, există expert învățământ (care înseamnă dracu' știe), dar expert educațional n-am văzut.
Oana Moraru e managerul școlii Helikon din Călărași, pe site scrie că e învățătoare și profesor de română și engleză. Era o rușine să scrie la Digi acolo că e profesoară și învățătoare, în loc de expert educațional?
Am tv-ul pe mute, nu știu ce spune.
Oana Moraru e managerul școlii Helikon din Călărași, pe site scrie că e învățătoare și profesor de română și engleză. Era o rușine să scrie la Digi acolo că e profesoară și învățătoare, în loc de expert educațional?
Am tv-ul pe mute, nu știu ce spune.
BlackBird & BlackBerry
Mergem mai departe
Poate că lucrurile sunt mai simple. România e o țară extrem de tristă. Foarte tristă.
Îți vine să intri sub masă de rușine când îi auzi vorbind pe candidați, antrenori. Fricoși și triști. Măcar în vorbe să fii curajos. Și, dacă se poate, ironic, cinic, autoironic.
Chiar și scriitorii noștri foarte populari par șterși, se aud înfundat de departe, abătuți și fără vlagă. Am rămas în plasa anilor 90, cumpărăm ca nebunii, construim case strâmbe, care se decojesc după 1 an, mergem cu capul în pământ, muncim, adică nu muncim, ci executăm munci, ascultăm, parcă avem un canon absurd tot timpul. Ne bucurăm când vedem o amărâtă de alee curată într-un parc, înconjurată de gropi, gunoaie și pecingini.
Când vezi imaginile alea de la Marea Neagră de apucă plânsul. Când vezi gări, trenuri, orașe, tot plânsul te îneacă.
Dată fiind depresia asta generalizată, mai bine am sta la poartă ascultând manele de top și trăind din ajutoare, din ce pică, la plesneală. Nici chiar cei care fac asta nu mai sunt veseli ca altădată.
Când vorbește cineva la tv, candidat, antrenor, profesor, specialist, ai senzația că după ce se închide emisia i se prăbușește capul, îi cade în nimicnicie, se cocoșează și înaintează umil și umilit în beznă, în neant, în prostie.
O fi mai vesel Brenciu. Poate Pițurcă o fi mai senin. Dar noi ne cam chinuim măcinând pleava altora, gândurile zilei. Orice expert ne bulversează, ne bagă frica în sân, orice specialist ne ceartă și ne dă direcții, directive, doctori în fotbal, în educație, în politică, ei având doar mult tupeu și o minte extrem de confuză.
Se fac atâtea lucruri uluitoare încât ai impresia că mâine o să ia toată lumea peste 5 la evaluarea națională, peste 6 la bac, vom câștiga toate meciurile la scor, vom face port în Gara de Nord, autostrăzi suspendate, nobeluri la buza stufului, canci. Sunt locuri în țară unde, am mai zis asta, dacă te duce cineva și te lasă acolo, sunt șanse mici să poți să pleci curând. Tren nu e, autobuz nu e, vreun taxi pirat ocazional.
Dar peste toate, catindații sunt cei mai triști. Și extrem de obosiți. Primul lucru pe care o să-l facă viitorul președinte: va pleca în concediu.
Moarte clinică.
Îți vine să intri sub masă de rușine când îi auzi vorbind pe candidați, antrenori. Fricoși și triști. Măcar în vorbe să fii curajos. Și, dacă se poate, ironic, cinic, autoironic.
Chiar și scriitorii noștri foarte populari par șterși, se aud înfundat de departe, abătuți și fără vlagă. Am rămas în plasa anilor 90, cumpărăm ca nebunii, construim case strâmbe, care se decojesc după 1 an, mergem cu capul în pământ, muncim, adică nu muncim, ci executăm munci, ascultăm, parcă avem un canon absurd tot timpul. Ne bucurăm când vedem o amărâtă de alee curată într-un parc, înconjurată de gropi, gunoaie și pecingini.
Când vezi imaginile alea de la Marea Neagră de apucă plânsul. Când vezi gări, trenuri, orașe, tot plânsul te îneacă.
Dată fiind depresia asta generalizată, mai bine am sta la poartă ascultând manele de top și trăind din ajutoare, din ce pică, la plesneală. Nici chiar cei care fac asta nu mai sunt veseli ca altădată.
Când vorbește cineva la tv, candidat, antrenor, profesor, specialist, ai senzația că după ce se închide emisia i se prăbușește capul, îi cade în nimicnicie, se cocoșează și înaintează umil și umilit în beznă, în neant, în prostie.
O fi mai vesel Brenciu. Poate Pițurcă o fi mai senin. Dar noi ne cam chinuim măcinând pleava altora, gândurile zilei. Orice expert ne bulversează, ne bagă frica în sân, orice specialist ne ceartă și ne dă direcții, directive, doctori în fotbal, în educație, în politică, ei având doar mult tupeu și o minte extrem de confuză.
Se fac atâtea lucruri uluitoare încât ai impresia că mâine o să ia toată lumea peste 5 la evaluarea națională, peste 6 la bac, vom câștiga toate meciurile la scor, vom face port în Gara de Nord, autostrăzi suspendate, nobeluri la buza stufului, canci. Sunt locuri în țară unde, am mai zis asta, dacă te duce cineva și te lasă acolo, sunt șanse mici să poți să pleci curând. Tren nu e, autobuz nu e, vreun taxi pirat ocazional.
Dar peste toate, catindații sunt cei mai triști. Și extrem de obosiți. Primul lucru pe care o să-l facă viitorul președinte: va pleca în concediu.
Moarte clinică.
BlackBird & BlackBerry
Manuale alternative
Cea mai mare dramă tot în învățământ e, sunt manuale care trec din mână în mână, generații întregi, și au ajuns în ultimul hal, cu foile netăiate, impecabile, noi ca-n prima zi.
BlackBird & BlackBerry
Filme
În micuța garsonieră de lângă autogara 13 Septembrie, am dus mâinile la spate, stânga sau dreapta, ca într-un joc de copii, și i-am zis:
- Dragoste și apă caldă sau Patul conjugal?
- Prefer Mamaia, matrimonial.
(am ascuns casetele, îmi luasem un video nou Panasonic de la second)
- Dragoste și apă caldă sau Patul conjugal?
- Prefer Mamaia, matrimonial.
(am ascuns casetele, îmi luasem un video nou Panasonic de la second)
BlackBird & BlackBerry
În spate mă izbește Val
și parcă dorm pe nuduri ude
în spate mă izbește Val (Chimic, Condurache, Vâlcu)
tresar bizar... e somn
și mi se pare
că n-am în mână gafa la final
(gafă etică, nu rănește peștele)
în spate mă izbește Val (Chimic, Condurache, Vâlcu)
tresar bizar... e somn
și mi se pare
că n-am în mână gafa la final
(gafă etică, nu rănește peștele)
BlackBird & BlackBerry
Lăceni. Pescuit
Moșu, vreo 65 de toamne, și nu de primăveri, venise de la Mavrodin până la Lăceni cu bicicleta. Peste 15 km.
Căra cu el într-un sac de plastic un cap de porc. Era iarnă.
- Peștele trage la porc, la sângele care se scurge din căpățână, numai clean mare, pun ficat de porc în cârlig și gata, aștept.
Moșu gândea perfect. A scos capu' de porc din sacul de plastic, care a rămas pictat de sângele ăla în diferite stadii de închegare, și l-a băgat într-unul cu găurele, d-ăla de cartofi, l-a legat bine la gură, apoi cu o cordelină l-a ancorat.
Era frig. Probabil duminică. Era dezlegare la pește.
A intrat un pic în apă, avea cizme serioase, și prin rotire a dat elan căpățânii și a aruncat-o la câțiva metri. Râul Teleorman e îngust, și chiar și-n locuri unde apa stă, sunt coturi și se formează mici bălți, nu e foarte lat. După care a întins bețele, cârlig mare, tijă lungă, Mustad, norvegian, făcut în China, original... cu o bucată mare de ficat brun de porc, puternic vascularizat, croșetată cu acul de pescuit... așteptăm. Răbdare.
Dacă peștele mănâncă porc și noi pește înseamnă că mâncăm și noi porc. Deci, păcătuim.
- Nu-i așa, zice moșu, că peștele n-apucă să îmbuce nimic, îl iau din mers. Numai clean mare, peste kil.
Cleanul, supranumit peștele cu 1000 de ochi sau peștele SRI, peștele omnivor, care are un ochi pe fiecare solz și te vede și când respiri.
Cleanul, căruia i se mai zice și porcul apelor, de aici i-o fi venit moșului ideea cu capul de porc, e lacom, mănâncă mult, continuu: fructe (dude, vișine, corcodușe, prune...), lăcuste, greieri, fluturi, gândaci, cărăbuși, acel frumos scarabeu Ileana, porumb, ficat, cașcaval, obleți, broaște, orice, ca omu'.
Sângele a înghețat pe sacul de plastic, o oglindă spartă. Cineva se încălzește cu încă o gură de Cava d'Oro din sticluța ținută cu grijă în buzunarul interior de la piept.
Cum a venit, și pe unde, moșu de la Mavrodin cu bicicleta tot nu înțeleg, era încărcată bine, suporți, lansete, bețe, capul de porc, cred că avea și-o umbrelă.
Eu, îmbrăcat subțire, că din cauza adrenalinei mă arunc în niște teniși și-o pereche de blugi rupți, un tricou lălâu și-un hanorac (sar în hanorac/trag gluga pe cap), am început să dârdâi și când te-apucă ușoara hipotermie nu prea mai știi ce să faci și o iei la pas, dai din mâini, faci genuflexiuni, dar să știți că nu prea merge, te încălzești însă un pic dacă o iei bine la fugă și te bagi în mașina prietenului, e mai adăpost, te chircești acolo și-asculți un radio bulgăresc, radio Horizont, singurul care se prinde.
Căra cu el într-un sac de plastic un cap de porc. Era iarnă.
- Peștele trage la porc, la sângele care se scurge din căpățână, numai clean mare, pun ficat de porc în cârlig și gata, aștept.
Moșu gândea perfect. A scos capu' de porc din sacul de plastic, care a rămas pictat de sângele ăla în diferite stadii de închegare, și l-a băgat într-unul cu găurele, d-ăla de cartofi, l-a legat bine la gură, apoi cu o cordelină l-a ancorat.
Era frig. Probabil duminică. Era dezlegare la pește.
A intrat un pic în apă, avea cizme serioase, și prin rotire a dat elan căpățânii și a aruncat-o la câțiva metri. Râul Teleorman e îngust, și chiar și-n locuri unde apa stă, sunt coturi și se formează mici bălți, nu e foarte lat. După care a întins bețele, cârlig mare, tijă lungă, Mustad, norvegian, făcut în China, original... cu o bucată mare de ficat brun de porc, puternic vascularizat, croșetată cu acul de pescuit... așteptăm. Răbdare.
Dacă peștele mănâncă porc și noi pește înseamnă că mâncăm și noi porc. Deci, păcătuim.
- Nu-i așa, zice moșu, că peștele n-apucă să îmbuce nimic, îl iau din mers. Numai clean mare, peste kil.
Cleanul, supranumit peștele cu 1000 de ochi sau peștele SRI, peștele omnivor, care are un ochi pe fiecare solz și te vede și când respiri.
Cleanul, căruia i se mai zice și porcul apelor, de aici i-o fi venit moșului ideea cu capul de porc, e lacom, mănâncă mult, continuu: fructe (dude, vișine, corcodușe, prune...), lăcuste, greieri, fluturi, gândaci, cărăbuși, acel frumos scarabeu Ileana, porumb, ficat, cașcaval, obleți, broaște, orice, ca omu'.
Sângele a înghețat pe sacul de plastic, o oglindă spartă. Cineva se încălzește cu încă o gură de Cava d'Oro din sticluța ținută cu grijă în buzunarul interior de la piept.
Cum a venit, și pe unde, moșu de la Mavrodin cu bicicleta tot nu înțeleg, era încărcată bine, suporți, lansete, bețe, capul de porc, cred că avea și-o umbrelă.
Eu, îmbrăcat subțire, că din cauza adrenalinei mă arunc în niște teniși și-o pereche de blugi rupți, un tricou lălâu și-un hanorac (sar în hanorac/trag gluga pe cap), am început să dârdâi și când te-apucă ușoara hipotermie nu prea mai știi ce să faci și o iei la pas, dai din mâini, faci genuflexiuni, dar să știți că nu prea merge, te încălzești însă un pic dacă o iei bine la fugă și te bagi în mașina prietenului, e mai adăpost, te chircești acolo și-asculți un radio bulgăresc, radio Horizont, singurul care se prinde.
BlackBird & BlackBerry
Somn ușor
Încă 5 ani cu un președinte somnolent, confuz și trist.
Barna pare mai vesel, mai fericit, i-am întrebat pe copii ce i-ar face fericiți, o fată mi-a zis că ar fi fericită dacă timpul s-ar opri în loc.
Vezi, Barna nu poate face asta.
Dar și dacă s-ar opri, că înțepenit e, nu e bine, că rămânem cu Iohannis.
Omul de tinichea a avut inimă până la urmă? În fine, 5 ani mi se par de neconceput, și timpul o va lua înapoi.
Zici că am intrat iar în ăia 7 ani apocaliptici de care vorbea contele Incappucciato.
"România educată" a murit.
"Educația ne unește" a sucombat.
Nu mai reușim, boxăm cu umbra, dar umbra ne dă câte o smetie de cădem lați.
Era un film, nu mai știu, și era acolo unu' Bo, căruia mafioții i-au pus picioarele legate într-o găleată de tablă, au turnat ciment și și-au vazut de treabă, după care l-au aruncat peste bord, în ocean.
Nu ți se pare că aceste combinații mortale politico-socio-economice te-au adus în starea de Bo?
Suntem pe făgaș.
Pe făraș.
Barna pare mai vesel, mai fericit, i-am întrebat pe copii ce i-ar face fericiți, o fată mi-a zis că ar fi fericită dacă timpul s-ar opri în loc.
Vezi, Barna nu poate face asta.
Dar și dacă s-ar opri, că înțepenit e, nu e bine, că rămânem cu Iohannis.
Omul de tinichea a avut inimă până la urmă? În fine, 5 ani mi se par de neconceput, și timpul o va lua înapoi.
Zici că am intrat iar în ăia 7 ani apocaliptici de care vorbea contele Incappucciato.
"România educată" a murit.
"Educația ne unește" a sucombat.
Nu mai reușim, boxăm cu umbra, dar umbra ne dă câte o smetie de cădem lați.
Era un film, nu mai știu, și era acolo unu' Bo, căruia mafioții i-au pus picioarele legate într-o găleată de tablă, au turnat ciment și și-au vazut de treabă, după care l-au aruncat peste bord, în ocean.
Nu ți se pare că aceste combinații mortale politico-socio-economice te-au adus în starea de Bo?
Suntem pe făgaș.
Pe făraș.
BlackBird & BlackBerry
Secretul mămăligii
Ia ziceți, cum faceți mămăliga pt pescuit?
S-a uitat în toate părțile, apoi la mine, dacă sunt sau nu de încredere... și mi-a zis cu mare greutate, cu chin, întrucât, se știe, modul cum faci mămăliga și ce pui în ea e un mare secret...
Pun 3 linguri mari de sare de murături, d-aia grunjoasa, morugă, îți face gura pungă, faci infarct, cum n-o muri pe loc peștele când o înghite, nu știu, numai așa o fac.
Și trage la ea așa potroacă? zic.
Rupe.
Pe cuvânt?
Dacă-ți spun...
Și ai mai spus și altora?
Nu, mi-a zis.
Apoi m-am gândit. Vrea să-i facă direct saramură sau să-i pună pe sârmă la uscat după ce au stat la sare. N-are sens să te mai complici, intră sarea direct hipertenisiv în pește și în tine.
După care mi-a povestit că dacă nu merge, o face roșie, mămăliga, da...
Cu colorant alimentar de cofetărie, de prăjituri? am întrebat eu ca un orășean de Dăbuleni sau Voluntari.
Nu, fix Gallus, vopsea de ouă, o fac roșu bourbon, ce-are? E comestibilă
Oricum, foarte tare tipu'. Îmi place, dă numai la pește mare.
S-a uitat în toate părțile, apoi la mine, dacă sunt sau nu de încredere... și mi-a zis cu mare greutate, cu chin, întrucât, se știe, modul cum faci mămăliga și ce pui în ea e un mare secret...
Pun 3 linguri mari de sare de murături, d-aia grunjoasa, morugă, îți face gura pungă, faci infarct, cum n-o muri pe loc peștele când o înghite, nu știu, numai așa o fac.
Și trage la ea așa potroacă? zic.
Rupe.
Pe cuvânt?
Dacă-ți spun...
Și ai mai spus și altora?
Nu, mi-a zis.
Apoi m-am gândit. Vrea să-i facă direct saramură sau să-i pună pe sârmă la uscat după ce au stat la sare. N-are sens să te mai complici, intră sarea direct hipertenisiv în pește și în tine.
După care mi-a povestit că dacă nu merge, o face roșie, mămăliga, da...
Cu colorant alimentar de cofetărie, de prăjituri? am întrebat eu ca un orășean de Dăbuleni sau Voluntari.
Nu, fix Gallus, vopsea de ouă, o fac roșu bourbon, ce-are? E comestibilă
Oricum, foarte tare tipu'. Îmi place, dă numai la pește mare.
BlackBird & BlackBerry
Potelu
Plecasem la drum întins, la drum lung, într-o Dacia Papuc.
Într-un fel, ca să fie drumul cu oameni. Traseul era cam ăsta: Turnu-Măgurele, Corabia, Dăbuleni, Bechet... și Bistreț, mergeam acolo la o cununie.
Vreme frumoasă, toamnă, fusese secetă și Dunărea curgea molcom, scăzută către Zimnicea și Călărași. Ce n-aș fi dat să stau cu lansetele cu clopoței pe malul apei. Dar na, obligația e obligație.
Era cam pustiu. Pustiu de-a binelea. La Corabia, exact aceeași senzație de oraș părăsit, abandonat, experiment chimic. Ne-am oprit destul de târziu, la un Ringaz Petrol, să bem și-o cafea, are acolo un aparat cu Lavazza, nu e Lavazza, e o Nova Brasilia mai proastă, dar de, pe câmpurile alea ce-ai vrea? Stația asta de gaz e înainte de Potelu, tocmai bine, o fi cam pe la jumatea drumului, încă pe-atât și-am ajuns.
Știți prea bine că uneori îți rămân în minte refrene, frânturi de versuri, replici, "vrei crenvurști? nu, berlinki...", unii îți dau cremă, viața sau ei, alții, biscuiți, nu mai știu și tot așa.
În fine, stăteam la măsuță și sorbeam din cafea, simțeam Dunărea aproape, oftam, trăgeam adânc aer în piept, liniște țiuitoare și-i zic:
- Hello, Moto!
- Oi fi eu mută, dar muta tace și le face, și mi-a dat cu o poșetă în cap de-am auzit câinii în Giurgiu...
- Stai, fă, că-i reclamă!
- Pe cine reclamă?
- Ho, fă, că nu înțelegi...
- Scuză-mă, Titi, mi-a zis cu blândețe, n-am știut...
Am plecat încet către Bistreț, trecând prin orașul Dăbuleni.
Dunărea în stânga, Vestul înainte, mie îmi lăcrima ochiul stâng și mi se învinețea ușor.
Într-un fel, ca să fie drumul cu oameni. Traseul era cam ăsta: Turnu-Măgurele, Corabia, Dăbuleni, Bechet... și Bistreț, mergeam acolo la o cununie.
Vreme frumoasă, toamnă, fusese secetă și Dunărea curgea molcom, scăzută către Zimnicea și Călărași. Ce n-aș fi dat să stau cu lansetele cu clopoței pe malul apei. Dar na, obligația e obligație.
Era cam pustiu. Pustiu de-a binelea. La Corabia, exact aceeași senzație de oraș părăsit, abandonat, experiment chimic. Ne-am oprit destul de târziu, la un Ringaz Petrol, să bem și-o cafea, are acolo un aparat cu Lavazza, nu e Lavazza, e o Nova Brasilia mai proastă, dar de, pe câmpurile alea ce-ai vrea? Stația asta de gaz e înainte de Potelu, tocmai bine, o fi cam pe la jumatea drumului, încă pe-atât și-am ajuns.
Știți prea bine că uneori îți rămân în minte refrene, frânturi de versuri, replici, "vrei crenvurști? nu, berlinki...", unii îți dau cremă, viața sau ei, alții, biscuiți, nu mai știu și tot așa.
În fine, stăteam la măsuță și sorbeam din cafea, simțeam Dunărea aproape, oftam, trăgeam adânc aer în piept, liniște țiuitoare și-i zic:
- Hello, Moto!
- Oi fi eu mută, dar muta tace și le face, și mi-a dat cu o poșetă în cap de-am auzit câinii în Giurgiu...
- Stai, fă, că-i reclamă!
- Pe cine reclamă?
- Ho, fă, că nu înțelegi...
- Scuză-mă, Titi, mi-a zis cu blândețe, n-am știut...
Am plecat încet către Bistreț, trecând prin orașul Dăbuleni.
Dunărea în stânga, Vestul înainte, mie îmi lăcrima ochiul stâng și mi se învinețea ușor.
BlackBird & BlackBerry
În nisipul străzii
Noi
Ca vrăbiile gureșe
Ne scăldam în nisip
Astfel scăpam de paraziți
Și ne distram în aurul razelor sclipind în siliciu
Apoi a venit unu' și a scuipat
A scuipat, scuipat, scuipat
Ușor, din gașca noastră au început să se ducă-n noroi
Să ia calea innămolirii
Unde mai pui că unii frați, unele surori veneau să ne ia și pe noi în brațe
Mânjiți cu scârba aia de clisă
Soarele murise înecat în glodul lipicios
Și noi ne-am scuturat de ultimele firicele de nisip, de ultimii paraziți și-am luat-o încet în zbor
Spre Valea Călmățuiului
Ca vrăbiile gureșe
Ne scăldam în nisip
Astfel scăpam de paraziți
Și ne distram în aurul razelor sclipind în siliciu
Apoi a venit unu' și a scuipat
A scuipat, scuipat, scuipat
Ușor, din gașca noastră au început să se ducă-n noroi
Să ia calea innămolirii
Unde mai pui că unii frați, unele surori veneau să ne ia și pe noi în brațe
Mânjiți cu scârba aia de clisă
Soarele murise înecat în glodul lipicios
Și noi ne-am scuturat de ultimele firicele de nisip, de ultimii paraziți și-am luat-o încet în zbor
Spre Valea Călmățuiului
BlackBird & BlackBerry
miercuri, 2 octombrie 2019
Noroi
Noi
Ca vrăbiile gureșe
Ne scăldam în nisip
Astfel scăpam de paraziți
Și ne distram în aurul razelor sclipind în siliciu
Apoi a venit unu' și a scuipat
A scuipat, scuipat, scuipat
Ușor, din gașca noastră au început să se ducă-n noroi
Să ia calea innămolirii
Unde mai pui că unii frați, unele surori veneau să ne ia și pe noi în brațe
Mânjiți cu scârba aia de clisă
Soarele murise înecat în glodul lipicios
Și noi ne-am scuturat de ultimele firicele de nisip, de ultimii paraziți și-am luat-o încet în zbor
Spre Valea Călmățuiului
Ca vrăbiile gureșe
Ne scăldam în nisip
Astfel scăpam de paraziți
Și ne distram în aurul razelor sclipind în siliciu
Apoi a venit unu' și a scuipat
A scuipat, scuipat, scuipat
Ușor, din gașca noastră au început să se ducă-n noroi
Să ia calea innămolirii
Unde mai pui că unii frați, unele surori veneau să ne ia și pe noi în brațe
Mânjiți cu scârba aia de clisă
Soarele murise înecat în glodul lipicios
Și noi ne-am scuturat de ultimele firicele de nisip, de ultimii paraziți și-am luat-o încet în zbor
Spre Valea Călmățuiului
vineri, 23 august 2019
Poate dacă eram lăutari
O chema Flo Rina. Noi îi ziceam Tore Andre Flo. Era foarte înaltă.
Flo Rina Lungana.
Draga noastră Flo avea o energie uluitoare. Nu culegea păsările din nori, dar ne dădea nouă fructele pe care le lua tacticos din susul pomilor.
Luați, moluștelor, ne zicea, să creșteți mari.
Corcodușe, caise, mere padurețe, vișine, chiar și cireșe din curțile oamenilor, întindea mâinile ei lungi, telescopice și gata. Mâncați, nemâncaților!
Dude de pe jos puteam să halim și noi, dar dude... cât de mare să te faci cu dude?
Noi eram mici, pătați, și istoviți.
Istoviți pt că nu găseam nicio soluție, nicio cale ca să scăpăm din sărăcie, de fapt, nu din sărăcie, ci din zonele sărace.
Moluștelor, ne zicea.
Într-un fel, Flo Rina a reușit. Pt o vreme, mergea cu circul: Fata care culege norii cu mâna, femeia nor, femeia cer, alba din înălțimi! ...
După aceea, a fost luată de un patron din Centrul Vechi, aranja candelabre, baloane, lampioane, era o lume frumoasă, colorată, se fuma mult și ea, acolo sus, era îmbătată de toate ierburile, aromele.
Noi am început să ne târâm, venea uneori la noi într-o decapotabilă ca o platformă, condusă de un mustăcios.
Târâtoarelor, striga la noi. O bucurie tot ne făcea, se întindea așa lungă pe asfaltul mâncat și noi ne târam pe ea ca într-un număr de circ cu șerpi și gușteri.
Uite că e bine să ai ceva supradimensionat sau subdimensionat, ceva extrem, noi nici măcar pitici nu eram că sigur ne-ar fi luat cineva la bâlci. Aveam nevoie de talent, de o creștere, de o extremitate sau, de ce nu, de o inexpresivitate totală, ne făcea actori.
Flo Rina Lungana.
Draga noastră Flo avea o energie uluitoare. Nu culegea păsările din nori, dar ne dădea nouă fructele pe care le lua tacticos din susul pomilor.
Luați, moluștelor, ne zicea, să creșteți mari.
Corcodușe, caise, mere padurețe, vișine, chiar și cireșe din curțile oamenilor, întindea mâinile ei lungi, telescopice și gata. Mâncați, nemâncaților!
Dude de pe jos puteam să halim și noi, dar dude... cât de mare să te faci cu dude?
Noi eram mici, pătați, și istoviți.
Istoviți pt că nu găseam nicio soluție, nicio cale ca să scăpăm din sărăcie, de fapt, nu din sărăcie, ci din zonele sărace.
Moluștelor, ne zicea.
Într-un fel, Flo Rina a reușit. Pt o vreme, mergea cu circul: Fata care culege norii cu mâna, femeia nor, femeia cer, alba din înălțimi! ...
După aceea, a fost luată de un patron din Centrul Vechi, aranja candelabre, baloane, lampioane, era o lume frumoasă, colorată, se fuma mult și ea, acolo sus, era îmbătată de toate ierburile, aromele.
Noi am început să ne târâm, venea uneori la noi într-o decapotabilă ca o platformă, condusă de un mustăcios.
Târâtoarelor, striga la noi. O bucurie tot ne făcea, se întindea așa lungă pe asfaltul mâncat și noi ne târam pe ea ca într-un număr de circ cu șerpi și gușteri.
Uite că e bine să ai ceva supradimensiona
Flo Rina chiar ne zicea: ori ești prost de-a binelea, ori ești genial, calea de mijloc nu există. Și cu talentul s-ar putea s-o mai dai în bară, cu lipsa lui, niciodată.
BlackBird & BlackBerry
Mersul trenurilor nu s-a mai editat
Am vrut să cumpăr o nouă ediție a celebrei cărți, apărută în zeci de mii de exemplare de-a lungul vremurilor, Mersul trenurilor, nu s-a mai editat.
Și chiar dacă s-ar fi întâmplat asta, ea ar fi fost una cu adevărat SF. Pleacă trenul și nu știi când ajunge și, mai ales, unde. Sau dacă mai ajunge vreodată. Nu m-am omorât niciodată după acest gen de literatură, SF-ul, zic. Odată cu Mersul trenurilor voiam să iau și Cartea de telefoane, la fel, nu mai e pe piață, nu mai e cerere. Dacă am fi avut-o, l-ar fi găsit pe CaraDincă în secunda 1 și i-ar fi îndesat receptorul pe gât.
BlackBird & BlackBerry
marți, 6 august 2019
porci și mărgăritare
Ați observat că în marile lanțuri au făcut ăștia niște troace în care aruncă papuci, miere, chiloți, budincă, bustiere, jeleuri și noi le extragem ca pe mărgăritare?
Va veni vremea în care vom avea mâinile ocupate cu bormașini și tigăi și le vom culege cu dinții.
#lanț #troacă #mărgăritare #ne_au_simțit
Va veni vremea în care vom avea mâinile ocupate cu bormașini și tigăi și le vom culege cu dinții.
#lanț #troacă #mărgăritare #ne_au_simțit
vineri, 5 iulie 2019
luni, 1 iulie 2019
Ea nu avea detentă
Ea nu avea detentă și lovea mingea de handbal cu piciorul mai tare decât ronald koeman
Ea avea un viitor în față
Cel mai prost viitor
Din handbal nu poți trăi
Ar fi și culmea
Handbalul e un hobby
Ea avea un viitor în față
Cel mai prost viitor
Din handbal nu poți trăi
Ar fi și culmea
Handbalul e un hobby
joi, 27 iunie 2019
Capcană pt greieri
Greieri pt pescuit
Capcana pt greieri n-am făcut-o
ca să-mi hrănesc vreun animal de companie
gecko roz
nici să-i ţin închişi să-mi cânte numai mie
aflând că sunt canibali
am renunţat să-i mai capturez
ar fi trebuit să am o cutiuţă pt fiecare
ca un cofrag
ca un fagure de miere
ca un bloc de garsoniere
ca un organizator de medicamente
Capcana pt greieri n-am făcut-o
ca să-mi hrănesc vreun animal de companie
gecko roz
nici să-i ţin închişi să-mi cânte numai mie
aflând că sunt canibali
am renunţat să-i mai capturez
ar fi trebuit să am o cutiuţă pt fiecare
ca un cofrag
ca un fagure de miere
ca un bloc de garsoniere
ca un organizator de medicamente
luni, 17 iunie 2019
Poe$ie
Treptat, am devenit colega de cameră a soției mele
Ne-am făcut atâtea confidențe
Mă doare un rinichi
Mi s-a întărit un sân
Și mai zice lumea că nu suntem în pas cu
Vremurile
miercuri, 12 iunie 2019
Jurnal de câmp, Valentin Nicolae, aprilie 2018
Noi nu vom promova decât eutanasia, minciuna și prelevarea de organe.
Vom milita pentru îndobitocirea maselor.
Partidul nostru va spune un NU ferm cardiacilor de orice fel. Va lăsa libertatea fiecăruia să contribuie la propriul său atac de cord.
Va încuraja hoția, va crește la sânul lui frica.
Vei tremura ca varga și vei dori tu însuți să dispari.
Vei striga în piețe:
Eu, Eu, Eutanasia
Salvează România.
Iată, e cald, apele s-au retras, protestele pot începe.
România are foarte multe orașe mici în care nu se întâmplă nimic și e mult gunoi.
Comunele și satele sunt de-a dreptul sinistre, chiar și cele care arată superb.
Oriunde te duci, e imposibil să nu vină cineva să-ți ceară un leu, o țigară, o votcă, o cafea, o bere, o pâine.
Vin și câinii, și pisicile, și urșii, coioții.
Deplorabil.
În alea o mână de orașe mai mari, mai e o pojghiță de cultură, fără civilizație și aici.
Consumăm cultură cu pipeta, sper să n-o mai facem.
România e o țară hobby.
Zi tu, dacă ar fi să fie, n-ai scrie o carte, n-ai face o casă, n-ai conduce o grădiniță, un liceu, privat ori ba, n-ai juca într-un film, n-ai coordona educația?
Dar n-ai timp, ieste?
Muncă, bani (mă rog) și canci timp liber.
Apropos, știe cineva cum să înmulțim banii ca Țiriac?
A început să-mi fie frică de cititori. Tirajele se epuizează foarte repede.
Cum ne epuizăm și noi așteptând.
România are plăcerea lecturii.
Vorbim cu televizoru'.
Înjurăm ecranu' telefonului.
S-a distrus și diviziunea socială a șuncii.
Oricine are acces.
Cea mai frumoasă e tot munca de redacție, de reacție.
La o revistă a Uniunii.
Ți-ar da un sens, o detentă, o fentă, o abnegație, o tendință.
Să te duci ca și cum ai veni. Să fie drumurile și birourile cu oameni.
La redacție, te duci sau nu te duci, tot aia.
La magazin, sună ăia după tine să deschizi magazinu'.
La grădiniță, urlă copiii de foame, bate vântu' în bucătărie.
La școală, fumează ăia în clasă și ascultă manele la maximum.
Oriunde, e mai nasol decât la redacție.
Cine să sune după tine? Și pt ce?
Revista nu se organizează, vine de la sine, de la Sinan.
Eu mă mai uit pe Fishing & Hunting Channel, DuckTv, parcă mai erau câteva, și văd străzi, pensiuni, hoteluri, interioare, lacuri, râuri, magazine de pescuit și altele, dame de companie, grădinițe, poduri, concursuri, baraje, oameni, fete, vânători.
Ungaria asta e superbă.
Noi suntem în mizerie.
Suntem răi rău. Ei sunt răi cu alții, eventual.
Nu vreau să mai
A-Trag
Re-Trag
Dis-Trag
De azi, v-aș ruga să-mi spuneți:
Teleorman Argint
TrAg
ReTrAg
ATrAg
DisTrAg atenția.
Îmi plac listele
Ca lui Yigru
Listele de proiecte
De speranțe
De dorințe
De sarcini
De muncitor
Listele interminabile de cărți
Listele de html colors
DarkOlivGreen RedHarlequin YellowWasp
Și bineînțeles listele meșterului
Tu să iei:
- 10 negrese
- 1 excentric pentru baterie, vezi să fie din bronz
- câteva conexpanduri
- 1 cot dulce
- și niște țevi de poli pro pileală.
Ieșisem de la un stabor neclar
Alb ca varul
Lumea se îmbrățișa pe stradă
Părea o mare bucurie
Atât voiam:
Să străbat aici sau dincolo la infinit câmpurile astea în care se întâmplă atâtea și privirea nu obosește niciodată
Ascult Gary Moore
Tai mielul cu pânza de bomfaier
SOS
Societate, ce-ai făcut din noi?
Update: mai bine scriam Leonard Cohen...
Noi mai bine am participa la niște concursuri.
Talentați suntem (?!), aplomb avem. Sport nu știm, yoga, yoc, pe-alea de poezie le câștigă Chifu. Suntem praf, suntem în cădere, îmi macin mintea de ceva vreme (tărâțe, ce să iasă?) și nu găsesc nicio competiție la care să particip.
Nimic.
La fotografie, avem scule, dar n-avem peisage, e pozată țara asta și-n Curtici, ce rost mai are.
Crizantema de aur?
Ghiocelul de aur?
Tinere condeie? Care tinere, mânca-ți-aș?
Romeo și Julieta la Mizil?
Perpelea, hai să ne băgăm pă epigramă, dă-l dracu' de haiku!
Gol de producție.
Clar, n-avem talent.
Vorbesc încet în piața mare
Neurotoxinele suntem noi
Am uneori idei d'astea de neînțeles.
Vreau să-mi iau un cal sau o tricicletă.
Vin la București, cu ele, cât să fac?
Apele se retrag
Mici vietăți înaintează prin gunoaie
Ești bătrân, Patroane
Semințele zboară duse de vânt
Inima sus, Carcasă!
Începe o viață nouă.
La cursurile astea de weekend e imposibil să nu plângi.
Vine un moment în care ești întrebat ce-i place soției, soțului, mamei, tatălui.
Și, sigur, cineva e mort din toată lista. Măcar pisica.
Și ți-aduci aminte că tatălui îi plăcea țuica piperată la ibric, pisicii, fâțele prinse pe gârlă. Mamei, piftia ustoroiată. Iar ție, să fumezi, dar unde?
Prietenei, turingerul. Și te-apucă plânsu', plângi de sare cămașa de pe tine.
Cursurile astea motivaționale, creative te fac din om neom.
Eu am plâns mereu: Doamne, ce vreme de pescuit e afară și eu stau aici între pereții ăștia cu flipchartul în brațe. Incredibil.
Fotografiile prin ferestre (trenuri, autobuze, mașini) au ceva special.
Petele de pe sticlă.
Sună alarma
Sună și karma
Dharma
Big larma
Farma
Ateii vorbesc la televizor despre intrarea Domnului în Ierusalim...
De Florii. Digi-i ca o floare.
Eu zic că un Digipedia, un Digicult despre Lenin i-ar prinde mai bine...
Acu' vrei să te pui bine și cu Domnu'.
Las-o-n știință, nu te mai arunca după fentă!
Opriți Floriile la televizor, sunt alergic la praf, nutreț și alte știri...
Noi nu ne lecuim, fii, mă, adevărăciune până la capăt, acu' o ții langa cu bisericile, cu live de la Vatican și Cernica, de ce nu stai tu cuminte fără efuziuni și entuziasm într-o bulă axată pe ceva mecanic?
PS Era să uit, vezi că Simona își face cruci pe teren!
Vom milita pentru îndobitocirea maselor.
Partidul nostru va spune un NU ferm cardiacilor de orice fel. Va lăsa libertatea fiecăruia să contribuie la propriul său atac de cord.
Va încuraja hoția, va crește la sânul lui frica.
Vei tremura ca varga și vei dori tu însuți să dispari.
Vei striga în piețe:
Eu, Eu, Eutanasia
Salvează România.
Iată, e cald, apele s-au retras, protestele pot începe.
România are foarte multe orașe mici în care nu se întâmplă nimic și e mult gunoi.
Comunele și satele sunt de-a dreptul sinistre, chiar și cele care arată superb.
Oriunde te duci, e imposibil să nu vină cineva să-ți ceară un leu, o țigară, o votcă, o cafea, o bere, o pâine.
Vin și câinii, și pisicile, și urșii, coioții.
Deplorabil.
În alea o mână de orașe mai mari, mai e o pojghiță de cultură, fără civilizație și aici.
Consumăm cultură cu pipeta, sper să n-o mai facem.
România e o țară hobby.
Zi tu, dacă ar fi să fie, n-ai scrie o carte, n-ai face o casă, n-ai conduce o grădiniță, un liceu, privat ori ba, n-ai juca într-un film, n-ai coordona educația?
Dar n-ai timp, ieste?
Muncă, bani (mă rog) și canci timp liber.
Apropos, știe cineva cum să înmulțim banii ca Țiriac?
A început să-mi fie frică de cititori. Tirajele se epuizează foarte repede.
Cum ne epuizăm și noi așteptând.
România are plăcerea lecturii.
Vorbim cu televizoru'.
Înjurăm ecranu' telefonului.
S-a distrus și diviziunea socială a șuncii.
Oricine are acces.
Cea mai frumoasă e tot munca de redacție, de reacție.
La o revistă a Uniunii.
Ți-ar da un sens, o detentă, o fentă, o abnegație, o tendință.
Să te duci ca și cum ai veni. Să fie drumurile și birourile cu oameni.
La redacție, te duci sau nu te duci, tot aia.
La magazin, sună ăia după tine să deschizi magazinu'.
La grădiniță, urlă copiii de foame, bate vântu' în bucătărie.
La școală, fumează ăia în clasă și ascultă manele la maximum.
Oriunde, e mai nasol decât la redacție.
Cine să sune după tine? Și pt ce?
Revista nu se organizează, vine de la sine, de la Sinan.
Eu mă mai uit pe Fishing & Hunting Channel, DuckTv, parcă mai erau câteva, și văd străzi, pensiuni, hoteluri, interioare, lacuri, râuri, magazine de pescuit și altele, dame de companie, grădinițe, poduri, concursuri, baraje, oameni, fete, vânători.
Ungaria asta e superbă.
Noi suntem în mizerie.
Suntem răi rău. Ei sunt răi cu alții, eventual.
Nu vreau să mai
A-Trag
Re-Trag
Dis-Trag
De azi, v-aș ruga să-mi spuneți:
Teleorman Argint
TrAg
ReTrAg
ATrAg
DisTrAg atenția.
Îmi plac listele
Ca lui Yigru
Listele de proiecte
De speranțe
De dorințe
De sarcini
De muncitor
Listele interminabile de cărți
Listele de html colors
DarkOlivGreen RedHarlequin YellowWasp
Și bineînțeles listele meșterului
Tu să iei:
- 10 negrese
- 1 excentric pentru baterie, vezi să fie din bronz
- câteva conexpanduri
- 1 cot dulce
- și niște țevi de poli pro pileală.
Ieșisem de la un stabor neclar
Alb ca varul
Lumea se îmbrățișa pe stradă
Părea o mare bucurie
Atât voiam:
Să străbat aici sau dincolo la infinit câmpurile astea în care se întâmplă atâtea și privirea nu obosește niciodată
Ascult Gary Moore
Tai mielul cu pânza de bomfaier
SOS
Societate, ce-ai făcut din noi?
Update: mai bine scriam Leonard Cohen...
Noi mai bine am participa la niște concursuri.
Talentați suntem (?!), aplomb avem. Sport nu știm, yoga, yoc, pe-alea de poezie le câștigă Chifu. Suntem praf, suntem în cădere, îmi macin mintea de ceva vreme (tărâțe, ce să iasă?) și nu găsesc nicio competiție la care să particip.
Nimic.
La fotografie, avem scule, dar n-avem peisage, e pozată țara asta și-n Curtici, ce rost mai are.
Crizantema de aur?
Ghiocelul de aur?
Tinere condeie? Care tinere, mânca-ți-aș?
Romeo și Julieta la Mizil?
Perpelea, hai să ne băgăm pă epigramă, dă-l dracu' de haiku!
Gol de producție.
Clar, n-avem talent.
Vorbesc încet în piața mare
Neurotoxinele suntem noi
Am uneori idei d'astea de neînțeles.
Vreau să-mi iau un cal sau o tricicletă.
Vin la București, cu ele, cât să fac?
Apele se retrag
Mici vietăți înaintează prin gunoaie
Ești bătrân, Patroane
Semințele zboară duse de vânt
Inima sus, Carcasă!
Începe o viață nouă.
La cursurile astea de weekend e imposibil să nu plângi.
Vine un moment în care ești întrebat ce-i place soției, soțului, mamei, tatălui.
Și, sigur, cineva e mort din toată lista. Măcar pisica.
Și ți-aduci aminte că tatălui îi plăcea țuica piperată la ibric, pisicii, fâțele prinse pe gârlă. Mamei, piftia ustoroiată. Iar ție, să fumezi, dar unde?
Prietenei, turingerul. Și te-apucă plânsu', plângi de sare cămașa de pe tine.
Cursurile astea motivaționale, creative te fac din om neom.
Eu am plâns mereu: Doamne, ce vreme de pescuit e afară și eu stau aici între pereții ăștia cu flipchartul în brațe. Incredibil.
Fotografiile prin ferestre (trenuri, autobuze, mașini) au ceva special.
Petele de pe sticlă.
Sună alarma
Sună și karma
Dharma
Big larma
Farma
Ateii vorbesc la televizor despre intrarea Domnului în Ierusalim...
De Florii. Digi-i ca o floare.
Eu zic că un Digipedia, un Digicult despre Lenin i-ar prinde mai bine...
Acu' vrei să te pui bine și cu Domnu'.
Las-o-n știință, nu te mai arunca după fentă!
Opriți Floriile la televizor, sunt alergic la praf, nutreț și alte știri...
Noi nu ne lecuim, fii, mă, adevărăciune până la capăt, acu' o ții langa cu bisericile, cu live de la Vatican și Cernica, de ce nu stai tu cuminte fără efuziuni și entuziasm într-o bulă axată pe ceva mecanic?
PS Era să uit, vezi că Simona își face cruci pe teren!
marți, 9 aprilie 2019
munca e frumoasă
Cea mai frumoasă e tot munca de redacție, de reacție.
La o revistă a Uniunii.
Ți-ar da un sens, o detentă, o fentă, o abnegație, o tendință.
Să te duci ca și cum ai veni. Să fie drumurile și birourile cu oameni.
La redacție, te duci sau nu te duci, tot aia.
La magazin, sună ăia după tine să deschizi magazinu'.
La grădiniță, urlă copiii de foame, bate vântu' în bucătărie.
La școală, fumează ăia în clasă și ascultă manele la maximum.
Oriunde, e mai nasol decât la redacție.
Cine să sune după tine? Și pt ce?
Revista nu se organizează, vine de la sine, de la Sinan.
La o revistă a Uniunii.
Ți-ar da un sens, o detentă, o fentă, o abnegație, o tendință.
Să te duci ca și cum ai veni. Să fie drumurile și birourile cu oameni.
La redacție, te duci sau nu te duci, tot aia.
La magazin, sună ăia după tine să deschizi magazinu'.
La grădiniță, urlă copiii de foame, bate vântu' în bucătărie.
La școală, fumează ăia în clasă și ascultă manele la maximum.
Oriunde, e mai nasol decât la redacție.
Cine să sune după tine? Și pt ce?
Revista nu se organizează, vine de la sine, de la Sinan.
marți, 2 aprilie 2019
Vino în întâmpinarea profesorului
M-am gândit mai mult, nu neapărat mai bine, date fiind tezele zilei și circumstanțele, aș vrea să fiu cel mai tern, mai cenușiu, mai plictisitor și capricios profesor, cu o voce stinsă, pierită, să mă uit prin tine, să privesc în gol de parcă am venit din batalion disciplinar, și tu să ai entuziasm, dorință, aplomb, dorință, să nu-mi spui că ești la fel de gri ca mine, nu se poate ca la 14 ani să nu fiarbă nimic în tine, crești, explodezi, arzi, să nu vrei nimic la 14 ani, la 18 e prea dur, e timpul ca tu să te gândești la viitorul țării, viitorul tău, construiește-l tu, pe cuvânt dacă îți stau în cale, jur că, dacă îmi ceri ajutorul, ți-l dau, trage puțin de mine ca într-un film românesc în care vreun personaj ar vrea să se așeze pe o buturugă și să stea așa până când un gând îl va face s-o ia spre Sud, spre Nord?, oriunde, numai să meargă, caută-mă tu, mai sunt, nu mai sunt, luptă tu pt tine, fii tu campion, schimbă, dacă vrei să te ajut, caută-mă, să te sprijin, nu să te laud, nu să te perii, nu să fiu părtaș la meschinării, la șmechereli, dacă nu vrei nimic, eu te mai întreb, vrei ceva? Nu? Nimic? Nimic, nimic? Entuziasmul tău este contagios. El poate trezi și un pustiit. Numai că el lipsește. Data viitoare poate gândesc invers, trebui să gândesc mai puțin și mai bine.
Reforma învățământului
Într-o Românie cu adevărat capitalistă și educată, educatoarele, învățătoarele, profesorii trebuie să fie voluntari. Atâta timp cât părinții își câștigă pâinea cu sudoarea frunții și a subțiorilor, și chiar a mustății, cadavrele didactice freacă menta intelectual la școală, păi se compară să pui o folie protectoare pă ecran cu vrăjelile alea de activități pe care le fac educatoarele cu grupele de 30-35 de copii?
O masă caldă pt aceste cadavre pe zi, o cafea din cicoare, orz și naut la pahar moale de plastic ar fi suficient.
Vă dați seama unde s-a ajuns? Să încerci să-l înveți pe copil că Timișul e un județ și nu Temișan? Îl umilești, îl jignești, îl distrugi.
O societate cu adevărat dezvoltată e asemenea Simonei Halep care, întrucât își plătește staff-ul, eu mă gândesc că ar fi bine să n-o facă, să lucreze ăia moca, de ce nu? dar, mă rog, deci, fiindcă le dă băieților cașcaval, aceștia trebuie să aplaude, danseze, să sâsâie când servește aia, străina, să fie clovni, saltimbanci, circari de piețe, târguri și oboare.
Pe cuvântul meu de onoare că n-aș lucra gratis.
Adevărul e că sunt atâtea discipline care n-au absolut niciun sens, rost, relevanță: istoria, geografia, româna, filosofia, matematica, franceza, biologia și, mai ales, logica.
Keywords: voluntar, o masă caldă pe zi pt cadavre, o cafea de orz la pahar moale de plastic, eu te plătesc, eu te umilesc.
Hai, aplauze, dans și chiuituri!
O masă caldă pt aceste cadavre pe zi, o cafea din cicoare, orz și naut la pahar moale de plastic ar fi suficient.
Vă dați seama unde s-a ajuns? Să încerci să-l înveți pe copil că Timișul e un județ și nu Temișan? Îl umilești, îl jignești, îl distrugi.
O societate cu adevărat dezvoltată e asemenea Simonei Halep care, întrucât își plătește staff-ul, eu mă gândesc că ar fi bine să n-o facă, să lucreze ăia moca, de ce nu? dar, mă rog, deci, fiindcă le dă băieților cașcaval, aceștia trebuie să aplaude, danseze, să sâsâie când servește aia, străina, să fie clovni, saltimbanci, circari de piețe, târguri și oboare.
Pe cuvântul meu de onoare că n-aș lucra gratis.
Adevărul e că sunt atâtea discipline care n-au absolut niciun sens, rost, relevanță: istoria, geografia, româna, filosofia, matematica, franceza, biologia și, mai ales, logica.
Keywords: voluntar, o masă caldă pe zi pt cadavre, o cafea de orz la pahar moale de plastic, eu te plătesc, eu te umilesc.
Hai, aplauze, dans și chiuituri!
Bursuc la TNB
Ce chestie, ce măciucă, nevăzându-i pe scenă, ascultându-i în rate, în navetă: Alexandria-Videle, Alexandria-București, Craiova-Calafat, Gara de Nord, noi aveam o impresie foarte bună despre maneliști, pur și simplu, în microbuzele alea făcute din autoutilitare ne lua flama, carte multă, stat în casă, nopți nedormite, cum suntem noi, fragili, palizi, când ne gâdila urechea: aș da zile de la mine, buzele tale, două petale, of, viața mea, ne topeam, cădeam lați pe scaune, iar fetele din autobuz debordau de emoție și transpirație, orice ai spune, cu aer, fără aer, transpiri, e cald rău în sud, o să vă zic cândva cum am stat într-un vagon unde cred că erau 50 de grade, 60?, văzându-i acum pe scenă ne-am dat seama că ei n-au valoare, sunt sub Geanina Corondan & Quartz, sub Jojo chiar, ar putea fi între Cristiana Răduță și Raoul. Dar e prea puțin. Ceea ce ne pune pe gânduri. Pur și simplu, nu cântă nimic. Extraordinar.
Să fie clar, nu vorbim aici de aurul pur, muzica lăutărească: Romica Puceanu, Gabi Luncă, Fărâmiță Lambru. Și nici de Udilă, Albeșteanu, Frații Gore sau Tudor Pană. E ca și cum ar recita la TNB Andreea Esca.
Să fie clar, nu vorbim aici de aurul pur, muzica lăutărească: Romica Puceanu, Gabi Luncă, Fărâmiță Lambru. Și nici de Udilă, Albeșteanu, Frații Gore sau Tudor Pană. E ca și cum ar recita la TNB Andreea Esca.
Poezie la Slobozia
Extratereștrii au murit
OZN-urile au ruginit
Această cușcă are mai multe intrări, poți să țipi înăuntru ca la spitalul 9
Bruno, Bruno, vino aici, își chinuie unul câinele
Umbre umanoide umblă prin păduri
Spiritele băutorilor de spirt morți la taclale
Îți lucrezi încet tricepsul pt un turnir de poezie de la Slobozia
OZN-urile au ruginit
Această cușcă are mai multe intrări, poți să țipi înăuntru ca la spitalul 9
Bruno, Bruno, vino aici, își chinuie unul câinele
Umbre umanoide umblă prin păduri
Spiritele băutorilor de spirt morți la taclale
Îți lucrezi încet tricepsul pt un turnir de poezie de la Slobozia
conectați la fapte
Sunt mai multe stări.
Nu suntem conectați la fapte, nici la ale noastre, nici la ale altora. Dansăm de parcă ne-ar vedea cineva, citim de parcă am avea spectatori, mâncam de parcă am fi la un concurs, avem un public în cap, nu e exclus ca uneori chiar să fim văzuți, e o cameră video oriunde. În acest fel, noi nu trăim fapta, jucăm într-un film, simțim pe jumătate, jucăm ca Silviu Biriș la TNB.
O altă stare, nu facem fapte, suntem blocați, vorbim despre faptele pe care le-am face, nu plecăm la drum, nu mai știm ce să visăm, pt cine. Boala, durerea ne trezesc, ne dau un rost, ne conectează la noi. După care ne întoarcem în vis, în proiectul de a face. Noi n-avem o muncă adâncă, o muncă de lungă durată, de chin. Mergem la suprafață. Noi trebuie să studiem ceva în mod serios. Suntem mulți rău, ne vom sufoca, ne vom face de petrecanie.
Uite că am ales, de 30 de ani, am tot ales pt noi, din păcate, am avut un mediu complet nepropice. Tu ai ales? Cum? Și, alegând, ai putut să duci până spre capăt povestea?
Un pic mai cuminți, obedienți, mai docili și poate am fi reușit.
Sau, mai bine, mai smeriți, mai umili.
Sau, de ce nu?, violenți de-a dreptul, drepți. Le-am amestecat și n-am reușit să tăiem repede și pt totdeauna, am ezitat. Am amânat.
Nu suntem conectați la fapte, nici la ale noastre, nici la ale altora. Dansăm de parcă ne-ar vedea cineva, citim de parcă am avea spectatori, mâncam de parcă am fi la un concurs, avem un public în cap, nu e exclus ca uneori chiar să fim văzuți, e o cameră video oriunde. În acest fel, noi nu trăim fapta, jucăm într-un film, simțim pe jumătate, jucăm ca Silviu Biriș la TNB.
O altă stare, nu facem fapte, suntem blocați, vorbim despre faptele pe care le-am face, nu plecăm la drum, nu mai știm ce să visăm, pt cine. Boala, durerea ne trezesc, ne dau un rost, ne conectează la noi. După care ne întoarcem în vis, în proiectul de a face. Noi n-avem o muncă adâncă, o muncă de lungă durată, de chin. Mergem la suprafață. Noi trebuie să studiem ceva în mod serios. Suntem mulți rău, ne vom sufoca, ne vom face de petrecanie.
Uite că am ales, de 30 de ani, am tot ales pt noi, din păcate, am avut un mediu complet nepropice. Tu ai ales? Cum? Și, alegând, ai putut să duci până spre capăt povestea?
Un pic mai cuminți, obedienți, mai docili și poate am fi reușit.
Sau, mai bine, mai smeriți, mai umili.
Sau, de ce nu?, violenți de-a dreptul, drepți. Le-am amestecat și n-am reușit să tăiem repede și pt totdeauna, am ezitat. Am amânat.
luni, 11 martie 2019
felii de carte
Avea dreptate Eminescu
Vom mânca felii, bucăți de carte
Acum nici homarul nu mai e dulce
E numai metale grele
Dar literatura contemporană
E-uri sau isme cât vezi cu ochii
Vom mânca felii, bucăți de carte
Acum nici homarul nu mai e dulce
E numai metale grele
Dar literatura contemporană
E-uri sau isme cât vezi cu ochii
figurant de sud
Era într-o luni, m-am trezit puțin năuc, citisem până pe la 3 noaptea proză contemporană, m-am uitat în oglindă:
barba albă-n chipul negru, părul zburlit (proza, ce vrei), ochii mei tulburi, chipul meu stâng, tot mai sunt, oglinda nu mințea, trebuia să mă duc la muncă, dintr-o dată m-am privit mai bine, tot mai bine, tot mai atent, sufletul nemângâiet, se vedea cristal: Doamne, am început de malpraxis !
Ufffff. Exact cum spui că ai început de chelie, e I R E V E R S I B I L.
Nici implantul de păr din Turcia sau spălatul cu zaț de cafea Fortuna nu te mai salvează.
Malpraxis, to'arăși, cine ar fi crezut, e-adevarat.
Și-au început să-mi vină în minte toate malpraxisele vieții, 2-ul la fizică din liceu, media scăzută la purtare în 88-89 pt comportament inadecvat societății, toate 3-urile la mate, vagabondajul, șomajul. Ratarea. Deși n-am vrut să marchez. Când nu vrei nimic (nondorință, neti, neti), nu ratezi, nu ?
Început de M A L P R A X I S.
Mai bine aveam și eu o A T A R A X I E incipientă.
Tocmai acum când voiam să mă fac dascăl, psihanalist, figurant.
barba albă-n chipul negru, părul zburlit (proza, ce vrei), ochii mei tulburi, chipul meu stâng, tot mai sunt, oglinda nu mințea, trebuia să mă duc la muncă, dintr-o dată m-am privit mai bine, tot mai bine, tot mai atent, sufletul nemângâiet, se vedea cristal: Doamne, am început de malpraxis !
Ufffff. Exact cum spui că ai început de chelie, e I R E V E R S I B I L.
Nici implantul de păr din Turcia sau spălatul cu zaț de cafea Fortuna nu te mai salvează.
Malpraxis, to'arăși, cine ar fi crezut, e-adevarat.
Și-au început să-mi vină în minte toate malpraxisele vieții, 2-ul la fizică din liceu, media scăzută la purtare în 88-89 pt comportament inadecvat societății, toate 3-urile la mate, vagabondajul, șomajul. Ratarea. Deși n-am vrut să marchez. Când nu vrei nimic (nondorință, neti, neti), nu ratezi, nu ?
Început de M A L P R A X I S.
Mai bine aveam și eu o A T A R A X I E incipientă.
Tocmai acum când voiam să mă fac dascăl, psihanalist, figurant.
aparitii editoriale bookfest
Noi apariții editoriale:
Prost pt o zi. Dar s-a prelungit
Fitil
Am fost păcăliți
Timp tâmp
Frunzar
Balta trebuie secata și arată
Gardă travesti
Sole. Ulei de floare
Campionul nu s-a retras
Depresia. Ghid de utilizare
Cocu sau fotbalul văzut altfel
Nu mai cânta la trianglu
Imposibilul om
Arbitrul Cortez
Coțo Fana nimănui
Tir cu praștia
Îmi plac începuturile
Prost pt o zi. Dar s-a prelungit
Fitil
Am fost păcăliți
Timp tâmp
Frunzar
Balta trebuie secata și arată
Gardă travesti
Sole. Ulei de floare
Campionul nu s-a retras
Depresia. Ghid de utilizare
Cocu sau fotbalul văzut altfel
Nu mai cânta la trianglu
Imposibilul om
Arbitrul Cortez
Coțo Fana nimănui
Tir cu praștia
Îmi plac începuturile
agarici star paninsomniacul
Agarici Star e smooth ca o lebădă
Județ al meu ce porți în tine sunetele delirului
Colți de vier de la Salcia îmi curg prin vine, nu am sânge
Salbă la gât îi pun
Contemporan cu brutele, cu Pelinel
Județ al meu ce porți în tine sunetele delirului
Colți de vier de la Salcia îmi curg prin vine, nu am sânge
Salbă la gât îi pun
Contemporan cu brutele, cu Pelinel
grupuri, nu cupluri
Eu am înțeles că trebuie să trăim în grupuri, nu în cupluri (deși eu credeam că Sarmalele reci au rezolvat problema pt totdeauna: Tantra la cald / Tantra la frig / tantra cu Mario / tantra cu Grig / tantra cu vecinul de etaj /
cu-n instalator si cu-n postas /
cu-n predicator ba chiar cu doi /
si cu băieții de la gunoi), și că nu trebuie să mai avem proprietate, cu toate că eu n-am înțeles niciodată cum vine asta, adică eu am o undiță în mână ca să prind niște pești pt copiii mei și vine unu' și zice: e și undița mea, de fapt, e a mea.
Nu numai că vom trăi armonios, cum a zis fata asta de la Plus, dar mă interesează dacă mai suntem îmbrăcați sau nu, ca să știu dacă mă mai duc în Europa să-mi iau o geacă în talie, d-aia cu pernițe.
Și la școală ne mai ducem ? Doamne, de unde venea salvarea.
Sau, mă rog, ambulanța.
Dacă sunt, în acest caz, bou, asta e, dar oricum trebuie să mă apuc de sală că poate vreau să mănânc o salată și sigur o poftește și vreun om și trebuie să mi-o apăr cu inteligența.
cu-n instalator si cu-n postas /
cu-n predicator ba chiar cu doi /
si cu băieții de la gunoi), și că nu trebuie să mai avem proprietate, cu toate că eu n-am înțeles niciodată cum vine asta, adică eu am o undiță în mână ca să prind niște pești pt copiii mei și vine unu' și zice: e și undița mea, de fapt, e a mea.
Nu numai că vom trăi armonios, cum a zis fata asta de la Plus, dar mă interesează dacă mai suntem îmbrăcați sau nu, ca să știu dacă mă mai duc în Europa să-mi iau o geacă în talie, d-aia cu pernițe.
Și la școală ne mai ducem ? Doamne, de unde venea salvarea.
Sau, mă rog, ambulanța.
Dacă sunt, în acest caz, bou, asta e, dar oricum trebuie să mă apuc de sală că poate vreau să mănânc o salată și sigur o poftește și vreun om și trebuie să mi-o apăr cu inteligența.
grupul oanei de la plus
Apropo de grup
Un soț avea o soție și s-a gândit să petreacă o vreme în grup. Grupul urma să fie de 4. Din grup mai făceau parte Tyson și cu un prieten al său. Tyson n-a mai făcut oficiile de gazdă. Și i-a așteptat cu tovarășu' complet dezbrăcați.
Când i-a văzut, în soț a intrat spaima...
Deși erau de culoare, păreau niște rude îndepărtate ale lui Terente.
Ba nu, Jack Spintecătorul
Ba nu, Terente
Sau Jack Spintecătorul.
Bibliografie:
- Tyson, Undisputed Truth
- Timpuri Noi, Veta
Un soț avea o soție și s-a gândit să petreacă o vreme în grup. Grupul urma să fie de 4. Din grup mai făceau parte Tyson și cu un prieten al său. Tyson n-a mai făcut oficiile de gazdă. Și i-a așteptat cu tovarășu' complet dezbrăcați.
Când i-a văzut, în soț a intrat spaima...
Deși erau de culoare, păreau niște rude îndepărtate ale lui Terente.
Ba nu, Jack Spintecătorul
Ba nu, Terente
Sau Jack Spintecătorul.
Bibliografie:
- Tyson, Undisputed Truth
- Timpuri Noi, Veta
oana de la usr
Date fiind cele mai recente întâmplări, i-am luat un interviu fostului logician Agarici Star.
- Domnule Agarici Star, o să vă întreb roby direct, ce părere aveți despre Mister Proper, cu eunucul lui bătrân, cum zicea poetul, stați că am încurcat foile, ce părere aveți despre grup ?
- Poate au păcălit-o ăia mai mari, când a venit în cămin, câțiva băieți împreună cu Lorraine, Coca și alte fete i-au zis: aici, pe palier, se trăiește în grup, dușurile, după cum știți, sunt comune, fără perdeluțe, wc-urile tot comune, doar camerele le-a făcut arhitectu’ ăsta fals separate, dar uite, am spart noi zidurile și iată ce frumos, un dormitor cu 30 de paturi suprapuse, două, două șamd. Mâncarea de la mama ta e și a noastră, sarmalele, chiftelele, pulpele fripte, zacusca, salata de vinete, brânza de oaie trec pe la noi, după care noi le împărțim tuturor. Eu, domnișoara reporter, am apucat cu un băiat, Tănileț, el era sus, eu, jos, subțirel, tras ca prin inel, dar făcea karate, l-am luat de mustață și i-am zis: dacă mă atingi, atinge-mă, ți-o tai, și mustața. S-a mutat în alt pat. A venit în locul lui Cuego. Ăsta n-avea mustață. În fine, domnișoara reporter, viață. După anii petrecuți așa în cămin, rămâi cu dorința asta de grup, cu nostalgia asta. Cum spuneam eu atunci, mie mi se mai zicea și Șopăele, Marin Șopăele, ca-n versurile alea, văzui vreo 2 tinerele / hai, Marine, șo pă ele. Cum spuneam: Cuplul e ca cupla, te mufezi și gata, ai înțepenit, știți că au apărut și niște cărți cu prize și ștechere pe coperte. Una e un prelungitor cu mai multe prize, alta e o cuplă. Să știți că eu m-am înțeles bine cu fata. Învăța repede. Era fan Libertadores, chiftelele chiftele, ce să vrei mai mult. Aveam acolo și-o grădiniță în care cultivam tutun, verdețuri, ierburi de leac, de ceai, nu știu cum să vă spun. Fericire maximă, fitoterapie. A consemnat Oana Streche (Textul integral cu Agarici Star, alias Marin Șopăele, aka Jean Țigăntele, poate fi citit în revista Vlăstare verzi și tinere, Slobozia)
- Domnule Agarici Star, o să vă întreb roby direct, ce părere aveți despre Mister Proper, cu eunucul lui bătrân, cum zicea poetul, stați că am încurcat foile, ce părere aveți despre grup ?
- Poate au păcălit-o ăia mai mari, când a venit în cămin, câțiva băieți împreună cu Lorraine, Coca și alte fete i-au zis: aici, pe palier, se trăiește în grup, dușurile, după cum știți, sunt comune, fără perdeluțe, wc-urile tot comune, doar camerele le-a făcut arhitectu’ ăsta fals separate, dar uite, am spart noi zidurile și iată ce frumos, un dormitor cu 30 de paturi suprapuse, două, două șamd. Mâncarea de la mama ta e și a noastră, sarmalele, chiftelele, pulpele fripte, zacusca, salata de vinete, brânza de oaie trec pe la noi, după care noi le împărțim tuturor. Eu, domnișoara reporter, am apucat cu un băiat, Tănileț, el era sus, eu, jos, subțirel, tras ca prin inel, dar făcea karate, l-am luat de mustață și i-am zis: dacă mă atingi, atinge-mă, ți-o tai, și mustața. S-a mutat în alt pat. A venit în locul lui Cuego. Ăsta n-avea mustață. În fine, domnișoara reporter, viață. După anii petrecuți așa în cămin, rămâi cu dorința asta de grup, cu nostalgia asta. Cum spuneam eu atunci, mie mi se mai zicea și Șopăele, Marin Șopăele, ca-n versurile alea, văzui vreo 2 tinerele / hai, Marine, șo pă ele. Cum spuneam: Cuplul e ca cupla, te mufezi și gata, ai înțepenit, știți că au apărut și niște cărți cu prize și ștechere pe coperte. Una e un prelungitor cu mai multe prize, alta e o cuplă. Să știți că eu m-am înțeles bine cu fata. Învăța repede. Era fan Libertadores, chiftelele chiftele, ce să vrei mai mult. Aveam acolo și-o grădiniță în care cultivam tutun, verdețuri, ierburi de leac, de ceai, nu știu cum să vă spun. Fericire maximă, fitoterapie. A consemnat Oana Streche (Textul integral cu Agarici Star, alias Marin Șopăele, aka Jean Țigăntele, poate fi citit în revista Vlăstare verzi și tinere, Slobozia)
evaluarea nationala 2019
Știți de ce e bine ca evaluarea națională din clasa a VIII-a să fie eliminată ?
Pt ca niciodată vreun elev de la țară să mai ajungă vreodată la un liceu bun din București sau din Cluj-Napoca, prin notă. Să rămână la el acolo în Peretu, în Gălăteni, în Văceni.
Fiecare părinte își înscrie copilul unde vrea. Cum să ajungă, de ex., copiii Andreei Esca la vreun liceu tehnologic de periferie amestecat cu clase de profesională dintr-un capriciu atât de mizerabil ca nota la evaluarea națională ?
Pt ca niciodată vreun elev de la țară să mai ajungă vreodată la un liceu bun din București sau din Cluj-Napoca, prin notă. Să rămână la el acolo în Peretu, în Gălăteni, în Văceni.
Fiecare părinte își înscrie copilul unde vrea. Cum să ajungă, de ex., copiii Andreei Esca la vreun liceu tehnologic de periferie amestecat cu clase de profesională dintr-un capriciu atât de mizerabil ca nota la evaluarea națională ?
fii voluntar
Radu Paraschivescu a fost scos din grilă.
S-o da eseu ?!
Și noi am scoși din grill.
Ni s-a spus că acest produs nu mai face parte din oferta magazinului nostru.
Moare cultura, ni se închide gura.
Cultura este ucisă cu sânge rece. Unde vom ajunge ?
La gară, dar în gară nu mai e gară, ci boutique, ciocu' mic.
Ce s-a întâmplat ?
Revistele culturale se târăsc să intre în casele cititorilor, însă casele sunt la roșu, care le spune stop, până aici ți-a fost, cultură, rămâi la podea.
Hai, Radu, în învățământ, e atâta nevoie de carte, să salvăm din interior !
Ultimele bastioane ale culturii au fost răpuse de hidra societății de consum.
Pt cine lucrează Digi ? Grila a sucombat.
Adevărul e că, dacă aș fi eu, dar nu sunt, aș desființa (!) meteo și sport și chiar Alice Iacobescu. Ăla nu e meteo, ăla nu e sport. Aș pune roboți, voci de-alea ca la GPS, să citească textu' și gata. Și l-aș lăsa pe Radu cu emisiunile lui. Dar n-ar mai fi atâta culoare și bust. Ăsta are doar mustață.
Uite, TVR2, post semicultural, colaborează foarte bine cu Paul Surugiu-Fuego care face o emisiune, Drag de România, de mare succes.
La una dintre emisiuni a fost invitat Eugen Simion.
Deci, se poate, to'arăși. Dar Radu nu e și la Digi sport ?
Fiți profesioniști, ce dracu' !
Prelipceanu, CTP ?
Grilă sau grill, aiasta-i întrebarea.
Am avut dreptate zilele trecute că începe Mercato, dar lumea e luată cu altele. Înduioșător.
S-o da eseu ?!
Și noi am scoși din grill.
Ni s-a spus că acest produs nu mai face parte din oferta magazinului nostru.
Moare cultura, ni se închide gura.
Cultura este ucisă cu sânge rece. Unde vom ajunge ?
La gară, dar în gară nu mai e gară, ci boutique, ciocu' mic.
Ce s-a întâmplat ?
Revistele culturale se târăsc să intre în casele cititorilor, însă casele sunt la roșu, care le spune stop, până aici ți-a fost, cultură, rămâi la podea.
Hai, Radu, în învățământ, e atâta nevoie de carte, să salvăm din interior !
Ultimele bastioane ale culturii au fost răpuse de hidra societății de consum.
Pt cine lucrează Digi ? Grila a sucombat.
Adevărul e că, dacă aș fi eu, dar nu sunt, aș desființa (!) meteo și sport și chiar Alice Iacobescu. Ăla nu e meteo, ăla nu e sport. Aș pune roboți, voci de-alea ca la GPS, să citească textu' și gata. Și l-aș lăsa pe Radu cu emisiunile lui. Dar n-ar mai fi atâta culoare și bust. Ăsta are doar mustață.
Uite, TVR2, post semicultural, colaborează foarte bine cu Paul Surugiu-Fuego care face o emisiune, Drag de România, de mare succes.
La una dintre emisiuni a fost invitat Eugen Simion.
Deci, se poate, to'arăși. Dar Radu nu e și la Digi sport ?
Fiți profesioniști, ce dracu' !
Prelipceanu, CTP ?
Grilă sau grill, aiasta-i întrebarea.
Am avut dreptate zilele trecute că începe Mercato, dar lumea e luată cu altele. Înduioșător.
luni, 11 februarie 2019
Noi apariții editoriale Teleorman
Noi apariții editoriale:
- Parenting la distanță
- Chirurg în 3 pași simpli
- Plastilina stomatologului. Smoala iadului
- Roby Direct este fals
- Suntem mâncați
- Emigrarea, un deziderat
- Șomajul la îndemâna oricui
- Cei ce îți vor binele
- Nimeni nu poate sta în calea dorinței tale de a opera
- Nu știu ce ne ține pe linia de plutire
Pe piața de carte din România au apărut în soare noi edituri. Iată două dintre ele:
- La Sp Art Ul Târgului
- Plăcinte bune.
De asemenea, sunt la tipar noi volume care-și așteaptă cititorii.
- Gâtul lung al girafei sinilii
- Coconet. Coconet-ul pe net
- Șperț. Ghid de bune practici
- Circ, pâine și timp ioc
- Iarba verde de pe banner
- Clor
- Cui i-i frică de Pomodori Pelati ?
- DJ Zdrențe
- DJ Șfic
- DJ Rasol
- Am muncit foarte mult la proiectul ăsta
- Coviltir
- Poșircă
- Gâtej
- Metoda Șora pt viață lungă
- Romane neverosimile, dar veroase
- Parenting la distanță
- Chirurg în 3 pași simpli
- Plastilina stomatologului. Smoala iadului
- Roby Direct este fals
- Suntem mâncați
- Emigrarea, un deziderat
- Șomajul la îndemâna oricui
- Cei ce îți vor binele
- Nimeni nu poate sta în calea dorinței tale de a opera
- Nu știu ce ne ține pe linia de plutire
Pe piața de carte din România au apărut în soare noi edituri. Iată două dintre ele:
- La Sp Art Ul Târgului
- Plăcinte bune.
De asemenea, sunt la tipar noi volume care-și așteaptă cititorii.
- Gâtul lung al girafei sinilii
- Coconet. Coconet-ul pe net
- Șperț. Ghid de bune practici
- Circ, pâine și timp ioc
- Iarba verde de pe banner
- Clor
- Cui i-i frică de Pomodori Pelati ?
- DJ Zdrențe
- DJ Șfic
- DJ Rasol
- Am muncit foarte mult la proiectul ăsta
- Coviltir
- Poșircă
- Gâtej
- Metoda Șora pt viață lungă
- Romane neverosimile, dar veroase
Școala
În acest moment, noi am pierdut cam tot.
Prima dată, am ratat. După care am uitat de ce trebuie să mai alergăm și să dăm la poartă, să dăm gol, am uitat s e n s u l. Azi, jucăm pe teren buimaci, amețiți, dar nu știm pt ce.
Voi ați văzut discuțiile despre educație ?
Zici a venit un virus al dezbinării și vertijului. E o bătaie cu cărți și tablete, și slide-uri.
Nu se poate vorbi.
Dacă tot suntem liberi, atunci să facem ce ne taie capu', ce s-o alege vom vedea. Să nu-mi ceri acuma să te țin legat și să-ți dau cu lingurița cine știe ce idei.
Fă, dom'le, ce vrei!
Chiar dacă e o viziune care poate fi criticată (de ce trebuie neapărat să existe un scop sau un sens ?), închipuiți-vă totuși cum ar fi să ți se extirpe ideea de a da șah-mat.
Ai ști regulile, dar în ce sens ai mai folosi principiile, strategiile, tactica ?
De jucat, ai juca, dar cum, pt ce, în ce sens, în ce direcție ?
Cum ar fi un meci de basket având extirpată ideea de a da coș ?
Ar fi mișto, însă foarte obositor, comic, mortal.
Așa e în învățământ acum. Arbitrul e antrenor, jucătorul e maseur, antrenorul e copil de mingi, mingea de basket ar fi de ping-pong. Și s-ar juca pe terenul de oină sau țurcă.
Pt a reforma școala nu trebuie să facem decât un singur lucru: să inversăm valorile.
De ex., să considerăm o dizabilitate, un defect scrierea corectă dpdv gramatical în limba maternă.
Sau: cinstea (fără copy-paste, fără plagiat, fără copiat la examene) să fie tratată ca o infirmitate.
E atât de simplu.
Dacă păstrăm valorile astea de-acum: să fii corect, să muncești, suntem mâncați, pt că nu ne ajută nici tabletele inteligente, nici tablele istețe, nici ebook-urile, nici notebook-rile... nimic. LE AVEM DEJA !
A ! Și nu ne ajută nici dacă avem stilou scump sau rame la ochelari cât un salariu de ministru.
Prima dată, am ratat. După care am uitat de ce trebuie să mai alergăm și să dăm la poartă, să dăm gol, am uitat s e n s u l. Azi, jucăm pe teren buimaci, amețiți, dar nu știm pt ce.
Voi ați văzut discuțiile despre educație ?
Zici a venit un virus al dezbinării și vertijului. E o bătaie cu cărți și tablete, și slide-uri.
Nu se poate vorbi.
Dacă tot suntem liberi, atunci să facem ce ne taie capu', ce s-o alege vom vedea. Să nu-mi ceri acuma să te țin legat și să-ți dau cu lingurița cine știe ce idei.
Fă, dom'le, ce vrei!
Chiar dacă e o viziune care poate fi criticată (de ce trebuie neapărat să existe un scop sau un sens ?), închipuiți-vă totuși cum ar fi să ți se extirpe ideea de a da șah-mat.
Ai ști regulile, dar în ce sens ai mai folosi principiile, strategiile, tactica ?
De jucat, ai juca, dar cum, pt ce, în ce sens, în ce direcție ?
Cum ar fi un meci de basket având extirpată ideea de a da coș ?
Ar fi mișto, însă foarte obositor, comic, mortal.
Așa e în învățământ acum. Arbitrul e antrenor, jucătorul e maseur, antrenorul e copil de mingi, mingea de basket ar fi de ping-pong. Și s-ar juca pe terenul de oină sau țurcă.
Pt a reforma școala nu trebuie să facem decât un singur lucru: să inversăm valorile.
De ex., să considerăm o dizabilitate, un defect scrierea corectă dpdv gramatical în limba maternă.
Sau: cinstea (fără copy-paste, fără plagiat, fără copiat la examene) să fie tratată ca o infirmitate.
E atât de simplu.
Dacă păstrăm valorile astea de-acum: să fii corect, să muncești, suntem mâncați, pt că nu ne ajută nici tabletele inteligente, nici tablele istețe, nici ebook-urile, nici notebook-rile... nimic. LE AVEM DEJA !
A ! Și nu ne ajută nici dacă avem stilou scump sau rame la ochelari cât un salariu de ministru.
suntem pe o linie secundară
Suntem pe o linie secundară
Nu mai are macaz
Prin ferestre vedem splendori și saltimbanci
Sunt doar niște carpete rulate pe cilindri
Ca-n filmele vechi
Dac-ați ști cât de fericiți suntem
Asta e tot
Să pui liniștit capul pe pernă
Să adormi ca un prunc
Știind că și azi ai tăiat frunze la câini
Ai păzit iarba să n-o mănânce lupii
Se scarpină câinii
Puricii au prins viață
Coțofana își menține mai ușor echilibrul
Ești nouă în oraș
Vine primăvara
Exact de la ora asta în sus
Copacii se pot fractura
Sunt sticlă, sunt gheață
Rar vei ști că s-au făcut cioburi gri pe jos
Știrile ca un butoi de tablă de-a dura îți paralizează urechile
Copacii ăștia din iarna nouă care n-a mai fost
Cu boala oaselor de sticlă
Ceața e singurul anotimp
În care ceaiul din Demonii îți încântă nopțile
Ceața e modul apei de a te rătăci, de a se rătăci
Și ceața te ajută ca numai casa ta să fie
Te uiți pe ferestre și nu vezi nimic
Te poți îmbrăca, pașii tăi te pot duce un pic mai departe
Doar dai ocol casei, trăgând cu coada ochiului spre ceață
Nu mai are macaz
Prin ferestre vedem splendori și saltimbanci
Sunt doar niște carpete rulate pe cilindri
Ca-n filmele vechi
Dac-ați ști cât de fericiți suntem
Asta e tot
Să pui liniștit capul pe pernă
Să adormi ca un prunc
Știind că și azi ai tăiat frunze la câini
Ai păzit iarba să n-o mănânce lupii
Se scarpină câinii
Puricii au prins viață
Coțofana își menține mai ușor echilibrul
Ești nouă în oraș
Vine primăvara
Exact de la ora asta în sus
Copacii se pot fractura
Sunt sticlă, sunt gheață
Rar vei ști că s-au făcut cioburi gri pe jos
Știrile ca un butoi de tablă de-a dura îți paralizează urechile
Copacii ăștia din iarna nouă care n-a mai fost
Cu boala oaselor de sticlă
Ceața e singurul anotimp
În care ceaiul din Demonii îți încântă nopțile
Ceața e modul apei de a te rătăci, de a se rătăci
Și ceața te ajută ca numai casa ta să fie
Te uiți pe ferestre și nu vezi nimic
Te poți îmbrăca, pașii tăi te pot duce un pic mai departe
Doar dai ocol casei, trăgând cu coada ochiului spre ceață
jurnalul unui desculț feb 2019
Propun ca la liceele din Brașov, oraș turistic și muncitoresc, să NU se studieze niciodată, în nicio împrejurare, următorii:
Eminescu (studii incerte; fără liceu)
Bacovia (corigent, parcă termină liceul târziu)
Sadoveanu (parcă fără liceu)
Eliade (corigent; 6 și ceva la bac, păi se poate așa ceva, to'arăși?)
Nichita Stănescu (corigent parcă)
Preda [născut în Teleorman (???), la țară, Siliștea-Gumești, glumești?]
Bănulescu (născut la țară, al 8-lea copil din 11, amețesc, Făcăeni, Ialomița)
Arghezi (ăsta avea studii?).
Mama zice Vasi Cărăbuț
Soția zice Vasi Rădulescu
Eu zic Anna Vissi
Altu' zice Vasi Lesco (ăla din BD)
Altu' zice Vax Albina
Numai a noastră e vina
Morala
Cormoranul sau Becața
Aici, Teleormanul liber.
Sunt la doi pași de oraș. Între Km 91 (de la Bucuresci) și hotel Edma. Să intru, să nu mai intru ?
Beau o cafea low-cost, cafea boabe din sacii de rafie ai lumii, apa chioară de la frații Micula și mestec la plăcinta cu brânză bulgărească.
Ieftin. Bucuria: de neprețuit.
Vă transmit de aici. Informațiile vor fi tot mai puține. Voi sta pe fâșia asta, poate pică ceva.
Pun restul de cafea în pet, o iau la pas. Să văd ce-a mai rămas.
M-am gândit să vă zic ce mai fac. Grădinițele sunt închise. Școlile țin copii rătăciți. Profii încheie medii. Trăim la noroc. Oricând poate intra în tine un tir, un medic, o boală. Mi-e frică să public. N-am culoar. Și nu sunt nici așa băgăreț.
Stați liniștiți, glumesc, ping-pong de cuvinte.
Apa din cafea o fi potabilă ?
Să revenim cu picioarele pe pământ.
România de la Zimnicea la Sighet și pe urmă în zigzag până la Giurgiu nu este o țară prietenoasă.
E sălbatică, brutală, necioplită, rudimentară. E de-a dreptul nesimțită.
Există vreo călătorie pe care o poți face așa ca și cum ai merge printre oameni ?
Eu nu cred.
Dat fiind că e vorba de Rrrrromâniiiiaa, țară complet sonată, harta în cui se agață invers, la Zimnicea.
Ehehe, noi am luat premiul Oscarioteanul.
România îți dă șansa să te depreciezi zi de zi.
Corpul a fost prietenul omului.
Deși zice lumea că medicamentele sunt ultra nocive, nu e zi în care să nu luăm un pumn. Un croșeu.
Ceea ce arată credința noastră nestrămutată în biochimiști, farmaciști și în Terapia SA.
Gândim la scară macro, dar ne mănâncă microorganismele zilei.
Nu pot să uit când Andreea Esca a anunțat cu mândrie nedisimulată în glas că o româncă de-ale noastre a câștigat în Anglia concursul pt femei de greutate a sânilor Euro Trash.
Era vorba de Marinela Nițu.
O colaboratoare a Pro-ului.
Atunci am simțit schimbarea fundamentală a paradigmei, atunci am știut că fără un noroc chior voi lucra zilier.
Școala va deveni o simplă deformalitate...
O profesoară a fost înjunghiată (e la spital acum) la un colegiu (liceu) de către un fost elev (22 ani).
Cea mai dementă întrebare posibilă este: cum a intrat în școală...
Cum cum a intrat în școală ?
Simplu.
Bună ziua.
Bună ziua. Pe cine căutați ?
Pe profesoara cutare, vreau să vorbesc cu dânsa despre niște meditații... (pt soră-mea, pt frate-meu etc)
Cum vă numiți ?
Ion... (eventual poți să lași și un buletin pt că tu știi sigur că oricum vei fi prins, așa că nu contează).
Mergeți...
Și a mers cu tot cu cuțit.
(asta în varianta în care a dat peste cineva de la pază, orice fel de pază)
Vreme trece, vierme vine
Toate-s vechi, putrede toate
Ce e rai și ce e tină
Tu te-ntreabă și bani scoate
Tu te-ntreabă: vieți secate ?
Tu mai crezi în cronicile acelor critici £iterari ?
Cursul veleitar tot crește
Rest In Șpriț
Mie acu' mi-a căzut fisa.
O dăm la stânga, la dreapta. Reformăm, deformăm, conformăm, stornăm educația.
Stai așa: poate nu vrea nimeni să învețe. Ce tot le băgăm pe gât d-ale școlii. Nu vrea, dom'le, și gata.
Munca te-nvață
Munca te-nalță
Uneori avem un ghinion teribil. Nu suntem nici maramureșeni, nici intelectuali, nu ne place nici tenisul și mai suntem și din Deliorman.
Nu mai ies bine din vise.
Ies șifonat.
Cârciuma "La Crima" vă invită la un regal de pahar...
LaCrima
E interzisă mima.
Ex prim...
Nu mai pot să mă exprim, nu mai pot să explic.
Defect profesional.
Trebuie să-mi desfrânez imaginația.
Știe cineva care e diferența dintre o semnătura cu un stilou de aur sau de mii de euro și cea cu un pix de 1 leu? Semnătură de lăsare în viață sau de condamnare la moarte. Atâta vreme cât noi păstrăm aceste aiureli nu vom face nimic. Indiferent ce pix ai mână poți fi prost sau deștept.
Planeta umană își caută imunitatea.
V I C T O R I E... vom reuși, suntem finaliști!
-Never give up
-Be tolerant, beautify our world
-Today a dreamer, Tomorrow a leader
-Good N.E.W.S. I’m E.U.
-Let's make school our second home
(vă rog să citiți și poza)
Memoria ne joacă fuste.
Uite că nu gândesc rău (mă laud singur), iată ce spune criticul de film: "După cum nu este deloc evident de ce, în anumite momente, actrițe cu rol mai degrabă decorativ în economia filmului se despoaie brusc și, uneori, repetat, cadorisind pelicula cu planturoasa lor nuditate." (Alex. Leo Șerban)
Într-un fel, așa e în toate filmele. Ce păcăleală... repet, aici nu vorbim de Sylvia Kristel și Carre Otis care s-au despuiat de bună voie.
Îmi este imposibil să găsesc și eu un ilic, o vestă bătută, o ceva pe care s-o iau pe mine pe malul apei.
Pe malul apei e frig, or fi zile mai blânde, dar în magazine, pe gârlă e rece rău, înainte, mai și pescuiam, acum mă plimb și fac fotografii cu supraviețuitorii iernii.
Ideea e că hainele astea de-acum sunt bezea, sunt rare rău, te poți duce cu ele în Afi sau la Nicolae Lenau, dar nu pe gârlă.
Spuma asta de țoale nu e bună.
Caut ilic gros, bătut, eventual îmblănit.
Gata: îmi iau cojoc. E cam incomod, îmi iau bundiță.
E timpul pt oameni cârni la cârma țării.
Învățământul diferențiat, personalizat, individualizat, centrat pe elev înseamnă, la noi, un singur lucru: copilul care nu are nicio o șansă să rămână exact așa... și cel care are toate șansele să fie susținut și mai mult, lui să i se creeze culoar.
De ex., cel care are aptitudini kinetice, sportive foarte mari, dar e din rural, zonă defavorizată, posibilități financiare nule să fie descurajat, iar cel care are bani de pantofi sport, rachetă tenis, minge, care poate veni adus cu mașina la școală, la antrenament să fie susținut, să fie încurajat, să fie lăudat, să i se acorde toată atenția, să fie premiat... rar se mai naște cineva atât de talentat, cu aptitudini atât de mari ca Nicolas Popescu sau Patrick Petre.
Asta reprezintă adevărata educație individualizată, personalizată. Cei care au toate resursele financiare, cei care au poziții sociale înalte să fie tratați ca atare, special.
Școala adevărată costă bani.
Am o relație tot mai proastă cu punctualitatea.
Ba nu ajung deloc, ba mă duc în alt loc, eu știu, te aștept mult în altă zi, îmi place să aștept mai ales când sunt aproape convins că nu vine nimeni.
Vin, dar vin mai târziu. Vin, dar nu ajung.
În fine, am o relație tot mai proastă cu punctualitatea. Am luat asta drept înțelepciune.
Vă spun sigur, sigur, 100%: pe filosof îl face baba.
Nu știu dacă ați asistat vreodată la o matinală, de ex., discuție între un filosof și o babă.
Filosoful pierde întotdeauna. Întrucât baba este cel mai obscur gânditor presocratic.
Ce le-au păcălit regizorii pe actrițe să se dezbrace în filme. Că așa e moda, că așa se cere, ăsta-i scenariul, așa e cartea... incredibil, ce vrăjeală.
Și ele ce gâsculițe.
Dacă ziceți dvs., Maistre !
(aicea nu vorbim de filmele cu Mickey Rourke, Orhideea sălbatică, 9 săptămâni 1/2..., unde fetele trebuiau să se dezbrace pt că oricum nu jucau nimic.)
În sfârșit, am văzut un entuziasm teribil, electrizant la profesori.
Atâta pasiune mai rar.
La profesorii care mai au 2, 3 luni pânÎn sfârșit, am văzut un entuziasm teribil, electrizant la profesori.
Atâta pasiune mai rar.
La profesorii care mai au 2, 3 luni până la pensie sau la cei care s-au retras deja.
Mo-lip-si-tor.
Îți vine să te îndrepți spre poartă cu mâinile în buzunare fluierând și să nu te mai întorci niciodată.
(Însă fete, fete
Cu ușor măruntul mers
Îmbrăcate-n plastic verde
Îți trezesc iar datoria
Iară ea se face vers și curs, și chiar discurs).ă la pensie sau la cei care s-au retras deja.
Mo-lip-si-tor.
Îți vine să te îndrepți spre poartă cu mâinile în buzunare fluierând și să nu te mai întorci niciodată.
(Însă fete, fete
Cu ușor măruntul mers
Îmbrăcate-n plastic verde
Îți trezesc iar datoria
Iară ea se face vers și curs, și chiar discurs).
Sunt cărți de proză care seamănă cu niște ședințe lungi cu părinții la o clasă unde nu se întâmplă nimic și diriginta, întrucât aude destule rele de la alte clase, face și ea o ședință în care povestește ce se va alege de copiii ăia dacă lucrurile iau o întorsătură neașteptată. Părinții cască, iar cască, e seară, ziua e scurtă, deși totul e încremenit, toți sunt frânți de oboseală. Numai scriitorul continuă neabătut de la catedră, înșiruind zeci de personaje și fapte.
Cum am fost și eu acum, am adormit scriind.
Sunt cărți de proză unde nu reușesc sa trec de prima pagină. De obicei, astea sunt și groase, spre foarte groase. Ședința se anunță lungă, bine că mai bâzâie un neon pâlpâind.
R U ($) I N E
Se observă o tot mai accentuată funeralizare a României.
(eu am crezut că am găsit eu termenul ăsta, dar nu, l-am aflat și într-o teză de doctorat de la Cluj, deci: funeralizare)
Eminescu (studii incerte; fără liceu)
Bacovia (corigent, parcă termină liceul târziu)
Sadoveanu (parcă fără liceu)
Eliade (corigent; 6 și ceva la bac, păi se poate așa ceva, to'arăși?)
Nichita Stănescu (corigent parcă)
Preda [născut în Teleorman (???), la țară, Siliștea-Gumești, glumești?]
Bănulescu (născut la țară, al 8-lea copil din 11, amețesc, Făcăeni, Ialomița)
Arghezi (ăsta avea studii?).
Mama zice Vasi Cărăbuț
Soția zice Vasi Rădulescu
Eu zic Anna Vissi
Altu' zice Vasi Lesco (ăla din BD)
Altu' zice Vax Albina
Numai a noastră e vina
Morala
Cormoranul sau Becața
Aici, Teleormanul liber.
Sunt la doi pași de oraș. Între Km 91 (de la Bucuresci) și hotel Edma. Să intru, să nu mai intru ?
Beau o cafea low-cost, cafea boabe din sacii de rafie ai lumii, apa chioară de la frații Micula și mestec la plăcinta cu brânză bulgărească.
Ieftin. Bucuria: de neprețuit.
Vă transmit de aici. Informațiile vor fi tot mai puține. Voi sta pe fâșia asta, poate pică ceva.
Pun restul de cafea în pet, o iau la pas. Să văd ce-a mai rămas.
M-am gândit să vă zic ce mai fac. Grădinițele sunt închise. Școlile țin copii rătăciți. Profii încheie medii. Trăim la noroc. Oricând poate intra în tine un tir, un medic, o boală. Mi-e frică să public. N-am culoar. Și nu sunt nici așa băgăreț.
Stați liniștiți, glumesc, ping-pong de cuvinte.
Apa din cafea o fi potabilă ?
Să revenim cu picioarele pe pământ.
România de la Zimnicea la Sighet și pe urmă în zigzag până la Giurgiu nu este o țară prietenoasă.
E sălbatică, brutală, necioplită, rudimentară. E de-a dreptul nesimțită.
Există vreo călătorie pe care o poți face așa ca și cum ai merge printre oameni ?
Eu nu cred.
Dat fiind că e vorba de Rrrrromâniiiiaa, țară complet sonată, harta în cui se agață invers, la Zimnicea.
Ehehe, noi am luat premiul Oscarioteanul.
România îți dă șansa să te depreciezi zi de zi.
Corpul a fost prietenul omului.
Deși zice lumea că medicamentele sunt ultra nocive, nu e zi în care să nu luăm un pumn. Un croșeu.
Ceea ce arată credința noastră nestrămutată în biochimiști, farmaciști și în Terapia SA.
Gândim la scară macro, dar ne mănâncă microorganismele zilei.
Nu pot să uit când Andreea Esca a anunțat cu mândrie nedisimulată în glas că o româncă de-ale noastre a câștigat în Anglia concursul pt femei de greutate a sânilor Euro Trash.
Era vorba de Marinela Nițu.
O colaboratoare a Pro-ului.
Atunci am simțit schimbarea fundamentală a paradigmei, atunci am știut că fără un noroc chior voi lucra zilier.
Școala va deveni o simplă deformalitate...
O profesoară a fost înjunghiată (e la spital acum) la un colegiu (liceu) de către un fost elev (22 ani).
Cea mai dementă întrebare posibilă este: cum a intrat în școală...
Cum cum a intrat în școală ?
Simplu.
Bună ziua.
Bună ziua. Pe cine căutați ?
Pe profesoara cutare, vreau să vorbesc cu dânsa despre niște meditații... (pt soră-mea, pt frate-meu etc)
Cum vă numiți ?
Ion... (eventual poți să lași și un buletin pt că tu știi sigur că oricum vei fi prins, așa că nu contează).
Mergeți...
Și a mers cu tot cu cuțit.
(asta în varianta în care a dat peste cineva de la pază, orice fel de pază)
Vreme trece, vierme vine
Toate-s vechi, putrede toate
Ce e rai și ce e tină
Tu te-ntreabă și bani scoate
Tu te-ntreabă: vieți secate ?
Tu mai crezi în cronicile acelor critici £iterari ?
Cursul veleitar tot crește
Rest In Șpriț
Mie acu' mi-a căzut fisa.
O dăm la stânga, la dreapta. Reformăm, deformăm, conformăm, stornăm educația.
Stai așa: poate nu vrea nimeni să învețe. Ce tot le băgăm pe gât d-ale școlii. Nu vrea, dom'le, și gata.
Munca te-nvață
Munca te-nalță
Uneori avem un ghinion teribil. Nu suntem nici maramureșeni, nici intelectuali, nu ne place nici tenisul și mai suntem și din Deliorman.
Nu mai ies bine din vise.
Ies șifonat.
Cârciuma "La Crima" vă invită la un regal de pahar...
LaCrima
E interzisă mima.
Ex prim...
Nu mai pot să mă exprim, nu mai pot să explic.
Defect profesional.
Trebuie să-mi desfrânez imaginația.
Știe cineva care e diferența dintre o semnătura cu un stilou de aur sau de mii de euro și cea cu un pix de 1 leu? Semnătură de lăsare în viață sau de condamnare la moarte. Atâta vreme cât noi păstrăm aceste aiureli nu vom face nimic. Indiferent ce pix ai mână poți fi prost sau deștept.
Planeta umană își caută imunitatea.
V I C T O R I E... vom reuși, suntem finaliști!
-Never give up
-Be tolerant, beautify our world
-Today a dreamer, Tomorrow a leader
-Good N.E.W.S. I’m E.U.
-Let's make school our second home
(vă rog să citiți și poza)
Memoria ne joacă fuste.
Uite că nu gândesc rău (mă laud singur), iată ce spune criticul de film: "După cum nu este deloc evident de ce, în anumite momente, actrițe cu rol mai degrabă decorativ în economia filmului se despoaie brusc și, uneori, repetat, cadorisind pelicula cu planturoasa lor nuditate." (Alex. Leo Șerban)
Într-un fel, așa e în toate filmele. Ce păcăleală... repet, aici nu vorbim de Sylvia Kristel și Carre Otis care s-au despuiat de bună voie.
Îmi este imposibil să găsesc și eu un ilic, o vestă bătută, o ceva pe care s-o iau pe mine pe malul apei.
Pe malul apei e frig, or fi zile mai blânde, dar în magazine, pe gârlă e rece rău, înainte, mai și pescuiam, acum mă plimb și fac fotografii cu supraviețuitorii iernii.
Ideea e că hainele astea de-acum sunt bezea, sunt rare rău, te poți duce cu ele în Afi sau la Nicolae Lenau, dar nu pe gârlă.
Spuma asta de țoale nu e bună.
Caut ilic gros, bătut, eventual îmblănit.
Gata: îmi iau cojoc. E cam incomod, îmi iau bundiță.
E timpul pt oameni cârni la cârma țării.
Învățământul diferențiat, personalizat, individualizat, centrat pe elev înseamnă, la noi, un singur lucru: copilul care nu are nicio o șansă să rămână exact așa... și cel care are toate șansele să fie susținut și mai mult, lui să i se creeze culoar.
De ex., cel care are aptitudini kinetice, sportive foarte mari, dar e din rural, zonă defavorizată, posibilități financiare nule să fie descurajat, iar cel care are bani de pantofi sport, rachetă tenis, minge, care poate veni adus cu mașina la școală, la antrenament să fie susținut, să fie încurajat, să fie lăudat, să i se acorde toată atenția, să fie premiat... rar se mai naște cineva atât de talentat, cu aptitudini atât de mari ca Nicolas Popescu sau Patrick Petre.
Asta reprezintă adevărata educație individualizată, personalizată. Cei care au toate resursele financiare, cei care au poziții sociale înalte să fie tratați ca atare, special.
Școala adevărată costă bani.
Am o relație tot mai proastă cu punctualitatea.
Ba nu ajung deloc, ba mă duc în alt loc, eu știu, te aștept mult în altă zi, îmi place să aștept mai ales când sunt aproape convins că nu vine nimeni.
Vin, dar vin mai târziu. Vin, dar nu ajung.
În fine, am o relație tot mai proastă cu punctualitatea. Am luat asta drept înțelepciune.
Vă spun sigur, sigur, 100%: pe filosof îl face baba.
Nu știu dacă ați asistat vreodată la o matinală, de ex., discuție între un filosof și o babă.
Filosoful pierde întotdeauna. Întrucât baba este cel mai obscur gânditor presocratic.
Ce le-au păcălit regizorii pe actrițe să se dezbrace în filme. Că așa e moda, că așa se cere, ăsta-i scenariul, așa e cartea... incredibil, ce vrăjeală.
Și ele ce gâsculițe.
Dacă ziceți dvs., Maistre !
(aicea nu vorbim de filmele cu Mickey Rourke, Orhideea sălbatică, 9 săptămâni 1/2..., unde fetele trebuiau să se dezbrace pt că oricum nu jucau nimic.)
În sfârșit, am văzut un entuziasm teribil, electrizant la profesori.
Atâta pasiune mai rar.
La profesorii care mai au 2, 3 luni pânÎn sfârșit, am văzut un entuziasm teribil, electrizant la profesori.
Atâta pasiune mai rar.
La profesorii care mai au 2, 3 luni până la pensie sau la cei care s-au retras deja.
Mo-lip-si-tor.
Îți vine să te îndrepți spre poartă cu mâinile în buzunare fluierând și să nu te mai întorci niciodată.
(Însă fete, fete
Cu ușor măruntul mers
Îmbrăcate-n plastic verde
Îți trezesc iar datoria
Iară ea se face vers și curs, și chiar discurs).ă la pensie sau la cei care s-au retras deja.
Mo-lip-si-tor.
Îți vine să te îndrepți spre poartă cu mâinile în buzunare fluierând și să nu te mai întorci niciodată.
(Însă fete, fete
Cu ușor măruntul mers
Îmbrăcate-n plastic verde
Îți trezesc iar datoria
Iară ea se face vers și curs, și chiar discurs).
Sunt cărți de proză care seamănă cu niște ședințe lungi cu părinții la o clasă unde nu se întâmplă nimic și diriginta, întrucât aude destule rele de la alte clase, face și ea o ședință în care povestește ce se va alege de copiii ăia dacă lucrurile iau o întorsătură neașteptată. Părinții cască, iar cască, e seară, ziua e scurtă, deși totul e încremenit, toți sunt frânți de oboseală. Numai scriitorul continuă neabătut de la catedră, înșiruind zeci de personaje și fapte.
Cum am fost și eu acum, am adormit scriind.
Sunt cărți de proză unde nu reușesc sa trec de prima pagină. De obicei, astea sunt și groase, spre foarte groase. Ședința se anunță lungă, bine că mai bâzâie un neon pâlpâind.
R U ($) I N E
Se observă o tot mai accentuată funeralizare a României.
(eu am crezut că am găsit eu termenul ăsta, dar nu, l-am aflat și într-o teză de doctorat de la Cluj, deci: funeralizare)
marți, 15 ianuarie 2019
Abonați-vă la:
Postări (Atom)