Unii scriu din silă, noi muncim din scârbă, din nevoie, ca mercenari, "volintiri, mă rog: azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut!".
Și e normal să scuipăm locul unde am muncit, pt că și el ne-a scuipat pe noi, o-ho.
Șacal ești cu mine, hienă sunt cu tine.
Cum să facem să decomandăm acest apartamant scump numit țară?
Eventual un duplex.
Într-o parte, ei cu gunoiul lor menajer și uman, în cealaltă, noi. Poate reușim să ne descurcăm mai bine.
Deși simt că sufletul mercenar ne este înfipt adânc în măduvă.
Omul e o hienă mercenară.
În 3 ani aș putea să fiu asistent de farmacie, mi-ar plăcea, în prima săptămână mi-ar băga cineva pe gât vreun medicament pe care să-l vând, să-i trombonesc pe guguștiuci și să le dau cele mai scumpe și mai țeapă produse, etc, etc... eu m-aș enerva, aș trânti un raft cu pilule și-aș petrece o noapte într-o clădire cu gratii.
La ziar, mi-ar zice ce să scriu (mi s-a întâmplat, am plecat după exact o săptămână).
La market, lasă-le că merg și alea expirate.
La primărie, ce zice primaru'.
Când eram mic, mă mai băteam, trebuie să mă reapuc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu