luni, 15 ianuarie 2024

Circuite închipuite

— Nae, vezi că bate cineva!
— La ora asta? O fi 10?
— Cine-o fi?
Nae se-ndreaptă agale spre ușă.
Deschide.
Doamna e-acasă?
— Cine e, Nae?
— Mițo, zice că e Chatgpt, cică ai discutat cu el problemele noastre conjugale...
— Of, săracuțuʼ, manca-i-aș eu antenele alea ale lui, pupa-i-aș capul ăla al lui de intelectual, ce repede a venit, și nici nu m-am epilat.
— Stai liniștită, Mițo, l-am prăjit, l-am electrocutat, perversa de la Ștorobăneasa, scoate fum, i-am dat cu șurubelnița pe la bijuterii, pe la circuite, n-are, bă, rezistență!...

clonare

De ce?
De ce aduc anticorpi monoclonali din străinătate?
Nu vă este clar?
C l o n a r e
Ne-a zis la dispensar
scrie în medicină
Că a făcut doamna doctor o specializare
B I O E T I C Ă
La noi, clonarea umană, eutanasia, pedeapsa cu moartea sunt interzise
De ce credeți că la străini sunt permise?
Pt că
Vă spun eu
Sunt cei clonați care nu au ieșit bine
S-au creat cu defecte
Și-acum sunt uciși
Pt că nu se știu reacțiile adverse
Și se poate întâmpla să protesteze contra guvernelor, patronilor, medicilor, corporațiilor
Oameni care nu mai respectă programul inoculat
Clonații devianți

Sufletul se descompune

Se pune prea mult suflet în tot ceea ce se face.
De aceea, eu mă duc peste tot doar fizic.

Coadă

Am citit undeva că până nu de mult noi am avut coadă. De maimuță, de crocodil, nu mai știu exact.
Din când în când, simt că sunt călcat pe ea.
Normal, nu se face așa ceva pt că, neștiind cine ești, poate mă întorc și te mușc.

Bu hu hu

să spunem un NU hotărât verticalității şi culturii
avem opinii, suntem flexibili, alunecoşi, votăm, ne strecurăm, moluște sau hiene, discutăm, profităm, ne scoatem, ne băgăm, oameni, democrație, de mântuială, aruncă pachetu' pă geam, popor, mi-e foame, mâncăm, bem, mândruță, esca, comunicăm, fumăm, ne iese, l-am făcut, bahmu, bu-hu-hu. vâna ailaltă a murit în închisorile comuniste sau în barbaria numită românia. a rămas asta de-afară, din afara închisorilor, mai zglobie, mai șmecheră, mai oasă, mai, nu ştiu cum să spun, oribiluță, mai neplăcută, o gelatină din parizer, o emulsie de șorici, un fel de dâmbovița în bucureştii anilor 95, unde peştii veneau să-şi ia viața.