școala e o creșă

Poate că țara e în șoc.
Șoc anafilactic.
Stres post-traumatic.
Noi nu ne mai revenim după Revoluție.
Alergăm, alergăm, vrem să apucăm, n-avem mâini de-ajuns.
Îmbrățișăm fum și cădem secerați. Unde fugim așa?
Deși am avut o viteză de ne-am doborât unii pe alții, noi am stagnat, am adâncit niște șanțuri, gropi cu roțile rulând în gol în acest noroi.
Bâjbâim.
Încercăm să ne agațăm. Însă cordelinele sunt tăiate. Ca la chestia aia cu bățul scurt, bățul lung. Nu le vezi. Și aici la fel. Nu știi ce frânghie e întreagă și legată.
(și Ioan-Aurel Pop vorbește ca-ntr-o fotografie mișcată, ca în anii 90, au dreptate ăia de la Paraziții, lumea s-a schimbat, Liiceanu se agață de o funie tăiată, nu merge)
Bâjbâim. Aproximăm.
Un copil lăsat în țară de la 5 ani, 10 ani timp de 10, 15 ani doar cu o bunică, cu vreun bunic e un copil complet diferit. Fragil.
Alții, aici, atât de săraci încât se uită la tine cum ronțăi niște amărâte de sticks de 50 de bani.
Hai s-o zic și p-asta: unu' mic mi-a luat un biscuit din mână și l-a băgat repede în gură și l-a halit.
În următoarele situații, n-am mai așteptat schema de mai sus, am îndemnat copilu' să ia cu încredere. Copiii sunt pofticioși, însă când îți chiorăie mațele, pofta doare.
Școlile, până hăt departe, până dincolo de facultate, sunt niște creșe, niște after-school-uri. Sunt case de copii.
Uneori, rămâi cu câte un copil pe care nu mai vine nimeni să-l ia, apare într-un târziu cineva ori indiferent complet, ori abia trăgându-și sufletul, a fost să-i ia pe ceilalți doi de la grădiniță sau de la școală.
O fi mai bine în Turda, în Gherla, în Jimbolia, în Lugoj, în Sălaj, în Slobozia.
Aici, unde stau eu, nu e bine deloc.
Prezența copiilor la școală, aia care e, ne dă senzația că e în regulă. Falsă senzație.
Școala e o creșă. Timp în care ăia de-acasă mai muncesc zilieri.
Ia să-i întrebați voi pe bunici, mai rar pe părinți pt că sunt plecați, dacă n-ar vrea ca ai lor copii să stea până la orele 16, 17 la școală.
Și mai apare ceva, deși draga noastră școală e o creșă, ne ștergem la nas cu podul palmei în care ținem smartul.
Cine să ne mai educe și când? Ne-am sălbăticit. Țipăm, urlăm, ne mușcăm.
Animale mici lângă animale mari.
Omul este un animal înzestrat cu rațiune.
Omul fără oameni se sălbăticește. Și fără ai lui lângă el, mușcă din oricine, din frică, se apară, nu știe care-i mai sunt frați, mame, surori.
#saracie #alcoolism #violenta #familii_dezorganizate #zone_izolate #zone_cu_acces_limitat #copii_cu_parinti_plecati #somaj #casnic #mame_singure