aburul bălților

Nu mai îmi place dimineața
Amiaza
Seara
În noapte nici nu m-aș duce
E o clipă în zori când trag aer în piept
Din întunericul morții se ridică aburul deasupra bălților și primul pește sclipește în undiță
Apoi se încălzește, vin grijile și totul se îmbâcsește de aerul puternic al omului