furia mea este albă înaintam greu cu ochii pe deasupra ochelarilor ațintiți aproape foarte aproape prin parbrizul înnămolit tu n-ai să ajungi niciodată nimic tu n-ai să păcălești pe nimeni cu aerul ăsta al tău de student uită-te și tu la omul Profito la omul Meschina Lente Forever ce ți se strecoară sub piele parcă-i râie tu crezi că poți să-ți găsești o cale tu crezi că poți să te strecori nu vei fi lăsat unde naiba ai văzut tu că ți se aude vocea faci parte din cei mulți ca obleții tu știi că mori încet atârnat de toate belciugele ușilor tu știi că Profito va atinge suta fără emoții ai văzut și tu toate astea și te amăgești zi de zi nu știai unde să mai calci nu știai cum să-ți mai iei nămolul de pe tălpi ce te unea cu pământul ce te făcea o cocă bună la nimic înaintai greu nu ți se risipea setca asta cenușie ce te prinsese te zbăteai aiurea cereai în gura mare procese justiție dreptate nici furia nu-ți era măcar roșie era ca un lapte cu cenușă făcut la foc mic omul Profito omul Meschina Lente lăsau o dâră ca de melc unde ți se lipeau ție picioarele gesticulând te lipeai în prenadezul ăla și aveai din nou pe florile minții, în ochi, pe buze și pe limbă același gust&miros de benzină&urină.
Meschina Lente & Omul Profito merg la brat
Ca doi siamezi unsurosi și setați
S-au ieftinit carnatii
Sa ne avem ca frații
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu