am ces

Am CES.
După o viață de om mi-am dat seama: am CES.
Îmi ceri șpagă, aș vrea să nu.
Nu-mi dai bon fiscal, aș vrea să da.
Îmi pun 5 dinți, îmi tai chitanță pt 3 dinți din față.
Stai pe mess în timp ce eu îți povestesc de mitul eternei reîntoarceri.
E mit, dă-l dracu'.
E clar, CES.
Trebuie să mă includeți, să mă integrați, luați-mă ușor, CES CES, dar s-ar putea să reacționez inadecvat.
Aș vrea să bag cu pompa ceva carte în copilul tău, nu intră, e umflat.
Și-am zis atunci să mă titularizez la Mangalia sau Sighișoara, a avut dreptate inspectoru', Dumnezeu să-l odihnească, bă, toată viața o să regreți.
La Mangalia era apa aia, stăteai ca Vasile, ăla din Faleze, și mâncai scovergi.
Și la Sighișoara erau saltimbanci, te-adăugai și tu în convoi.
Tu te-ai gândit să predai filosofie fetelor cu buricul dezgolit.
După primele lecții prezența era 1/5. Nu sunt sigur dacă cei rămași erau oameni.
Eu am dat-o pe dezbateri, fără absențe, fără învățat, vorbim, vorbim.
Treptat vorbeam singur, menirea de aur a filosofiei.
În final, nu m-am mai dus nici eu, am trimis un robot sever. Prezență 100 %.
Am CES.
Lecția pe care o predau cu mare drag e aia care conține un fragment din Schopenhauer, omul e un animal prea fizic.
Trebuie neapărat să-mi iau o bicicletă ca să mă duc, să mă tot duc.
Sunt adultul greu educabil.
A! Să nu uit, niciodată nu mi-a plăcut școala, deși pe holurile largi și-n subsolurile răcoroase ale universităților mi-aș petrece toată viața.