Pescuit râul Teleorman

Fost pescuit.
Umiditatea era dementă. (P-asta ar putea-o descrie Liviu G. Stan). În pădure, încă sunt lăculețe, mici bălți de-a dreptul, de la ploi, paradisul lighioanelor. Au curs apele pe mine. Pe mal, la umbră, pe minusculul Amazon (ar fi raiul pe pământ, dacă n-ar fi plin de gunoaie, unde omul a intrat): râul Teleorman, ghemotoacele de roiuri de țânțari îți intră și-n gură.
Roiuri, roiuri sug din tine
Toxice perfuzii, altminteri.
Despre ei ar vorbi cu meșteșug dragul nostru prieten Perpelea.
Ne-a prins și noaptea. Din acest moment, micii trompetiști bâzâitori au intrat în delir, injectați cu adrenalină, tigrații, vărgații țânțari ne-au paradit.
Și sunt clipe în care, avea dreptate Anghel când zicea de Dunăre, ori fugi, ori te arunci în apă, dar, după cum se știe, sunt foarte mulți pescari care nu știu să înoate.
Deci fugi, dar cât și unde?
(Cel mai bun rămâne tot focul cu mult fum, pe o rază de un metru, doi e relativ bine, lângă foc e lux, te cam afumi, te cam îneci, dacă-i cald afară, te cam prăjești).
Însă nimic nu se compară cu somnul coșmaresc de după, cu răsucirele, scărpinările, oftaturile, junghiurile, transpirațiile bruște de la soarele de peste zi, de la toxinele alea din tine ale tigraților. Îți vine în minte și cearta unora, glasurile ridicate, din care ai auzit, prin alte fâșâieli, țipete de păsări, doar atât: Ne mai întâlnim noi. (ca-n carte: credeai c-am murit, Neică?) Mici deliruri, amintiri.
Să fugi, să fugi în miez de noapte. Să alergi ca toți cei care fug de trecut, de ei, de țară, de moarte, de gol, ca Anghel.
A fost frumos.
(țin să menționez că am prins un caras de 1 kil, ceea ce e mai rar, noroc chior, de fapt, asta voiam să vă spun, dar nu știam s-o fac).
Și cum să mai dormi când te gândești în ce fel să mai faci mămăliga: cu zahăr vanilinat? Cu budincă de căpșune? Cu anason, fenicul, coriandru? Cu chilli? Cu gălbenuș de ou? Cu griș? Te perpelești și nu poți lua nicio decizie.
Apele scad, se limpezesc. Vremea-i tocmai bună.
În rest, nu avem decât să ne ascundem, nu putem face asasinate.
E democrație populară.