si-acum sa plecam spre caminele triste, impachetati in fum ca in filmele cu mafioti, si-acolo sa gasim fetele singure, ca ele sunt pe rit vechi, votca ne-ar albi ficatul, pacatele, nu, sa palpaie un televizor pe digi, tudor musat sa spuna ceva...
pe resourile din bca, cu sarma de balot drept rezistenta, sa facem cafea fortuna la ibric, sa suiere vantu' prin caminele reci, sa sfaraie pastrama de oaie in seu, sa fie fum, sa urle cainii...
sa fim dati disparuti in cladirile nalte.
dar frigul nu ne iese din oase, frica nu pleaca nicicand, fumul n-alunga duhurile rele, nici blondele blande, zorii n-or sa mai vina, doar admina zdrangane chei deschizand spalatorii, magazii, oficii.
nimeni nu poate invinge, nimeni nu poate scapa, nimeni nu poate fi altceva.
ochii ne sunt albi, din noi iese fum. si-un abur subtire ca din cai asudati. si azi am furat, ca-ntr-un clip chemical brothers am fugit si ne-am ascuns aici.
da, Doamne, sa vina lumina diminetii, da, Doamne, ca raul din noi sa arda, ne iarta, Doamne, gandurile negre si proaste, frica noastra e mare, inima, ca de iepure, n-avem speranta, n-avem trecut, ci doar aceasta calatorie lunga si-absurda prin caminele mari, triste si reci, aceasta studentie vesnica si fara temei !
ne iarta, Doamne, pt tot, mai umflati ca acum n-am fost niciodata, fileaza neone, unde sa plecam ? de ce sa plecam ? nu ne mai putem bate pt a ne consuma taratza din noi, e frig, si-arcadele sparte, pumnii zdreliti, buzele taiate nu ne-ar ajuta la nimic !
iarta-ne, Doamne, cum sa mai fim noi buni ?
#ard_ca_in_liceu #voltaj #razi_cu_lacrimi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu