Școala

În acest moment, noi am pierdut cam tot.
Prima dată, am ratat. După care am uitat de ce trebuie să mai alergăm și să dăm la poartă, să dăm gol, am uitat s e n s u l. Azi, jucăm pe teren buimaci, amețiți, dar nu știm pt ce.
Voi ați văzut discuțiile despre educație ?
Zici a venit un virus al dezbinării și vertijului. E o bătaie cu cărți și tablete, și slide-uri.
Nu se poate vorbi.
Dacă tot suntem liberi, atunci să facem ce ne taie capu', ce s-o alege vom vedea. Să nu-mi ceri acuma să te țin legat și să-ți dau cu lingurița cine știe ce idei.
Fă, dom'le, ce vrei!

Chiar dacă e o viziune care poate fi criticată (de ce trebuie neapărat să existe un scop sau un sens ?), închipuiți-vă totuși cum ar fi să ți se extirpe ideea de a da șah-mat.
Ai ști regulile, dar în ce sens ai mai folosi principiile, strategiile, tactica ?
De jucat, ai juca, dar cum, pt ce, în ce sens, în ce direcție ?
Cum ar fi un meci de basket având extirpată ideea de a da coș ?
Ar fi mișto, însă foarte obositor, comic, mortal.
Așa e în învățământ acum. Arbitrul e antrenor, jucătorul e maseur, antrenorul e copil de mingi, mingea de basket ar fi de ping-pong. Și s-ar juca pe terenul de oină sau țurcă.

Pt a reforma școala nu trebuie să facem decât un singur lucru: să inversăm valorile.
De ex., să considerăm o dizabilitate, un defect scrierea corectă dpdv gramatical în limba maternă.
Sau: cinstea (fără copy-paste, fără plagiat, fără copiat la examene) să fie tratată ca o infirmitate.
E atât de simplu.
Dacă păstrăm valorile astea de-acum: să fii corect, să muncești, suntem mâncați, pt că nu ne ajută nici tabletele inteligente, nici tablele istețe, nici ebook-urile, nici notebook-rile... nimic. LE AVEM DEJA !
A ! Și nu ne ajută nici dacă avem stilou scump sau rame la ochelari cât un salariu de ministru.