Ce chestie, ce măciucă, nevăzându-i pe scenă, ascultându-i în rate, în navetă: Alexandria-Videle, Alexandria-București, Craiova-Calafat, Gara de Nord, noi aveam o impresie foarte bună despre maneliști, pur și simplu, în microbuzele alea făcute din autoutilitare ne lua flama, carte multă, stat în casă, nopți nedormite, cum suntem noi, fragili, palizi, când ne gâdila urechea: aș da zile de la mine, buzele tale, două petale, of, viața mea, ne topeam, cădeam lați pe scaune, iar fetele din autobuz debordau de emoție și transpirație, orice ai spune, cu aer, fără aer, transpiri, e cald rău în sud, o să vă zic cândva cum am stat într-un vagon unde cred că erau 50 de grade, 60?, văzându-i acum pe scenă ne-am dat seama că ei n-au valoare, sunt sub Geanina Corondan & Quartz, sub Jojo chiar, ar putea fi între Cristiana Răduță și Raoul. Dar e prea puțin. Ceea ce ne pune pe gânduri. Pur și simplu, nu cântă nimic. Extraordinar.
Să fie clar, nu vorbim aici de aurul pur, muzica lăutărească: Romica Puceanu, Gabi Luncă, Fărâmiță Lambru. Și nici de Udilă, Albeșteanu, Frații Gore sau Tudor Pană. E ca și cum ar recita la TNB Andreea Esca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu