Vino în întâmpinarea profesorului

M-am gândit mai mult, nu neapărat mai bine, date fiind tezele zilei și circumstanțele, aș vrea să fiu cel mai tern, mai cenușiu, mai plictisitor și capricios profesor, cu o voce stinsă, pierită, să mă uit prin tine, să privesc în gol de parcă am venit din batalion disciplinar, și tu să ai entuziasm, dorință, aplomb, dorință, să nu-mi spui că ești la fel de gri ca mine, nu se poate ca la 14 ani să nu fiarbă nimic în tine, crești, explodezi, arzi, să nu vrei nimic la 14 ani, la 18 e prea dur, e timpul ca tu să te gândești la viitorul țării, viitorul tău, construiește-l tu, pe cuvânt dacă îți stau în cale, jur că, dacă îmi ceri ajutorul, ți-l dau, trage puțin de mine ca într-un film românesc în care vreun personaj ar vrea să se așeze pe o buturugă și să stea așa până când un gând îl va face s-o ia spre Sud, spre Nord?, oriunde, numai să meargă, caută-mă tu, mai sunt, nu mai sunt, luptă tu pt tine, fii tu campion, schimbă, dacă vrei să te ajut, caută-mă, să te sprijin, nu să te laud, nu să te perii, nu să fiu părtaș la meschinării, la șmechereli, dacă nu vrei nimic, eu te mai întreb, vrei ceva? Nu? Nimic? Nimic, nimic? Entuziasmul tău este contagios. El poate trezi și un pustiit. Numai că el lipsește. Data viitoare poate gândesc invers, trebui să gândesc mai puțin și mai bine.