Poate că lucrurile sunt mai simple. România e o țară extrem de tristă. Foarte tristă.
Îți vine să intri sub masă de rușine când îi auzi vorbind pe candidați, antrenori. Fricoși și triști. Măcar în vorbe să fii curajos. Și, dacă se poate, ironic, cinic, autoironic.
Chiar și scriitorii noștri foarte populari par șterși, se aud înfundat de departe, abătuți și fără vlagă. Am rămas în plasa anilor 90, cumpărăm ca nebunii, construim case strâmbe, care se decojesc după 1 an, mergem cu capul în pământ, muncim, adică nu muncim, ci executăm munci, ascultăm, parcă avem un canon absurd tot timpul. Ne bucurăm când vedem o amărâtă de alee curată într-un parc, înconjurată de gropi, gunoaie și pecingini.
Când vezi imaginile alea de la Marea Neagră de apucă plânsul. Când vezi gări, trenuri, orașe, tot plânsul te îneacă.
Dată fiind depresia asta generalizată, mai bine am sta la poartă ascultând manele de top și trăind din ajutoare, din ce pică, la plesneală. Nici chiar cei care fac asta nu mai sunt veseli ca altădată.
Când vorbește cineva la tv, candidat, antrenor, profesor, specialist, ai senzația că după ce se închide emisia i se prăbușește capul, îi cade în nimicnicie, se cocoșează și înaintează umil și umilit în beznă, în neant, în prostie.
O fi mai vesel Brenciu. Poate Pițurcă o fi mai senin. Dar noi ne cam chinuim măcinând pleava altora, gândurile zilei. Orice expert ne bulversează, ne bagă frica în sân, orice specialist ne ceartă și ne dă direcții, directive, doctori în fotbal, în educație, în politică, ei având doar mult tupeu și o minte extrem de confuză.
Se fac atâtea lucruri uluitoare încât ai impresia că mâine o să ia toată lumea peste 5 la evaluarea națională, peste 6 la bac, vom câștiga toate meciurile la scor, vom face port în Gara de Nord, autostrăzi suspendate, nobeluri la buza stufului, canci. Sunt locuri în țară unde, am mai zis asta, dacă te duce cineva și te lasă acolo, sunt șanse mici să poți să pleci curând. Tren nu e, autobuz nu e, vreun taxi pirat ocazional.
Dar peste toate, catindații sunt cei mai triști. Și extrem de obosiți. Primul lucru pe care o să-l facă viitorul președinte: va pleca în concediu.
Moarte clinică.
Îți vine să intri sub masă de rușine când îi auzi vorbind pe candidați, antrenori. Fricoși și triști. Măcar în vorbe să fii curajos. Și, dacă se poate, ironic, cinic, autoironic.
Chiar și scriitorii noștri foarte populari par șterși, se aud înfundat de departe, abătuți și fără vlagă. Am rămas în plasa anilor 90, cumpărăm ca nebunii, construim case strâmbe, care se decojesc după 1 an, mergem cu capul în pământ, muncim, adică nu muncim, ci executăm munci, ascultăm, parcă avem un canon absurd tot timpul. Ne bucurăm când vedem o amărâtă de alee curată într-un parc, înconjurată de gropi, gunoaie și pecingini.
Când vezi imaginile alea de la Marea Neagră de apucă plânsul. Când vezi gări, trenuri, orașe, tot plânsul te îneacă.
Dată fiind depresia asta generalizată, mai bine am sta la poartă ascultând manele de top și trăind din ajutoare, din ce pică, la plesneală. Nici chiar cei care fac asta nu mai sunt veseli ca altădată.
Când vorbește cineva la tv, candidat, antrenor, profesor, specialist, ai senzația că după ce se închide emisia i se prăbușește capul, îi cade în nimicnicie, se cocoșează și înaintează umil și umilit în beznă, în neant, în prostie.
O fi mai vesel Brenciu. Poate Pițurcă o fi mai senin. Dar noi ne cam chinuim măcinând pleava altora, gândurile zilei. Orice expert ne bulversează, ne bagă frica în sân, orice specialist ne ceartă și ne dă direcții, directive, doctori în fotbal, în educație, în politică, ei având doar mult tupeu și o minte extrem de confuză.
Se fac atâtea lucruri uluitoare încât ai impresia că mâine o să ia toată lumea peste 5 la evaluarea națională, peste 6 la bac, vom câștiga toate meciurile la scor, vom face port în Gara de Nord, autostrăzi suspendate, nobeluri la buza stufului, canci. Sunt locuri în țară unde, am mai zis asta, dacă te duce cineva și te lasă acolo, sunt șanse mici să poți să pleci curând. Tren nu e, autobuz nu e, vreun taxi pirat ocazional.
Dar peste toate, catindații sunt cei mai triști. Și extrem de obosiți. Primul lucru pe care o să-l facă viitorul președinte: va pleca în concediu.
Moarte clinică.
BlackBird & BlackBerry
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu