Moșu, vreo 65 de toamne, și nu de primăveri, venise de la Mavrodin până la Lăceni cu bicicleta. Peste 15 km.
Căra cu el într-un sac de plastic un cap de porc. Era iarnă.
- Peștele trage la porc, la sângele care se scurge din căpățână, numai clean mare, pun ficat de porc în cârlig și gata, aștept.
Moșu gândea perfect. A scos capu' de porc din sacul de plastic, care a rămas pictat de sângele ăla în diferite stadii de închegare, și l-a băgat într-unul cu găurele, d-ăla de cartofi, l-a legat bine la gură, apoi cu o cordelină l-a ancorat.
Era frig. Probabil duminică. Era dezlegare la pește.
A intrat un pic în apă, avea cizme serioase, și prin rotire a dat elan căpățânii și a aruncat-o la câțiva metri. Râul Teleorman e îngust, și chiar și-n locuri unde apa stă, sunt coturi și se formează mici bălți, nu e foarte lat. După care a întins bețele, cârlig mare, tijă lungă, Mustad, norvegian, făcut în China, original... cu o bucată mare de ficat brun de porc, puternic vascularizat, croșetată cu acul de pescuit... așteptăm. Răbdare.
Dacă peștele mănâncă porc și noi pește înseamnă că mâncăm și noi porc. Deci, păcătuim.
- Nu-i așa, zice moșu, că peștele n-apucă să îmbuce nimic, îl iau din mers. Numai clean mare, peste kil.
Cleanul, supranumit peștele cu 1000 de ochi sau peștele SRI, peștele omnivor, care are un ochi pe fiecare solz și te vede și când respiri.
Cleanul, căruia i se mai zice și porcul apelor, de aici i-o fi venit moșului ideea cu capul de porc, e lacom, mănâncă mult, continuu: fructe (dude, vișine, corcodușe, prune...), lăcuste, greieri, fluturi, gândaci, cărăbuși, acel frumos scarabeu Ileana, porumb, ficat, cașcaval, obleți, broaște, orice, ca omu'.
Sângele a înghețat pe sacul de plastic, o oglindă spartă. Cineva se încălzește cu încă o gură de Cava d'Oro din sticluța ținută cu grijă în buzunarul interior de la piept.
Cum a venit, și pe unde, moșu de la Mavrodin cu bicicleta tot nu înțeleg, era încărcată bine, suporți, lansete, bețe, capul de porc, cred că avea și-o umbrelă.
Eu, îmbrăcat subțire, că din cauza adrenalinei mă arunc în niște teniși și-o pereche de blugi rupți, un tricou lălâu și-un hanorac (sar în hanorac/trag gluga pe cap), am început să dârdâi și când te-apucă ușoara hipotermie nu prea mai știi ce să faci și o iei la pas, dai din mâini, faci genuflexiuni, dar să știți că nu prea merge, te încălzești însă un pic dacă o iei bine la fugă și te bagi în mașina prietenului, e mai adăpost, te chircești acolo și-asculți un radio bulgăresc, radio Horizont, singurul care se prinde.
Căra cu el într-un sac de plastic un cap de porc. Era iarnă.
- Peștele trage la porc, la sângele care se scurge din căpățână, numai clean mare, pun ficat de porc în cârlig și gata, aștept.
Moșu gândea perfect. A scos capu' de porc din sacul de plastic, care a rămas pictat de sângele ăla în diferite stadii de închegare, și l-a băgat într-unul cu găurele, d-ăla de cartofi, l-a legat bine la gură, apoi cu o cordelină l-a ancorat.
Era frig. Probabil duminică. Era dezlegare la pește.
A intrat un pic în apă, avea cizme serioase, și prin rotire a dat elan căpățânii și a aruncat-o la câțiva metri. Râul Teleorman e îngust, și chiar și-n locuri unde apa stă, sunt coturi și se formează mici bălți, nu e foarte lat. După care a întins bețele, cârlig mare, tijă lungă, Mustad, norvegian, făcut în China, original... cu o bucată mare de ficat brun de porc, puternic vascularizat, croșetată cu acul de pescuit... așteptăm. Răbdare.
Dacă peștele mănâncă porc și noi pește înseamnă că mâncăm și noi porc. Deci, păcătuim.
- Nu-i așa, zice moșu, că peștele n-apucă să îmbuce nimic, îl iau din mers. Numai clean mare, peste kil.
Cleanul, supranumit peștele cu 1000 de ochi sau peștele SRI, peștele omnivor, care are un ochi pe fiecare solz și te vede și când respiri.
Cleanul, căruia i se mai zice și porcul apelor, de aici i-o fi venit moșului ideea cu capul de porc, e lacom, mănâncă mult, continuu: fructe (dude, vișine, corcodușe, prune...), lăcuste, greieri, fluturi, gândaci, cărăbuși, acel frumos scarabeu Ileana, porumb, ficat, cașcaval, obleți, broaște, orice, ca omu'.
Sângele a înghețat pe sacul de plastic, o oglindă spartă. Cineva se încălzește cu încă o gură de Cava d'Oro din sticluța ținută cu grijă în buzunarul interior de la piept.
Cum a venit, și pe unde, moșu de la Mavrodin cu bicicleta tot nu înțeleg, era încărcată bine, suporți, lansete, bețe, capul de porc, cred că avea și-o umbrelă.
Eu, îmbrăcat subțire, că din cauza adrenalinei mă arunc în niște teniși și-o pereche de blugi rupți, un tricou lălâu și-un hanorac (sar în hanorac/trag gluga pe cap), am început să dârdâi și când te-apucă ușoara hipotermie nu prea mai știi ce să faci și o iei la pas, dai din mâini, faci genuflexiuni, dar să știți că nu prea merge, te încălzești însă un pic dacă o iei bine la fugă și te bagi în mașina prietenului, e mai adăpost, te chircești acolo și-asculți un radio bulgăresc, radio Horizont, singurul care se prinde.
BlackBird & BlackBerry
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu