figurant de sud

Era într-o luni, m-am trezit puțin năuc, citisem până pe la 3 noaptea proză contemporană, m-am uitat în oglindă:
barba albă-n chipul negru, părul zburlit (proza, ce vrei), ochii mei tulburi, chipul meu stâng, tot mai sunt, oglinda nu mințea, trebuia să mă duc la muncă, dintr-o dată m-am privit mai bine, tot mai bine, tot mai atent, sufletul nemângâiet, se vedea cristal: Doamne, am început de malpraxis !
Ufffff. Exact cum spui că ai început de chelie, e I R E V E R S I B I L.
Nici implantul de păr din Turcia sau spălatul cu zaț de cafea Fortuna nu te mai salvează.
Malpraxis, to'arăși, cine ar fi crezut, e-adevarat.
Și-au început să-mi vină în minte toate malpraxisele vieții, 2-ul la fizică din liceu, media scăzută la purtare în 88-89 pt comportament inadecvat societății, toate 3-urile la mate, vagabondajul, șomajul. Ratarea. Deși n-am vrut să marchez. Când nu vrei nimic (nondorință, neti, neti), nu ratezi, nu ?
Început de M A L P R A X I S.
Mai bine aveam și eu o A T A R A X I E incipientă.
Tocmai acum când voiam să mă fac dascăl, psihanalist, figurant.