cronica loja dezaxatilor, v. nicolae

cronica loja dezaxaților, v. nicolae... în revista Steaua, nr. 10, 2020, Sibiu

revista Steaua, nr. 10, Sibiu

martor, fragment, vali nicolae

 Eu am fost la Colibași, vă tai... semăna izbitor cu Gustavo Kuerten, tenismenul brazilian...

Ochii mici, extrem de mobili, părul creț, cârlionțat, păr ca grâul, era neras, sărea așa pe loc, dezmembrat, dezarticulat, subțire, dar destul de vânos, mai înalt, ca și cum ar veni să te lovească, foarte recalcitrant. Însoțit, ținut să nu sară la gâtul nostru.

Eram pe terasa unui chioșc nonstop unde se vindeau hotdog, cafea la filtru șcl undeva pe la 4 dimineața. Noaptea era cel mai frumos. La ora asta. Oricum, nu știam unde să mă duc, de ce să mă duc. Eram blocat, paralizat, ca aproape mereu. Aveam vagi rătăciri de entuziasm, de a face, de a întreprinde, îmi trecea repede, renunțam, nu reușeam să mă conving și să conving pe cineva de ceva vreodată. Fără perpspectivă. Liniște, să vorbești, să asculți, să tot asculți. Mai ales să asculți, orice, nu-mi plăcea violența. Și întotdeauna să apară un rătăcit asemenea nouă.

Eu am fost la Colibași. Vă omor.

Leit brazilianul, băuse mult și băutura avea efectul ăsta la el, ochii injectați, dezarticularea... și voia să taie pe toată lumea.

Ideea e că ți se făcea cumva frică, însă, tot gândindu-mă, nu îl vedeam ca pe un învingător, simțeam că a pierdut, cum și eu eram pierdut, însă eu nu pierdusem nimic, pt că nu avusesem vreodată ceva, că lui însuși îi e teamă, în spatele ochilor, dacă te uitai atent, părea să fie un refuz, n-ar fi vrut cu nici un chip să se întoarcă la Colibași, acolo nu ești singur, nu ești singurul, toți ceialalți sunt foarte aproape de tine, în sufletul tău, peste tine, te mănâncă de viu, pe stradă, uite, poți fi chiar liber, destul de puternic. Așa că cel mai bine e să ameninți. Ca-n șah: amenințarea e mai periculoasă, mai importantă decât execuția. Și, în felul ăsta, ajungi doar puțin în arest. Nu mare lucru.

Ar fi fost un învingător, adică un sinucigaș, dacă ne-ar fi tăiat. Poate că e extrem de simplu să nu te mai întorci niciodată în închisoare, însă băutul ăsta descreierat e exact ce-ți trebuie pt a te înnebuni. Și pt a lovi.

jurnal de câmp, vali nicolae, 2020

Cumpăr măști.

Jean Fățarnic

Nu mai contează cine a zis, dar intrăm pe un făraș normal…

Societatea deschisă și dujmanii ei, unul singur, da' rău, rău…

Cu mască, fără mască a fost interzis…

Dacă doriți să revedeți:

Miroase pt fiul tău

În sula iubirii

Puterea dragostei

Neuro pt mama

Bravo, ai kile

Schimb de mame, soții, soți

Ai omor

Opriți tâmpul

Vântu favorizează răspândirea virusului... Ce face SOV ăsta și din pușcărie.

Era un flecar de infecție…

Unde sunt futurologii?

Secolul XXI va fi dubios sau vom sta în loc…

Mascata din fereastră, de Victor Ion Popa

Ce-au făcut ăștia din noi, ne dau să mâncam carne crud uscată ca înainte de descoperirea focului.

Bi Zar. Barbut.

Mi-e frică de oameni, de babe, de viitor

Ocolesc tot ce se poate ocoli

Evit natura umană

4 ciori în trapez pe crengile arse de plop

la pândă

m-au făcut mai atent

aici nu mă voi plictisi niciodată.

Nu există şcoală fără etică.

Să nu aştepţi minuni de la lumea lui Psi (Ψ)!

Noi nici până acum nu ne-am dat seama că nu pt bani trebuie să muncim, ci pt că ne place.

Păi noi filosofia o facem pt bani?

Banii vin ca o elocinţă.

Nu-i mai îmbrăţişaţi pe cei care fac totul pt bani!

Mai uşor trece un bogat prin uşile psihoterapeutului, decât un sărac.

Am asistat (niște asistenți!) la stafidirea, sfoiegirea, secătuirea, siluirea, putrezirea oricărei idei bune ce ne anima în anii Revoluției.

Dacă totul ar fi oscilobatant, am fi salvaţi!

Să ardem falsul din noi!

Ușor de zis.

Sa îndepărtăm falsul din tot ce ne înconjoară, împresoară, doboara.

Avem gânduri moi, de gumilastic, avem mâini noi, de cârpă.

Omul e o ciorbă reîncălzită succesiv.

într-o proză din '83 un tip elegant, fin, îmbrăcat în costum face plinul unui mercedes cu 360 lei.

nu sunt şofer, habar n-am de maşini...

azi ar fi alimentat cu 65,45 l.

mi-a plăcut proza asta a lui Cuşnarencu.

(e vorba de Zbor peste un fel de sigurătate din Tratat de apărare permanentă)

ce-o mai face ?

dacă mai aflu preţuri, vă anunţ.

de ex., 500 lei pt popă la o înmormântare.

10 m de poplin alb de 3 ori preţul, dar n-am aflat preţul real.

loja dezaxatilor, v. nicolae, editura tracus arte

Toate se engramează-n Akasha şi cad pe noi de-acolo drept confeti.

aici este cartea loja dezaxatilor, de v. nicolae

loja dezaxaţilor e o carte amară, sumbră.
loja dezaxaţilor e o sferă care se strânge, o închisoare, închisoarea
sudului românesc. Rudimentar, brutal, meschin.
E şi o carte a întâlnirilor. Dau nas în nas Dora Maar şi Mari Mar,
Ionela Anghel Popa şi Prince & The New Power Generation, corbii
poetului Pierredem şi Nestle, Pompilia Stoian şi Cristi Puiu.
loja dezaxaţilor vorbeşte despre inima îngropată în grăsime, despre
obezitatea noastră, despre ficatul gras.
O carte ca nişte steaguri naţionale fluturând ferfeniţite.
Mirosul de şprot pt pisici, de râme mişcându-se tăiate, hrană pt
cârtiţe, de flori de plastic parfumate, luminate de neone pâlpâind
vinete, răzbat din loja dezaxaţilor.
Lapte, miere, fiere, jeleurile speranţei, ţăruşi pt inima necuratului,
budincă roz duc la un „La mulţi ani” ca un „Rest in peace” într-un
cimitir din Big Berceni.

V. Nicolae s-a născut la 29 septembrie 1973, în Alexandria, Teleorman. A publicat versuri, proză scurtă în Steaua, Noul Regim, Familia, Tribuna, Tomis, Meandre, Caligraf, Teleormanul, Efectul de seară, Lama de ras(ă). A debutat editorial în 2010 cu volumul de poezii Paninsomnia, la Editura Etnous din Braşov, iar apoi, în regie proprie, volumul Val amatoria, în acelaşi an, la Sibiu. În 2014 a publicat volumul de versuri Nextval la Editura A.T.U.-Hermannstadt, din Sibiu. Licenţiat în filosofie şi sociologie, Universitatea din Craiova.

când mănânc carne nu mi-e frică

când mănânc carne nu mi-e frică
aş vrea să respir ca francesco totti
puffffff, puuuuuffffffff
să ridic mâinile
cărţile mi se par cataplasme, mi se par pâine pe piept
pe care o inspirăm noi, eu şi democrit
suntem bolnavi
aripile cailor sunt jumulite, poate smulse
aş vrea să respir ca francesco
aş vrea să-mi iau zborul mai sus
ca o cioară
să plutesc dincolo de turlă, de antene
când respir mi-e frică să nu mor sufocat
când respir mi-e frică de moarte
aş vrea să dorm pe un pat de cărţi
aş avea timp
să moţăi lângă un cuptor de cărămizi...


--

facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com

nextval valentin nicolae

12 lei

http://www.librarie.net/p/218816/Nextvalnextval, de valentin nicolae

noul meu vol. de versuri nextval and currval

noul meu volum de versuri aici nextval & currval
aiurifer iernatic
venise moartea și îmi lipea postere pe pereți
era așa cum să spun euforică, dezinvoltă
îmi agăța bannere de frânghia de rufe,
de bara de covoare
mergeam cu privirea în pământ
nu mă uitam, nu vedeam
mă strecuram pe lângă ziduri
îmi cerea biscuiți, covrigi, țigări
și-mi lipea logouri pe frunte, pe mâini,
pe mâncare
respiram încet, încet
mă trăgeam după mine
când pleca și se mai linișteau lucrurile
chemam lume, vizitatori
să vadă spectacolul
că posterele, bannerele, logourile
erau fotografii gif animate
le și ceream bani pentru asta
de câteva ori m-a prins
și m-a încurajat
cool, man, mi-a zis
sărea într-un picior
†o†ul trecuse
casa era plină de oaspeți
un poster îl conținea pe tata
încă fuma
ieșea fumul din pereți, se mixa
cu cel al lumânărilor
era un live ce o făcea să exulte,
să se dea pe gheață,
să urce în deal la săniuș.


lectura placuta!

noul meu volum de versuri aici nextval & currval

un nou vol. de versuri coming soon

acest vol. este despre lorizda, cea mai tare asistenta medicala in
calciu gluconic injectabil.
--

lorizda, the bottom cut

ale tale ţâţe mici
ieşind din halatul de spital
pe holurile lungi şi reci
în lumina de neon de culoarea scaietelui

iar te-am visat ţigancă
erai rudă cu 2 urâţi care vând flori
şi ţi-am mai zis
văd într-un verde translucid
un verde de acadea de kiwi
o fi de la fiere

tăietura ta fină se ghiceşte oricum
ai merge oricum ai sta
n-am găsit drumul drept
te aştept treaz complet
mă mângâi ca pe un copil
cu mâinile tale mirosind a iod a spirt a carne şi sânge
de mirosul ăsta nu mai scapi
parcă-mi dai viaţă
eu cred că nu poţi muri
păi tu fumezi cu moartea bei cafea
ea îţi arată noi stiluri de abordare
noi picturi natură moartă
îi imortalizează în poziţii cât mai expresive
cu coada ochiului îţi cere aprobarea
de nu
mai adaugă o horcăială de final şi schimbă imaginea de ansamblu

tu n-ai cum să mori
dealtfel ţi se şi spune lorizda eterna
the fine cut

apoi un poet contemporan îmi arunca în spate
ţigănci deflorate
asta era the big picture
the bottom cut, lorizda
unde toţi ne vom întoarce
în marea crevasă
ce geæme mereu.

zgura pe apa

un ochi de smoală fierbinte mai rămasese
cât o ceșcută de cafea
cât un mic vulcan noroios de la berca

ochiul putea fi modelat
chiar împărțit
restul era zgură o fărămițai cu tesla
un fel de zahăr negru
fără nicio pagubă
te-apropiai greu de ochiul ăsta bolborositor

dar cine să zică bogda proste
pentru o linguriță de smoală cu bule
pentru o punguță de hârtie cerată cu zgură

acuma mă gândeam dacă intensificam bolboroseala
mai topeam ceva din zgură
asta era ținta
ăsta era proiectul

m-am dus cu o fotografie cu ochiul
la un călugar
sporește arderea, nu e timpul pierdut
și risipeste zgura pe apă
așa mi-a zis

3 zile fara tine

în prima zi ţi-am zis
că plec să caut un noul testament
de buzunar
n-am mai ajuns mi-a fost greu
am trecut prin centru
graffiti cu poruncile
să nu ai alţi dumnezei afară de mine!
să nu ucizi!
am mers până la filatură
ştii aici e tot mai trist
seara m-ai certat
că am fost îmbrăcat subţire că am fumat mult
n-am stat şi eu niciodată în cealaltă parte a oraşului
să am soarele în spate
să nu mai îmi bată lumina asta în ochi când merg spre muncă

a doua zi ţi-am spus că mă duc
să mă uit de un rucsac
mi-am luat unul de elev cu david villa
şi câteva cărţi reviste
tot aveam impresia că am uitat ceva
tot visam urât
seara am ascultat teatru la radio

în a treia zi te-am aşteptat
ca întotdeauna sumbru malefic
aveai aceeaşi aură divuză

târziu în noapte cineva asculta un radio
niste ţevi ţiuiau golite de apă
dimineaţa aveam ochii uscaţi
memoria arsă

o cafea la şamir

mă trezeam dimineaţa devreme
beam o cafea la şamir
expresso scurt
mi se ridica pulsul 100, 110

aşteptam un microbuz de lumima
mă duceam spre grojdibodu
fusesem sunat încă de-aseară: un mort tânăr înviase
zic gata a început
n-apucasem să mă spăl miroseam tot a tutun
fumasem toată noaptea

aş fi vrut să ajung instant
aş fi vrut să zbor aşa ca un elicopter de plastic
era ceaţă frig îmi îngheţaseră mâinile pe brichetă
fumam întruna

aparu şi maşina
nu mă simţeam bine
parcă îi vomitam pe toţi cei în care îmi pusesem multe speranţe

mă urmarea cineva cu privirea mă iscodea
am fost sunat iar cică mortul merge pe strada cu un steag
n-au ştiut să-mi spună ce scria pe el că scria

apoi m-a sunat unu` de la giubega:
un băiat blond de 4 ani scoate ideograme pe gură

apoi
ţi-am zis bă că n-ai şoareci
i-am căutat cu lanterna toată dimineaţa
nu mă nu sunt urme
n-au ajuns încă.

desanai small angels

coboram din tren în gara basarab
ceață smog fum grătare votcă
hoți bișnițari karatiști ai huilei
mă așteptai într-un taxi
într-un furou alb dantelat
ca rusoaica lui gib

aveam eu fantezia asta, lorizda
că văzusem două panarame îmbrăcate așa când eram copil
în gara din buzău
dimineața
de se uita lumea ca la urs

și-mi plăcea piesa asta la nebunie
stau în unitate
fac târâș pe coate
fac sectoare și plantoane
pân’ la liberare

plecam în trombă spre garsoniera ta
o închiriaseși pentru mine, lorizda
coboram târziu în noapte să bem o cafea la dozator
să cumpărăm țigări și condoms
tu te aruncai pe burtă în zăpadă
și ziceai că dacă dai din mâini ca și cum ai înota fluture
desenezi îngeri, small angels
cât te iubeam, lorizda.

© raul t. modig™

i am immortal brahman, lorista

până în clasa întâi am aiurat
stăteam așa sub plapumă în iernile reci
și ridicam o mână deasupra capului
și strigam grădi, grădi

îmi plăcea la grădiniță
copiii îmi spuneau lori
aveam așa niște codițe
prinse cu bile cât toate zilele

la școală am aiurat mai rar
m-am întâlnit cu tine când stăteam în internat
și băieții îmi ziceau lorizda
te-ai apropiat și mi-ai spus
i am immortal brahman, lorizda
vorba asta mi-a plăcut, ți-am zis apoi că nu mă cheamă așa
ci lorista
dar ție ți-a plăcut să mă tot strigi lorizda, lorizda

te certai cu pedagoaga, începusei s-o înghesui prin colțuri pentru mine
te iertam
că tu erai brahmanul meu
aduceai în internat vinifruct, trocadero, calypso și pentru mine aurora
ți se dusese vestea
trezeai tot palierul
lorizda, lorizda
mă iubeai nespus
te băteai pentru mine din orice

ți-aduci aminte când am ieșit noaptea pe ascuns să fumăm, să bem o cafea
și ai început să te bați cu unul care căuta prin gunoaie
i-ai dat câteva picioare dar erai beat și ai căzut
apoi te-a prins de piept de la spate și nu mai puteai să respiri
și l-am lovit cu un lemn în cap de am crezut că l-am omorât

apoi te-am pierdut că într-a unșpea m-am măritat cu un băiat spelb, cu stare
auzeam vești despre tine
că ți-ai lăsat mustață ca de niro in jackie brown și-ți ziceai washington
și hrăneai toți câinii orașului
strigai câinilor, liniște, sunt eu, patronul

îmi răsunau și acum în minte vorbele tale
ține minte trei cuvinte, lorizda
p**a, paru', postăvaru'

te-am întâlnit târziu, am lăcrimat
tu ai plâns și ai rostit ca niciodată
i am immortal brahman, lorista

săgeți mici, albe

voi sunteți săgețile
alea mici
săgețile noastre
și făcu un fel de semn al victoriei
dar în jos
carnea de tun cozile de topor
și voi o să pieriți primii
voi sunteți vârfurile nu rețeaua
rețeaua nu moare
stăteam pe bancheta din spate
super îngustă a unei mașini
chircit
mă loveam frecvent la cap de plafon
soarele îmi bătea în ceafă
îmi cădeau picături de sudoare de pe frunte
stam cocoșat și ascultam topit
rolul meu în oraș
vârfurile astea nu înseamnă în sus
ci în jos
ești ca semnul ăla sens unic și te-ndrepți
spre pământ
sunteți ultima spiță
dispăreți cei dintâi
n-aveți nicio șansă
treceam ușor în insolație
în migrenă
în halucinație
mi se pusese un nod în gât
o gheară în piept
într-un târziu am coborât
îmi amorțise gura mi se uscase
mi se-nmuiaseră picioarele mâinile
din asfaltul ca o smântână neagră fierbinte ieșeau niște degete
ca niște săgeți mici
albe.

debut: paninsomnia, ed. etnous, brașov, 2010

Cartea poate fi achizitionata de pe acest blog.

reciclarea lui ego

Reciclarea lui Ego