Toate se engramează-n Akasha şi cad pe noi de-acolo drept confeti.
aici este cartea loja dezaxatilor, de v. nicolae
loja dezaxaţilor e o carte amară, sumbră.
loja dezaxaţilor e o sferă care se strânge, o închisoare, închisoarea
sudului românesc. Rudimentar, brutal, meschin.
E şi o carte a întâlnirilor. Dau nas în nas Dora Maar şi Mari Mar,
Ionela Anghel Popa şi Prince & The New Power Generation, corbii
poetului Pierredem şi Nestle, Pompilia Stoian şi Cristi Puiu.
loja dezaxaţilor vorbeşte despre inima îngropată în grăsime, despre
obezitatea noastră, despre ficatul gras.
O carte ca nişte steaguri naţionale fluturând ferfeniţite.
Mirosul de şprot pt pisici, de râme mişcându-se tăiate, hrană pt
cârtiţe, de flori de plastic parfumate, luminate de neone pâlpâind
vinete, răzbat din loja dezaxaţilor.
Lapte, miere, fiere, jeleurile speranţei, ţăruşi pt inima necuratului,
budincă roz duc la un „La mulţi ani” ca un „Rest in peace” într-un
cimitir din Big Berceni.
V. Nicolae s-a născut la 29 septembrie 1973, în Alexandria, Teleorman. A publicat versuri, proză scurtă în Steaua, Noul Regim, Familia, Tribuna, Tomis, Meandre, Caligraf, Teleormanul, Efectul de seară, Lama de ras(ă). A debutat editorial în 2010 cu volumul de poezii Paninsomnia, la Editura Etnous din Braşov, iar apoi, în regie proprie, volumul Val amatoria, în acelaşi an, la Sibiu. În 2014 a publicat volumul de versuri Nextval la Editura A.T.U.-Hermannstadt, din Sibiu. Licenţiat în filosofie şi sociologie, Universitatea din Craiova.
Erori erretice literratura literr404atura err404etica tura-vura Loja dezaxaților, Editura Tracus Arte, 2019 / Nextval, editura Atu-Hermannstadt, Sibiu, 2014 Paninsomnia, editura, Etnous, Brașov, 2010 / Valamatoria, tipografia PrinAtu, Sibiu, 2010 /
Se afișează postările cu eticheta lama de rasa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lama de rasa. Afișați toate postările
vineri, 31 ianuarie 2020
miercuri, 2 martie 2011
cu ochii ficsi
umblam cu o punga de cadmiu la mine
furam aluminiu mercur contacte de argint
ma urmarea mirosul de tarr din camera lorizdei
ma inhaitasem cu niste declasati
unul modela falusuri din noroiul de la periferie
fumam stand pe borduri
revolutia asta nu ne adusese nimic bun
furam aluminiu mercur contacte de argint
ma urmarea mirosul de tarr din camera lorizdei
ma inhaitasem cu niste declasati
unul modela falusuri din noroiul de la periferie
fumam stand pe borduri
revolutia asta nu ne adusese nimic bun
ne caracteriza opusul lui workaholic
niste betivi
aveam ochii ficsi
nu ne gaseam locul rostul
era o noapte destul de luminata
imi venea sa mananc nisip
cum isi puneau astea ochelari cu rame dreptunghiulare albe
si vorbeau despre cultura
atat aveam in cap
cum sa scap de tendintele astea livrescoide
ma slabeau din ce in ce mai mult
era clar ca eram singurul cumparator al lui petean
ca restul le primeau moca
Etichete:
Agarici Star,
alexandria,
badila,
buzau,
cislau,
currval,
efectul de seara,
egografie,
egotexte,
lama de rasa,
nextval
joi, 10 februarie 2011
3 zile fara tine
în prima zi ţi-am zis
că plec să caut un noul testament
de buzunar
n-am mai ajuns mi-a fost greu
am trecut prin centru
graffiti cu poruncile
să nu ai alţi dumnezei afară de mine!
să nu ucizi!
am mers până la filatură
ştii aici e tot mai trist
seara m-ai certat
că am fost îmbrăcat subţire că am fumat mult
n-am stat şi eu niciodată în cealaltă parte a oraşului
să am soarele în spate
să nu mai îmi bată lumina asta în ochi când merg spre muncă
a doua zi ţi-am spus că mă duc
să mă uit de un rucsac
mi-am luat unul de elev cu david villa
şi câteva cărţi reviste
tot aveam impresia că am uitat ceva
tot visam urât
seara am ascultat teatru la radio
în a treia zi te-am aşteptat
ca întotdeauna sumbru malefic
aveai aceeaşi aură divuză
târziu în noapte cineva asculta un radio
niste ţevi ţiuiau golite de apă
dimineaţa aveam ochii uscaţi
memoria arsă
că plec să caut un noul testament
de buzunar
n-am mai ajuns mi-a fost greu
am trecut prin centru
graffiti cu poruncile
să nu ai alţi dumnezei afară de mine!
să nu ucizi!
am mers până la filatură
ştii aici e tot mai trist
seara m-ai certat
că am fost îmbrăcat subţire că am fumat mult
n-am stat şi eu niciodată în cealaltă parte a oraşului
să am soarele în spate
să nu mai îmi bată lumina asta în ochi când merg spre muncă
a doua zi ţi-am spus că mă duc
să mă uit de un rucsac
mi-am luat unul de elev cu david villa
şi câteva cărţi reviste
tot aveam impresia că am uitat ceva
tot visam urât
seara am ascultat teatru la radio
în a treia zi te-am aşteptat
ca întotdeauna sumbru malefic
aveai aceeaşi aură divuză
târziu în noapte cineva asculta un radio
niste ţevi ţiuiau golite de apă
dimineaţa aveam ochii uscaţi
memoria arsă
Etichete:
Agarici Star,
alexandria,
efectul de seara,
egografie,
egotexte,
lama de rasa,
meandre,
poezii,
scriitori teleormaneni,
teleorman,
valentin nicolae
joi, 27 ianuarie 2011
o cafea la şamir
mă trezeam dimineaţa devreme
beam o cafea la şamir
expresso scurt
mi se ridica pulsul 100, 110
aşteptam un microbuz de lumima
mă duceam spre grojdibodu
fusesem sunat încă de-aseară: un mort tânăr înviase
zic gata a început
n-apucasem să mă spăl miroseam tot a tutun
fumasem toată noaptea
aş fi vrut să ajung instant
aş fi vrut să zbor aşa ca un elicopter de plastic
era ceaţă frig îmi îngheţaseră mâinile pe brichetă
fumam întruna
aparu şi maşina
nu mă simţeam bine
parcă îi vomitam pe toţi cei în care îmi pusesem multe speranţe
mă urmarea cineva cu privirea mă iscodea
am fost sunat iar cică mortul merge pe strada cu un steag
n-au ştiut să-mi spună ce scria pe el că scria
apoi m-a sunat unu` de la giubega:
un băiat blond de 4 ani scoate ideograme pe gură
apoi
ţi-am zis bă că n-ai şoareci
i-am căutat cu lanterna toată dimineaţa
nu mă nu sunt urme
n-au ajuns încă.
beam o cafea la şamir
expresso scurt
mi se ridica pulsul 100, 110
aşteptam un microbuz de lumima
mă duceam spre grojdibodu
fusesem sunat încă de-aseară: un mort tânăr înviase
zic gata a început
n-apucasem să mă spăl miroseam tot a tutun
fumasem toată noaptea
aş fi vrut să ajung instant
aş fi vrut să zbor aşa ca un elicopter de plastic
era ceaţă frig îmi îngheţaseră mâinile pe brichetă
fumam întruna
aparu şi maşina
nu mă simţeam bine
parcă îi vomitam pe toţi cei în care îmi pusesem multe speranţe
mă urmarea cineva cu privirea mă iscodea
am fost sunat iar cică mortul merge pe strada cu un steag
n-au ştiut să-mi spună ce scria pe el că scria
apoi m-a sunat unu` de la giubega:
un băiat blond de 4 ani scoate ideograme pe gură
apoi
ţi-am zis bă că n-ai şoareci
i-am căutat cu lanterna toată dimineaţa
nu mă nu sunt urme
n-au ajuns încă.
Etichete:
alexandria,
efectul de seara,
ghidici,
giubega,
grojdibodu,
lama de rasa,
lucian damiev,
lumima,
ovia herbert,
scriitori teleormaneni,
valentin nicolae
marți, 18 ianuarie 2011
i am immortal brahman, lorista
până în clasa întâi am aiurat
stăteam așa sub plapumă în iernile reci
și ridicam o mână deasupra capului
și strigam grădi, grădi
îmi plăcea la grădiniță
copiii îmi spuneau lori
aveam așa niște codițe
prinse cu bile cât toate zilele
la școală am aiurat mai rar
m-am întâlnit cu tine când stăteam în internat
și băieții îmi ziceau lorizda
te-ai apropiat și mi-ai spus
i am immortal brahman, lorizda
vorba asta mi-a plăcut, ți-am zis apoi că nu mă cheamă așa
ci lorista
dar ție ți-a plăcut să mă tot strigi lorizda, lorizda
te certai cu pedagoaga, începusei s-o înghesui prin colțuri pentru mine
te iertam
că tu erai brahmanul meu
aduceai în internat vinifruct, trocadero, calypso și pentru mine aurora
ți se dusese vestea
trezeai tot palierul
lorizda, lorizda
mă iubeai nespus
te băteai pentru mine din orice
ți-aduci aminte când am ieșit noaptea pe ascuns să fumăm, să bem o cafea
și ai început să te bați cu unul care căuta prin gunoaie
i-ai dat câteva picioare dar erai beat și ai căzut
apoi te-a prins de piept de la spate și nu mai puteai să respiri
și l-am lovit cu un lemn în cap de am crezut că l-am omorât
apoi te-am pierdut că într-a unșpea m-am măritat cu un băiat spelb, cu stare
auzeam vești despre tine
că ți-ai lăsat mustață ca de niro in jackie brown și-ți ziceai washington
și hrăneai toți câinii orașului
strigai câinilor, liniște, sunt eu, patronul
îmi răsunau și acum în minte vorbele tale
ține minte trei cuvinte, lorizda
p**a, paru', postăvaru'
te-am întâlnit târziu, am lăcrimat
tu ai plâns și ai rostit ca niciodată
i am immortal brahman, lorista
stăteam așa sub plapumă în iernile reci
și ridicam o mână deasupra capului
și strigam grădi, grădi
îmi plăcea la grădiniță
copiii îmi spuneau lori
aveam așa niște codițe
prinse cu bile cât toate zilele
la școală am aiurat mai rar
m-am întâlnit cu tine când stăteam în internat
și băieții îmi ziceau lorizda
te-ai apropiat și mi-ai spus
i am immortal brahman, lorizda
vorba asta mi-a plăcut, ți-am zis apoi că nu mă cheamă așa
ci lorista
dar ție ți-a plăcut să mă tot strigi lorizda, lorizda
te certai cu pedagoaga, începusei s-o înghesui prin colțuri pentru mine
te iertam
că tu erai brahmanul meu
aduceai în internat vinifruct, trocadero, calypso și pentru mine aurora
ți se dusese vestea
trezeai tot palierul
lorizda, lorizda
mă iubeai nespus
te băteai pentru mine din orice
ți-aduci aminte când am ieșit noaptea pe ascuns să fumăm, să bem o cafea
și ai început să te bați cu unul care căuta prin gunoaie
i-ai dat câteva picioare dar erai beat și ai căzut
apoi te-a prins de piept de la spate și nu mai puteai să respiri
și l-am lovit cu un lemn în cap de am crezut că l-am omorât
apoi te-am pierdut că într-a unșpea m-am măritat cu un băiat spelb, cu stare
auzeam vești despre tine
că ți-ai lăsat mustață ca de niro in jackie brown și-ți ziceai washington
și hrăneai toți câinii orașului
strigai câinilor, liniște, sunt eu, patronul
îmi răsunau și acum în minte vorbele tale
ține minte trei cuvinte, lorizda
p**a, paru', postăvaru'
te-am întâlnit târziu, am lăcrimat
tu ai plâns și ai rostit ca niciodată
i am immortal brahman, lorista
Etichete:
Agarici Star,
alexandria,
caligraf,
greu de ucis,
lama de rasa,
meandre,
scriitori teleormaneni,
tomis,
valentin nicolae
vineri, 16 iulie 2010
săgeți mici, albe
voi sunteți săgețile
alea mici
săgețile noastre
și făcu un fel de semn al victoriei
dar în jos
carnea de tun cozile de topor
și voi o să pieriți primii
voi sunteți vârfurile nu rețeaua
rețeaua nu moare
stăteam pe bancheta din spate
super îngustă a unei mașini
chircit
mă loveam frecvent la cap de plafon
soarele îmi bătea în ceafă
îmi cădeau picături de sudoare de pe frunte
stam cocoșat și ascultam topit
rolul meu în oraș
vârfurile astea nu înseamnă în sus
ci în jos
ești ca semnul ăla sens unic și te-ndrepți
spre pământ
sunteți ultima spiță
dispăreți cei dintâi
n-aveți nicio șansă
treceam ușor în insolație
în migrenă
în halucinație
mi se pusese un nod în gât
o gheară în piept
într-un târziu am coborât
îmi amorțise gura mi se uscase
mi se-nmuiaseră picioarele mâinile
din asfaltul ca o smântână neagră fierbinte ieșeau niște degete
ca niște săgeți mici
albe.
alea mici
săgețile noastre
și făcu un fel de semn al victoriei
dar în jos
carnea de tun cozile de topor
și voi o să pieriți primii
voi sunteți vârfurile nu rețeaua
rețeaua nu moare
stăteam pe bancheta din spate
super îngustă a unei mașini
chircit
mă loveam frecvent la cap de plafon
soarele îmi bătea în ceafă
îmi cădeau picături de sudoare de pe frunte
stam cocoșat și ascultam topit
rolul meu în oraș
vârfurile astea nu înseamnă în sus
ci în jos
ești ca semnul ăla sens unic și te-ndrepți
spre pământ
sunteți ultima spiță
dispăreți cei dintâi
n-aveți nicio șansă
treceam ușor în insolație
în migrenă
în halucinație
mi se pusese un nod în gât
o gheară în piept
într-un târziu am coborât
îmi amorțise gura mi se uscase
mi se-nmuiaseră picioarele mâinile
din asfaltul ca o smântână neagră fierbinte ieșeau niște degete
ca niște săgeți mici
albe.
miercuri, 7 iulie 2010
vineri, 11 iunie 2010
miercuri, 9 iunie 2010
săptămâna patimilor

ieri a trecut damiev pe la mine
avea remușcări pentru că-l certaserăm pe robert de anul nou
abătut
a venit pe la 14 a plecat la 17
dormeam bătăi în ușă 24:20
cine credeți?
damiev
pierduse toate trenurile, toate autobuzele
mai straniu, mai enigmatic
furase chiar două cărți de la cineva: suflete moarte (noi, probabil) și madam bovary
pe a doua mi-a dat-o mie
uneori nu-l înțeleg
cu robustețea lui, cu optimismul lui cronic, nativ
ar fi trebuit să facă mai mult
nici nu ascultă.
să ți se nască al tău copil în 2000
măgulitor, nu?
noi în anul 20∞
încep să scriu un poem despre frig
despre aceste ferestre închise neluminate
despre mine încorsetat în resentimente
ieri mă întâlnii cu robert pe la prânz
eram ca două animale dispărute de mult
un fel de perodactili
cumpără biserica neagră de baconski
datorită excelentei mele priviri periferice
ieșii să-mi iau țigări ca un apucat
e 1 am
am desenat o ultimă victimă pe chip
robert încercă să-mi povestească frumusețea orașului noaptea după vreo ploaie
renunț frecvent la dorințe
nu prea mă simt în apele mele
zbaterile interioare căzură cu zgomot
sunt o încâlceală
nicio brumă de bucurie preadolescentină
nu m-ar ajuta nici măcar un al doielea bec în camera asta întunecată
am doar câteva cuvinte pe care nu mi le mai aduc aminte
săptămâna patimilor
vorbirăm nimicuri
fumarăm cam mult
ne regăsirăm greu.
luni, 23 noiembrie 2009
poartă o unghieră la tine
motto:
copii crescuţi aiurea
cu lapte praf
la sânul lăsat al uzinei...
copii crescuţi aievea
pe valul ros al milei...
ce zici să fac?
ţine palma pe ficat când poţi...
te uiţi la tv, citeşti pune palma
s-ar putea să te ajute
când adormi aşează palma dreaptă pe plexul solar
şi stânga pe ombilic
poate să-ţi facă bine
asta zici să fac?
da
şi altceva?
poartă o unghieră la tine
şi?
taie-ţi câte o unghie când eşti la o petrecere sau la un bairam, cum zic ăştia,
şi aprinde o brichetă şi dă-i foc
aşa, şi?
mirosul îţi va aduce aminte de moartea ta
şi pâna atunci?
zicea unu`, Noica, de petrecere, de petrecerea timpului
şi până atunci?
urlă, urlă în tine.
şi în rest?
nu ştiu ce să zic
nu e nimic de făcut?
cam nu... ceva ar fi: respiră amplu...
ajută?
poate
şi cu tata ce să fac?
lasă-l acolo, îi vei urma...
cum să-ţi descriu nodul ăsta din gât... stai aşa!
uite: nu mai pot să mă mai gândesc la ce a fost, nu mai pot să respir, mi se pune un nod în gât...
respiră amplu, te-ai panicat şi, în plus, ai luat-o pe panta asta greşită... nu vezi şi tu că orice apariţie are aerul eşecului, nu observi că vorbele, gândurile astea îţi fac rău?
dormi şi tu mai mult, mănâncă mai bine, râzi, veseleşte-te că nu mai stai mult...
ia şi tu o pauză, odihneşte-te...
da, da` am numai lacrimi în gât
atunci plângi, plângi în tine şi gata, lasă-mă-n pace,
mă duc să pescuiesc...
nu poţi pleca
acum mă ai pe mine
rămâi!
nu eşti numai tu.
copii crescuţi aiurea
cu lapte praf
la sânul lăsat al uzinei...
copii crescuţi aievea
pe valul ros al milei...
ce zici să fac?
ţine palma pe ficat când poţi...
te uiţi la tv, citeşti pune palma
s-ar putea să te ajute
când adormi aşează palma dreaptă pe plexul solar
şi stânga pe ombilic
poate să-ţi facă bine
asta zici să fac?
da
şi altceva?
poartă o unghieră la tine
şi?
taie-ţi câte o unghie când eşti la o petrecere sau la un bairam, cum zic ăştia,
şi aprinde o brichetă şi dă-i foc
aşa, şi?
mirosul îţi va aduce aminte de moartea ta
şi pâna atunci?
zicea unu`, Noica, de petrecere, de petrecerea timpului
şi până atunci?
urlă, urlă în tine.
şi în rest?
nu ştiu ce să zic
nu e nimic de făcut?
cam nu... ceva ar fi: respiră amplu...
ajută?
poate
şi cu tata ce să fac?
lasă-l acolo, îi vei urma...
cum să-ţi descriu nodul ăsta din gât... stai aşa!
uite: nu mai pot să mă mai gândesc la ce a fost, nu mai pot să respir, mi se pune un nod în gât...
respiră amplu, te-ai panicat şi, în plus, ai luat-o pe panta asta greşită... nu vezi şi tu că orice apariţie are aerul eşecului, nu observi că vorbele, gândurile astea îţi fac rău?
dormi şi tu mai mult, mănâncă mai bine, râzi, veseleşte-te că nu mai stai mult...
ia şi tu o pauză, odihneşte-te...
da, da` am numai lacrimi în gât
atunci plângi, plângi în tine şi gata, lasă-mă-n pace,
mă duc să pescuiesc...
nu poţi pleca
acum mă ai pe mine
rămâi!
nu eşti numai tu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
