Omul sluțește locul

Omul este o ființă tulburată.

Omul este o ființă psihiatrică.

Omul sluțește locul.

Omul e un animal care nu mai amână.

Omul este o nevoință cugetătoare

Toată lumea zice că omul e un animal social. Nu cumva a fost o eroare tipografică ?
Și, de fapt, e un AniMall Sociat.
(un fel de Ani petrecuți la Mall în asociere, în cârdășie, sociopat).

Unui sclav îi dă mâna să vorbească despre libertate, unui om liber, nu prea.

Omul e un spirit detractor.

România îți dă șansa să te depreciezi zi de zi.

Corpul a fost prietenul omului.

Deși zice lumea că medicamentele sunt ultra nocive, nu e zi în care să nu luăm un pumn. Un croșeu.
Ceea ce arată credința noastră nestrămutată în biochimiști, farmaciști și în Terapia SA.

Gândim la scară macro, dar ne mănâncă microorganismele zilei.

Celebra vorbă: omul s-a născut liber, dar peste tot e în lanțuri.
Omul s-a născut liber ?
Poți să te naști liber în Corabia, Roșiori, Mizil ?
Uite că e imposibil, însă peste tot omul este în danțuri, branțuri..

Șpilul este omul însuși.

"Omul poate ajunge om numai prin educație." Imm. Kant
Întotdeauna filosofii au avut jmekeriile astea: auzi tu, Omul poate ajunge om... păi în primul rând că e om, în al doilea, vrei să spui că: Omul se poate ajunge, numai dacă e educat jmeker. Asta cu adevărat.
E jmeker învățat, s-a ajuns !
N-ai văzut ce Rolex copie 1:1 are ?

"România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate." Constituția României
Doamne, ce cuvinte colosale, mari !

Yeti, omul grămezii...

E o per
Versiune a ființei tale
Animale
Că numai omul suferă cel mai mult
El are un număr
De nervi impresionant
El e animalul cu cea mai mare întindere de nervi și alți nervi invizibili luați drept suflet
Sufletul omului e un ghem de nervi tăiați și încâlciți
Omul știe când i-a sunat ceasul
Și astfel intră în anul morții, caz în care face pe viul

La omul cu trac boii sunt rac.
Omului amfibie îi plăcea mediul acvatic
Omului offline, mediul și mediumul online.

Omul e o fiță creatoare.

Omul seamănă izbitor cu musca.

Omul e un animal solemn, de râs.

Omul este un animal în trecere. Ca un rinocer.

Omul e o hienă mercenară.

De ce iubim natura? pt că dacă un oraș este părăsit sau evacuat, natura invadeaza totul și în scurt timp strălucește, făcând uitată prezența omului.
omul colorează totul prin plastic, peturi, caserole și pungi

omul e un animal textil.

Omul este un animal electric
Nu mai are baterii.

Omul e un animal caloric.

Omul e un animal înarmat!

Omul e un animal libido nausea.

Omul este un cărăuș.

Omul e un animal cinico-tactic.
Poate mânca mielu' pe care l-a crescut.
Una, două, îi ia beregata.

Omul e un animal ego(IT)ist...

Omul e iban-ul Craiovei.

Omul e un animal diform.

Omul este un subom.

Omul e o ființă reactoare.

Ideea asta că omul e complex ne-a costat foarte mult.

Omul s-a nascut în frig...

Omul nu e pâinea lui Dumnezeu pt om.

Omul este o ființă umilită și îmbrăcată-n plastic.

Omul este nonsteriletul însuși.

Omul este un animal ridicol. Singurul.

Un uomo George Finidi.

Omul e un animal alogen.

Omul este un vacuum plin. Plin de jmecherii. Șșșt !

Omul e un animal incert.

Omul e un animal instabil.

Omul e un animal tulburat.

Omul e un animal umilit.
Munca l-a albit pe om.
Credeați c-am uitat ?

Omul nu mai e în trena omului.
Nici în tren, că-i un lux și, oricum, ajunge poimarți.

omul e un animal cu dureri.
durere, iata casa ta !

Omul e un animal lipicios.

Omul e un animal animator care scrie !
Halal...

omul este un cărăuș !

Omul este un animal coordonat sau coliniar. Tot aia.

Omul este o fiinţă mecanică de rumeguş.

Omul s-a născut pacient.

Omul e un animal care se foieşte.

Omul e un animal care se sufocă.

Omul este un aparat circulator.

Omul e o ciorbă reîncălzită succesiv.

Omul este cel mai dezamăgitor obiect.

Omul este un animal care doarme în dreptul altuia.

Omul este o fiinţă biopsihosociobârfitoare.

Omul este un animal inuman.

Omul este o fiinţă intraspitalicească.

Omul este o fiinţă policlinică.

Omul e un animal fricos, dar meschin.

Zi o idee f i l o z o f i c ă! Omul este o fiinţă gâlgâitoare. Gâl, gâl, pe şuşaua gâtului.

Omul este o fiinţă biopsihosocio manglitoare !

Omul nu trebuie să se simtă constrâns, ci să fie, fără să simtă.

dimensiunea umana a omului este subumana.

laur itzen

stația pieptănari

am zece aforisme în sânge.
şef ora master:

1. cuvintele nu mai sunt aceleaşi.
2. caii vorbelor sunt la montă.
3. curând o să apără cartea: profunda oază.
4. claus-io-fob.
5. littbarski va salva românia.
6. în cel mai scurt timp, televiziunile vor salva ţara. ne vor da cartofi prăjiţi.
7. ioana lupea n-a citi omul cu lupa.
8. sunteţi plătiţi.
9. oamenii au multe tăişuri sau fante şi, din păcate, vorbesc o singură limbă.
10. s-ar putea s-o mierlim.
de-ar fi candidat măcar porcişteanu sau staţia pieptănari.

ne omoară democrația

revin cu aceleaşi idei tâmpite. să nu ne mai văicărim !
E d e m o c r a ţ i e. DEMOCRAŢIE !
adică, e pt toţi. mai ales pt nevertebrate.
şi, chiar dacă dau în prostie, zic:
1. soc. democratică dă evenimente, divertisment. de regulă pt bani.
2. să nu ne aşteptăm ca jocul unui actor să fie apreciat. specatatoru' a venit la plesneală, era un eveniment, în plus, a plătit, deci, poate să stea pe fb.
3. noi nu înţelegem că democraţia seamănă cu porcu'. porc care-i omnivor, lent, puturos, mocirlos, mâncău, mirositor, canibal, dacă n-are mâncărică, şi, dacă haleşte mult, nu se mai ridică, chiar se răstoarnă...
digeră, digeră şi-apoi se urneşte. dar e lent, foarte lent.
poporul învinge întotdeauna. dar strada nu e popor. deja din a 2-a zi a dat semne de popor.
hai, la muncă ! ne pierdem şi slujbele astea şi nu mai avem bani de păpică, de film la mall, de ţigări...
4. nu e niciun om acum care să vorbească urât dar drept despre cei din jurul lui. să-i înjure la televizor.

Chenare

Timpul a tot avut chenare. Chenare negre în jurul numelor.

aura fragila

aveam aura fragila
umbra imi tremura ca varga
si, dupa cum stiti,
inaltele vibratii te fac sa dispari
si umbra se risipi
ca-ntr-un film cu nisip si ciulini
si mi-a ramas un corp
nebun (rau)
confuz ametit ca un titirez
de nefolosit
nici macar drept ceas solar

Viermi la spitalul de arși

Sunt viermi la spitalul de arşi
e moarte fierbinte şi sânge-alterat
tu eşti o cârpă
n-ai dinţi să faci harşti
sunt viermi la spitalul de arşi
şi musca verzuie depune ouă pe tine şi geam
e timpul s-auzi din nou în ureche 'hai marş' mirean

Dumnezeu al viului

au venit norii ca doi cocoşi de tablă zincată
în seara ce se lăsa
priveam în spate săpând după râme

dumnezeu nu poate fi conceput decât ca un dumnezeu al viului. moartea este moarte totală, definitivă. nimic nu supravieţuieşte morţii. dumnezeu este un dumnezeu al viului, dumnezeu nu este unde este moarte, când nu va mai fi viu, dumnezeu va fi foarte trist, numai viul îl bucură, sufletul dispare odată cu corpul, sufletul nu poate exista decât într-un mediu viu, cum există electricitatea într-un cablu sau fulgerul într-o atmosferă.
moartea e cumplit de urâtă, e cea mai urâtă, e oribilă.
dumneata ai văzut ceva mort ? e oripilant. e cumplit. sinistru.
viul are ceva ce încă oferă speranţă, viul pare de partea lui dumnezeu.
omul e într-adevăr cel mai urât, pt că e o diferenţă calitativă enormă între el şi alte vieţuitoare, el poate fi atroce, criminal, macabru, el poate provoca durere psihică, sufletească. el este cea mai urâtă târâtoare, el poate face atât rău încât dumnezeu nu se mai poate opri din plâns.
când nimic viu nu va mai fi, dumnezeu se va gândi dacă mai are vreun rost să-l mai facă pe om.
păi ce, cameleonul nu-l celebrează pe dumnezeu ?
pasărea colibri, flamingii, pinguinii, mangustele ?
coţofenele, peştii, lăcustele şi albinele, cărăbuşii strălucitori ?
pt mort, moartea e sfârşitul total, mortul pierde tot, moartea e totală, definitivă, unică, e cruntă, e o înnegrire instantanee a ecranului minţii, e întunericul fără capăt, e cel mai mare întuneric, nimic nu se mai poate.
ai stat vreodată noaptea în vreun râu, în vreo apă până la brâu, privind în jos la lumina slabă a stelelor ?
apa aia e ca o smoală, ca un hău, e începutul sfârşitului, e ceva atât de înfricoşător încât te poţi îneca în apa de-o palmă. aşa e moartea, o smoală, un bitum, şi-apoi un întuneric de nepătruns.
dumnezeu nu poate fi conceput de om decât ca un dumnezeu al viului.
unde e viu, acolo e dumnezeu.
alţii, greieri, sfinţi, poeţi, şoferi, îl pot concepe altfel.
însă eu ca finit, nu.

cărți teleorman

Carti nou aparute:
- teleorman, un avantaj, m. duţescu;
(stoc epuizat)
- teleorman, vechi tangaj, agarici star; (în stoc)
- teleorman. dopaj, sevraj. ghid de bune practici, sile nikifor; (pe ştoc)
- vorbeşti brusc ca un teleormănean
nativ. doar ochelarii, inteligenţi, simina
calomfirescu (caştoc)
- teleorman, meritogratie, vali niciolae;
(miştoc)
- teleorman, per pedes, per vers, vali tester; (chiştoc)

furia mea e albă

furia mea este albă înaintam greu cu ochii pe deasupra ochelarilor ațintiți aproape foarte aproape prin parbrizul înnămolit tu n-ai să ajungi niciodată nimic tu n-ai să păcălești pe nimeni cu aerul ăsta al tău de student uită-te și tu la omul Profito la omul Meschina Lente Forever ce ți se strecoară sub piele parcă-i râie tu crezi că poți să-ți găsești o cale tu crezi că poți să te strecori nu vei fi lăsat unde naiba ai văzut tu că ți se aude vocea faci parte din cei mulți ca obleții tu știi că mori încet atârnat de toate belciugele ușilor tu știi că Profito va atinge suta fără emoții ai văzut și tu toate astea și te amăgești zi de zi nu știai unde să mai calci nu știai cum să-ți mai iei nămolul de pe tălpi ce te unea cu pământul ce te făcea o cocă bună la nimic înaintai greu nu ți se risipea setca asta cenușie ce te prinsese te zbăteai aiurea cereai în gura mare procese justiție dreptate nici furia nu-ți era măcar roșie era ca un lapte cu cenușă făcut la foc mic omul Profito omul Meschina Lente lăsau o dâră ca de melc unde ți se lipeau ție picioarele gesticulând te lipeai în prenadezul ăla și aveai din nou pe florile minții, în ochi, pe buze și pe limbă același gust&miros de benzină&urină.
Meschina Lente & Omul Profito merg la brat
Ca doi siamezi unsurosi și setați
S-au ieftinit carnatii
Sa ne avem ca frații

stilul este omul în sushi

Dacă vrei să scrii fapte, trebuie să te întreb: Ai mai vorbit cu Răducioiu? Sau cu oricine are un nume asemănător. Florin Radu Răducioiu.
Alecu Ivan Ghilia, Dan Claudiu Tănăsescu.
Şi, dacă ai vorbit, dacă ai legat două vorbe, ce-ai vorbit, ce-aţi vorbit?
Ţi-a povestit atâtea lucruri, atâtea fapte, despre pisici, despre baloane, despre sărăcie, despre neajunsul de a juca barbut.
Te-ai bucurat, te-ai oripilat, te-ai fâstâcit, te-ai fustăcit, ţi-a fost sete, frică, frig şi teamă.
Ţi-e frică pt că eşti născut aşa, din instinct de conservare, ai fost crescut aşa.
Din frică şi fapte nu poţi ieşi, eşti impresionat, milos, compasiv şi cinic. Toate laolaltă. În acelaşi timp.
Şi, să ştii, iei un sac de vorbe şi le-arunci, trebuie că există fapte pt ele, sigur vor surprinde pe cineva.
Întotdeauna se găsesc vorbe care aduc fapte pt oricine.
Nu te mai îngriji dar ce vei spune, cum vei spune, se găsesc urechi să te asculte şi faptele oricum ni se-aruncă în braţe sau în cârcă.
Ducem fapte, cărăm vorbe-fapte, suntem fără cuvinte, muţi vorbitori.
Stilul este omul în sushi, crud şi frust, fapte cu duiumul, ce să facem cu ele, unde să le mai rostogolim, vin altele şi altele, şi-o clonă mică o să-ţi dea peste mână că-ţi pui în cafea zahăr şi nu zaharină.

omul e o hienă mercenară

Unii scriu din silă, noi muncim din scârbă, din nevoie, ca mercenari, "volintiri, mă rog: azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut!".
Și e normal să scuipăm locul unde am muncit, pt că și el ne-a scuipat pe noi, o-ho.
Șacal ești cu mine, hienă sunt cu tine.
Cum să facem să decomandăm acest apartamant scump numit țară?
Eventual un duplex.
Într-o parte, ei cu gunoiul lor menajer și uman, în cealaltă, noi. Poate reușim să ne descurcăm mai bine.
Deși simt că sufletul mercenar ne este înfipt adânc în măduvă.
Omul e o hienă mercenară.
În 3 ani aș putea să fiu asistent de farmacie, mi-ar plăcea, în prima săptămână mi-ar băga cineva pe gât vreun medicament pe care să-l vând, să-i trombonesc pe guguștiuci și să le dau cele mai scumpe și mai țeapă produse, etc, etc... eu m-aș enerva, aș trânti un raft cu pilule și-aș petrece o noapte într-o clădire cu gratii.
La ziar, mi-ar zice ce să scriu (mi s-a întâmplat, am plecat după exact o săptămână).
La market, lasă-le că merg și alea expirate.
La primărie, ce zice primaru'.
Când eram mic, mă mai băteam, trebuie să mă reapuc.

mâncare, haine și timp liber

Când mai ai senzația de om, ferește-te
Când îți vorbesc ca și cum ai fi, fugi, fugi cât te țin picioarele
Uită-te în spate mereu
Mă vei recunoaște în bătaia razelor soarelui după mersul cu un borcan enorm de murături venind agale după tine
Când o să vezi ceva omenesc, vino cu o lupă mare și-un arzător și arde-l ca pe porc
Îngroapă-l sub membrane de carton bituminos
Evită omul, evită ideea de om
Nu fi nici prost în marele târg
Și-ar dori-o atâția
Trezește-te, e 6, du-te la muncă
Să nu uiți, când treci, să mă iei și pe mine
Patronul se va bucura
Și ne va da mâncare, haine și timp liber

am ces

Am CES.
După o viață de om mi-am dat seama: am CES.
Îmi ceri șpagă, aș vrea să nu.
Nu-mi dai bon fiscal, aș vrea să da.
Îmi pun 5 dinți, îmi tai chitanță pt 3 dinți din față.
Stai pe mess în timp ce eu îți povestesc de mitul eternei reîntoarceri.
E mit, dă-l dracu'.
E clar, CES.
Trebuie să mă includeți, să mă integrați, luați-mă ușor, CES CES, dar s-ar putea să reacționez inadecvat.
Aș vrea să bag cu pompa ceva carte în copilul tău, nu intră, e umflat.
Și-am zis atunci să mă titularizez la Mangalia sau Sighișoara, a avut dreptate inspectoru', Dumnezeu să-l odihnească, bă, toată viața o să regreți.
La Mangalia era apa aia, stăteai ca Vasile, ăla din Faleze, și mâncai scovergi.
Și la Sighișoara erau saltimbanci, te-adăugai și tu în convoi.
Tu te-ai gândit să predai filosofie fetelor cu buricul dezgolit.
După primele lecții prezența era 1/5. Nu sunt sigur dacă cei rămași erau oameni.
Eu am dat-o pe dezbateri, fără absențe, fără învățat, vorbim, vorbim.
Treptat vorbeam singur, menirea de aur a filosofiei.
În final, nu m-am mai dus nici eu, am trimis un robot sever. Prezență 100 %.
Am CES.
Lecția pe care o predau cu mare drag e aia care conține un fragment din Schopenhauer, omul e un animal prea fizic.
Trebuie neapărat să-mi iau o bicicletă ca să mă duc, să mă tot duc.
Sunt adultul greu educabil.
A! Să nu uit, niciodată nu mi-a plăcut școala, deși pe holurile largi și-n subsolurile răcoroase ale universităților mi-aș petrece toată viața.

pescuit noaptea

Apele se limpezesc
Un pui de uliu se bate cu zeci de ciori
Nu-i e frică deloc
E mic rău, intră-n ele, fuge, revine
Are el de apărat un punct de observație de pe un cablu
Vremurile sunt tot mai tulburi
Pescuiește noaptea !
E răcoare, liniște și totul fâșie, foșgăie, țipă, plânge, se furișează, sare-n apă, se izbește înfundat de maluri, bâzâie pe la urechi, cântă, ciupește
Noaptea, în pădure, pe malul apei te ia cu frig
Ți se face frică
Of, o cafea fierbinte la o masă de plastic lângă o benzinărie ar fi aur
Pe apă, singur e și mai rău
Noroc că mai auzi vorbe aduse de vânt de la alți pierduți ce fumează în beznă la alt cot al râului
Cel mai bine e tot dimineața
Noaptea, tremură carnea pe tine la orice broască oarbă ce-ți lovește spatele, picioarele în săritură

Pescuit râul Teleorman

Fost pescuit.
Umiditatea era dementă. (P-asta ar putea-o descrie Liviu G. Stan). În pădure, încă sunt lăculețe, mici bălți de-a dreptul, de la ploi, paradisul lighioanelor. Au curs apele pe mine. Pe mal, la umbră, pe minusculul Amazon (ar fi raiul pe pământ, dacă n-ar fi plin de gunoaie, unde omul a intrat): râul Teleorman, ghemotoacele de roiuri de țânțari îți intră și-n gură.
Roiuri, roiuri sug din tine
Toxice perfuzii, altminteri.
Despre ei ar vorbi cu meșteșug dragul nostru prieten Perpelea.
Ne-a prins și noaptea. Din acest moment, micii trompetiști bâzâitori au intrat în delir, injectați cu adrenalină, tigrații, vărgații țânțari ne-au paradit.
Și sunt clipe în care, avea dreptate Anghel când zicea de Dunăre, ori fugi, ori te arunci în apă, dar, după cum se știe, sunt foarte mulți pescari care nu știu să înoate.
Deci fugi, dar cât și unde?
(Cel mai bun rămâne tot focul cu mult fum, pe o rază de un metru, doi e relativ bine, lângă foc e lux, te cam afumi, te cam îneci, dacă-i cald afară, te cam prăjești).
Însă nimic nu se compară cu somnul coșmaresc de după, cu răsucirele, scărpinările, oftaturile, junghiurile, transpirațiile bruște de la soarele de peste zi, de la toxinele alea din tine ale tigraților. Îți vine în minte și cearta unora, glasurile ridicate, din care ai auzit, prin alte fâșâieli, țipete de păsări, doar atât: Ne mai întâlnim noi. (ca-n carte: credeai c-am murit, Neică?) Mici deliruri, amintiri.
Să fugi, să fugi în miez de noapte. Să alergi ca toți cei care fug de trecut, de ei, de țară, de moarte, de gol, ca Anghel.
A fost frumos.
(țin să menționez că am prins un caras de 1 kil, ceea ce e mai rar, noroc chior, de fapt, asta voiam să vă spun, dar nu știam s-o fac).
Și cum să mai dormi când te gândești în ce fel să mai faci mămăliga: cu zahăr vanilinat? Cu budincă de căpșune? Cu anason, fenicul, coriandru? Cu chilli? Cu gălbenuș de ou? Cu griș? Te perpelești și nu poți lua nicio decizie.
Apele scad, se limpezesc. Vremea-i tocmai bună.
În rest, nu avem decât să ne ascundem, nu putem face asasinate.
E democrație populară.

școala e o creșă

Poate că țara e în șoc.
Șoc anafilactic.
Stres post-traumatic.
Noi nu ne mai revenim după Revoluție.
Alergăm, alergăm, vrem să apucăm, n-avem mâini de-ajuns.
Îmbrățișăm fum și cădem secerați. Unde fugim așa?
Deși am avut o viteză de ne-am doborât unii pe alții, noi am stagnat, am adâncit niște șanțuri, gropi cu roțile rulând în gol în acest noroi.
Bâjbâim.
Încercăm să ne agațăm. Însă cordelinele sunt tăiate. Ca la chestia aia cu bățul scurt, bățul lung. Nu le vezi. Și aici la fel. Nu știi ce frânghie e întreagă și legată.
(și Ioan-Aurel Pop vorbește ca-ntr-o fotografie mișcată, ca în anii 90, au dreptate ăia de la Paraziții, lumea s-a schimbat, Liiceanu se agață de o funie tăiată, nu merge)
Bâjbâim. Aproximăm.
Un copil lăsat în țară de la 5 ani, 10 ani timp de 10, 15 ani doar cu o bunică, cu vreun bunic e un copil complet diferit. Fragil.
Alții, aici, atât de săraci încât se uită la tine cum ronțăi niște amărâte de sticks de 50 de bani.
Hai s-o zic și p-asta: unu' mic mi-a luat un biscuit din mână și l-a băgat repede în gură și l-a halit.
În următoarele situații, n-am mai așteptat schema de mai sus, am îndemnat copilu' să ia cu încredere. Copiii sunt pofticioși, însă când îți chiorăie mațele, pofta doare.
Școlile, până hăt departe, până dincolo de facultate, sunt niște creșe, niște after-school-uri. Sunt case de copii.
Uneori, rămâi cu câte un copil pe care nu mai vine nimeni să-l ia, apare într-un târziu cineva ori indiferent complet, ori abia trăgându-și sufletul, a fost să-i ia pe ceilalți doi de la grădiniță sau de la școală.
O fi mai bine în Turda, în Gherla, în Jimbolia, în Lugoj, în Sălaj, în Slobozia.
Aici, unde stau eu, nu e bine deloc.
Prezența copiilor la școală, aia care e, ne dă senzația că e în regulă. Falsă senzație.
Școala e o creșă. Timp în care ăia de-acasă mai muncesc zilieri.
Ia să-i întrebați voi pe bunici, mai rar pe părinți pt că sunt plecați, dacă n-ar vrea ca ai lor copii să stea până la orele 16, 17 la școală.
Și mai apare ceva, deși draga noastră școală e o creșă, ne ștergem la nas cu podul palmei în care ținem smartul.
Cine să ne mai educe și când? Ne-am sălbăticit. Țipăm, urlăm, ne mușcăm.
Animale mici lângă animale mari.
Omul este un animal înzestrat cu rațiune.
Omul fără oameni se sălbăticește. Și fără ai lui lângă el, mușcă din oricine, din frică, se apară, nu știe care-i mai sunt frați, mame, surori.
#saracie #alcoolism #violenta #familii_dezorganizate #zone_izolate #zone_cu_acces_limitat #copii_cu_parinti_plecati #somaj #casnic #mame_singure

omul e un animal care copiază

Cel mai tare lucru la școală, cel mai dezarmant și care te albește pe loc este următorul: ții tu un mini discurs despre corectitudine și copiii te privesc cu ochi blânzi, calzi și marcați și primul gest pe care-l fac, după ce le dai tu câteva întrebări: ce ar putea să însemne că omul este o trestie gânditoare sau cugetătoare? Ce este, reprezintă fericirea pt dvs.? Ce credeți că am putea spune despre vorba: Omul s-a născut liber, dar peste tot e în lanțuri?, hei, hei, primul gest pe care-l fac e să caute în telefon, pe net, oriunde, într-o carte, la colegu' ca să scrie ceva. Prima și cea mai adâncă reacție e să copieze.
Atunci albești și nu te mai joci, pt că nu are sens, pui ghetele în cui, pui lira în cui, societatea a învins, plagiatorii sunt pe cai mari.
Data viitoare le dai un test simplu: cum este acum vremea afară?
Și ei vor intra repede pe weather dot com și îți vor răspunde.
Șanse minime pt a mai schimba ceva.

cărți recente

Peter Șpan
Din lumea celor care na-ți-o frântă
Omul e un zoon Matteo Politi
Impiegat și protestar
Pândă și corupție
Piața Romantic nr 6, nr 9
Și, peste toate, mie mi-a plăcut muzica din Racolarea

aburul bălților

Nu mai îmi place dimineața
Amiaza
Seara
În noapte nici nu m-aș duce
E o clipă în zori când trag aer în piept
Din întunericul morții se ridică aburul deasupra bălților și primul pește sclipește în undiță
Apoi se încălzește, vin grijile și totul se îmbâcsește de aerul puternic al omului

nu mai cred în zahăr ca omul muscă

Nu mai cred în lecitină
Nici în zacuscă
Doamne, cât m-ajuta pe felia groasă de pâine
Nici în zahăr
Ca Omul Muscă
Tot așa nu în reacțiile adverse & perverse folosite de campioni ca energizante
Cred în stimulatoarele cardiace,
În glucoză și-n defibrilatoare
Numai să nu mă omoare
În singurătatea absolută
Și-n limba mută
A altor viermuri...

păsările mor de ficat

Păsările mor tot de ficat
De ateroscleroză
Deși în cer nu e grăsime
Și nici cea mai apropiată casă a lor nu e omul
Însă acesta, prin admirația sa față de mâncare,
Le hrănește și pe ele
Omorându-le
Păsările micuțe nici nu mor
Un bob de orez, de mei
Le ține în viață