Aș vrea să scriu un mili micro nano pico roman: Femei singure, machiate
Cum ar spune Cosmin, Cosmin Prelipceanu, începem:
Blondele părăsiseră încăperea. Plecau spre nonstop. Îmbrăcate sumar și proaspăt epilate aveau multe atuu-ri. Cu puțină cremă de whisky, de proveniență incertă, erau sprintene și vesele ca niște ieduțe.
Nu aveam deloc trecere. Ajunsesem într-o poziție extrem de incomodă, stăteam pe un scaun-fotoliu oarecum înalt, ziceai că-i d-ăla de bar, și, având picioarele scurte, doar vârfurile îmi atingeau parchetul, drept urmare, m-am lăsat într-o rână, și, cu cotul pe brațul scaunului, am pus degetele la tâmplă. Era un pic mai bine. Păream intelectual.
Ideea e că începuse să mi se facă rău. Beam un nes rece, niște vin spumant de la Zarea și fumam un Vek tras, urât de înecăcios. Nu era căldură, mi-era frig. Măcar de-ar fi fost vreun calorifer, mai uscam țigările astea.
În fine, răul venea. Îmi amorțise gura, apoi degetele, după aia, picioarele reci. Bufeuri, călduri, inima la galop. Ce-i asta? Mie îmi spusese un bulgar, mănâncă puțină pâine, cu puțin zahăr, apă cu înghițituri mici, trece, al dracului bulgar, și gândește-te la ceva frumos. La ce? La orice! În fața mea era o brunetă singură, machiată, ziceai că-i machiată acum, se uita la mine sau prin mine, nu mai știu precis. Simțeam cum mă înnegresc. Pâine nu era, doar un colț uscat, să-l înmoi în apă? Noroc cu pliculețele de zahăr, și-am găsit și-o punguță de grisine. Perfect. Mestecam ușor, beam nes, mi-era frică să beau apă, apa asta de la robinet era numai clor și calcar, sorbeam din spumantul ăla. Mergea foarte bine cu grisinele.
Mai târziu, am găsit și niște borcane de zacuscă Arovit, pâine ioc, cu o linguriță de copii, guriță după guriță, nu puteai să mănânci ca haplea fără pâine, ți se apleca.
Era spre miezul nopții, mă întremasem un pic, mă încălzisem, al dracului bulgar, cred că îmi zisese și de zacuscă, ia zacuscă, trece orice.
Au apărut și blondele, miroseau a iarnă și a corp cald.
La un dublu casetofon, Celelalte cuvinte, Roata, Fleetwood Mac.
N-aș putea spune când s-a machit toată lumea.
N-am avut trecere. Era fum, scrum, "un sfârșit e un început".
Dimineața, când am ieșit, mă clătinam puțin, am tras aer rece și proaspăt în piept, am mâncat un hotdog cu mult muștar și m-am dus să mă culc, urma să mă trezesc prima oară pe la două după-amiaza.
Aveam de citit Cercetare asupra intelectului omenesc, o carte grea, densă, de care fugeam în fiecare zi.
Trimis de pe telefonul smartphone BlackBerry 10.
