ieşind din halatul de spital
pe holurile lungi şi reci
în lumina de neon de culoarea scaietelui
iar te-am visat ţigancă
erai rudă cu 2 urâţi care vând flori
şi ţi-am mai zis
văd într-un verde translucid
un verde de acadea de kiwi
o fi de la fiere
tăietura ta fină se ghiceşte oricum
ai merge oricum ai sta
n-am găsit drumul drept
te aştept treaz complet
mă mângâi ca pe un copil
cu mâinile tale mirosind a iod a spirt a carne şi sânge
de mirosul ăsta nu mai scapi
parcă-mi dai viaţă
eu cred că nu poţi muri
păi tu fumezi cu moartea bei cafea
ea îţi arată noi stiluri de abordare
noi picturi natură moartă
îi imortalizează în poziţii cât mai expresive
cu coada ochiului îţi cere aprobarea
de nu
mai adaugă o horcăială de final şi schimbă imaginea de ansamblu
tu n-ai cum să mori
dealtfel ţi se şi spune lorizda eterna
the fine cut
apoi un poet contemporan îmi arunca în spate
ţigănci deflorate
asta era the big picture
the bottom cut, lorizda
unde toţi ne vom întoarce
în marea crevasă
ce geæme mereu.
