Se afișează postările cu eticheta egotexte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta egotexte. Afișați toate postările

miercuri, 2 martie 2011

cu ochii ficsi

umblam cu o punga de cadmiu la mine
furam aluminiu mercur contacte de argint
ma urmarea mirosul de tarr din camera lorizdei
ma inhaitasem cu niste declasati
unul modela falusuri din noroiul de la periferie
fumam stand pe borduri
revolutia asta nu ne adusese nimic bun

ne caracteriza opusul lui workaholic
niste betivi
aveam ochii ficsi
nu ne gaseam locul rostul

era o noapte destul de luminata
imi venea sa mananc nisip
cum isi puneau astea ochelari cu rame dreptunghiulare albe
si vorbeau despre cultura

atat aveam in cap
cum sa scap de tendintele astea livrescoide
ma slabeau din ce in ce mai mult
era clar ca eram singurul cumparator al lui petean
ca restul le primeau moca

joi, 10 februarie 2011

3 zile fara tine

în prima zi ţi-am zis
că plec să caut un noul testament
de buzunar
n-am mai ajuns mi-a fost greu
am trecut prin centru
graffiti cu poruncile
să nu ai alţi dumnezei afară de mine!
să nu ucizi!
am mers până la filatură
ştii aici e tot mai trist
seara m-ai certat
că am fost îmbrăcat subţire că am fumat mult
n-am stat şi eu niciodată în cealaltă parte a oraşului
să am soarele în spate
să nu mai îmi bată lumina asta în ochi când merg spre muncă

a doua zi ţi-am spus că mă duc
să mă uit de un rucsac
mi-am luat unul de elev cu david villa
şi câteva cărţi reviste
tot aveam impresia că am uitat ceva
tot visam urât
seara am ascultat teatru la radio

în a treia zi te-am aşteptat
ca întotdeauna sumbru malefic
aveai aceeaşi aură divuză

târziu în noapte cineva asculta un radio
niste ţevi ţiuiau golite de apă
dimineaţa aveam ochii uscaţi
memoria arsă

marți, 1 februarie 2011

o carpa imbacsita

dintr-o pubela iesea o fisia de sac de gunoi
ca un doliu
ca o cioara

prin minte imi trecea aceeasi iluzie
iluzia ca avem bratele incordate
cum zicea damiev

tu credeai c-o sa imparatim pamantul
tu credeai
priveam peretele umed
al garsonierei noastre
de la al 9-lea etaj

te ascultam tacut
cineva tara ceva pe scari
tabla burlanului canta acelasi cantec
dezmembrat

tu credeai ca putem pluti
iti inchipuiai ca putem inota ca omul amfibie
nu era taramul apelor
nu era desertul madmax

era un petec de sac de gunoi
fluturand
ca un doliu
ca o cioara
ca o carpa imbacsita de memorie
si sudoare.

luni, 31 ianuarie 2011

vrei sa-ti zic notra

inchide ferestrele
trage draperiile
pune ziare in geamuri

vrei sa-ti zic notra
e nume de pisica
un nume de caine nu ai

traiam de parca ma castigasera astia
la niscaiva belciuge
tu nu vezi ce ceata e
tu nu vezi cat e de intuneric

macar de n-ar veni azi fiscul sau moartea
capatasem aerul asta de figurant
pai ce eu eram in top ca tine

ca gigi marga