vand vila p+1 buzau parscov

Anul de constructie 2000, constructie din zidarie portanta intarita cu samburi de beton armat, fundatie din beton simplu si armat, acoperis tip sarpanta cu invelitoare din tigla.
dotari:
2 centrale termice noi (2009-octombrie)
1 hidrofor nou (2009-octombrie)



toate utilitatile- gaz, curent, televiziune prin cablu, satelit, apa, canalizare (fosa septica), gresie, faianta, geamuri termopan, jaluzele verticale, cablu prin rds, satelit, telefon fix, tenis de masa (masa mobila) fotbal de masa (masa mobila)
casa se vinde complet mobilata si utilata
fiecare camera este dotata cu 1 pat dublu, 1 sifonier, 2 noptiere, 1 masuta+tv.
fiecare baie este dotata cu gresie si faianta.
livingul este dotat cu un tv pe proiector-combina muzicala, dvd.
bucataria este dotata cu 2 frigidere+1 lada frigorifica+1 aragaz +cuptor microunde etc
POSIBILITATI – VANZARE- CUMPARARE- SCHIMB-ASOCIERE
1. vanzarea vilei-integral-cash
2. vanzarea vilei-in rate: prima rata sa nu fie < 50 000 euro.
3. schimb imobil cu un apartament in bucuresti+dif. (pret real al zonei)
4. propuneri afacere: 50%-50% asociere



IDEAL PTR PENSIUNE SAU AZIL BATRANI.
PRET- 124 000 EURO
20 000 EURO TERENUL (10 EURO /MP)
104 000 EURO VILA(400 EURO/ MP CONSTRUIT SI UTILAT)
puncte turistice:

vulcanii noroiosi
tabara de sculptura magura
manastirea ciolanu
grotele de la bozioru
manastirea de la ratesti
sarata monteoru
nehoiu
barajul de la siriu

o noua memorie

acel lup întepenit, napadit de muste si
viermi,
sta ca un prag al memoriei calde,
ce ar putea fi trecut,
ce trebuie trecut
resimt aici, cu aceasta imagine, un imobilism
sever, dur, ca o izbire,
ca o explozie a simturilor;
un tipat care m-a trezit
nu, un ordin taios, nemilos
acest lup întepenind totul, reordonând
traseele automobilelor
el tronând ca o piatra de neocolit,
necesara
în jurul lui dansând, cladind o noua memorie
pura, o noua temelie a singuratatii si ordinii
sticlire, ochi galbeni si gura rânjita în
sânge.

Cozieni. Raul Tulburea. Autobuzul galben

Aştepta autobuzul.
Era un amurg cald şi dulce.
Şoseaua asfaltată se întindea şerpuitoare
indefinit.
Mirosea a zahăr vanilat, a gogoşi.
Casele erau tăcute de parcă toţi muriseră, de parcă toţi plecaseră la coasă.
Nici ţipenie.
Nici ţipetele copiilor, strigătele lor nu se
auzeau, era o lume fără
prezent, fără vlagă.
Fără mâine. În spatele lui se auzea învolburarea crudă a
râului, pietrele erau
izbite cu ură, râul părea buimac, furios,
lovea orbeşte, trecea
contorsionat. Se simţea vinovat de aceste gânduri, se
simţea stingherit de aceste dorinţe.
Dorinţa de a pleca, de a fi liber, de a avea. Era încercuit, îngrădit de toate întâlnirile
familiare, de toate
prânzurile de rudenie, de toate aceste
amintiri contrafăcute şi
superficiale. El voia ca totul să moară şi să se cutremure
pământul, şi el să
vorbească stăpân pe sine însuşi cu însuşi
Dumnezeu, şi să-i reproşeze
că nu a distrus mai repede mareea
vorbitoare de oameni obositori. Dumnezeu urma să-i spună că totul are un
rost, el urma să încuviinţeze
ca şi cum nici însuşi Dumnezeu nu l-ar fi
putut surprinde. O anumită paloare marca tonul gândurile,
tonul întrebărilor, o anumită furie. Zâmbea suspect de ulcer şi lumea lua asta
drept compasiune.
Aştepta autobuzul. Galben, desigur.
Ficatul îi dădea semne de existenţă.
Voma liniştit, smerit. --
va doresc o zi buna! merita o vizita <http:// adresavali.blogspot.com>

podul copilăriei, paninsomnia 2

Noapte de rimel pe ochiul poetului
asmatic
Noapte de nectar pe buzele arse de muţenie,
de tutun
Umbre, fantome cuminţi
La capătul podului
înecatul soldat strălucea prin smoala curgătoare
De păcură ochiul
de păcură gândul la capătul gândului,
Poetul
despre care vorbea desluşit gura înecatului,
fantomele - incredibil de mari, de cuminţi
Încă nu era o prăpastie
Un capăt de lume, de pod
Încă nu... încă nu...

--
adresavali.blogspot.com

eternitatea

tu ai fotografiat oameni
o mare greseala
in felul asta am uitat cum arata orasul
ti-ai imortalizat prietenii rudele
nu ti-a folosit la nimic
mai bine faceai instantanee cu necunoscuti
cu podul vechi german
cu magazinul pinocchio

sa revenim la cimitir
cat mai ai tu de trait?
30, 40
adica mai nimic
cand ai citit tu cartea aia astre si
dezastre te-a cuprins entuziasmul
iti sclipeau ochii ca la pisici
ti se parea ca vocea ta e universala
doar se strecura prin sfaraitul cepei in tigaie
la etajul 9
de ce te bucurasesi tu atat
ca vezi doamne erau semne peste tot
nimic, ba, washington, n-o sa se aleaga de tine
nimic.

cu ochii ficsi

umblam cu o punga de cadmiu la mine
furam aluminiu mercur contacte de argint
ma urmarea mirosul de tarr din camera lorizdei
ma inhaitasem cu niste declasati
unul modela falusuri din noroiul de la periferie
fumam stand pe borduri
revolutia asta nu ne adusese nimic bun

ne caracteriza opusul lui workaholic
niste betivi
aveam ochii ficsi
nu ne gaseam locul rostul

era o noapte destul de luminata
imi venea sa mananc nisip
cum isi puneau astea ochelari cu rame dreptunghiulare albe
si vorbeau despre cultura

atat aveam in cap
cum sa scap de tendintele astea livrescoide
ma slabeau din ce in ce mai mult
era clar ca eram singurul cumparator al lui petean
ca restul le primeau moca

o carpa imbacsita

dintr-o pubela iesea o fisia de sac de gunoi
ca un doliu
ca o cioara

prin minte imi trecea aceeasi iluzie
iluzia ca avem bratele incordate
cum zicea damiev

tu credeai c-o sa imparatim pamantul
tu credeai
priveam peretele umed
al garsonierei noastre
de la al 9-lea etaj

te ascultam tacut
cineva tara ceva pe scari
tabla burlanului canta acelasi cantec
dezmembrat

tu credeai ca putem pluti
iti inchipuiai ca putem inota ca omul amfibie
nu era taramul apelor
nu era desertul madmax

era un petec de sac de gunoi
fluturand
ca un doliu
ca o cioara
ca o carpa imbacsita de memorie
si sudoare.