acel lup întepenit, napadit de muste si
viermi,
sta ca un prag al memoriei calde,
ce ar putea fi trecut,
ce trebuie trecut
resimt aici, cu aceasta imagine, un imobilism
sever, dur, ca o izbire,
ca o explozie a simturilor;
un tipat care m-a trezit
nu, un ordin taios, nemilos
acest lup întepenind totul, reordonând
traseele automobilelor
el tronând ca o piatra de neocolit,
necesara
în jurul lui dansând, cladind o noua memorie
pura, o noua temelie a singuratatii si ordinii
sticlire, ochi galbeni si gura rânjita în
sânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu