Un alt nume al meu: Lauritzen

Eram în turma. N-ar fi trebuit. Îi asiguram
propriu-zis spatele. Tu esti mai întelept, mi-au zis. Asudam. Plecasem
în cautarea hranei.
Traiam din acuplari diurne. Din orgasme
repetate. Aveam ochii injectati. Mergeam
tantos, chiar daca ma împleticeam putin.
Faceam parte dintr-o specie în derâdere.
Catelele îmi scoteau peri albi. Si
recalcitrantii câini tineri. Noaptea, vizionam
preajma noastra. Câte un betiv se-ndrepta spre
casa. Câte o domnita vlaguita. Pleoapele îmi
erau umflate si grele. Uneori deschideam doar
un ochi: stângul, pentru a repera sursa
zgomotului. Parca auzeam ca prin vis:
Lauritzen, sunt eu, patronul!, zicea barbatul
topit de bautura. Dadeam putin din coada. La
deruta. Femeile nu ne adresau nici o vorba.
Desi dadeam din cozi ca tâmpitii. Ne mai
aruncau si ele niste coji de pâine uscata.
Asta, patronul, ne hranea regeste. I se spunea
Washington. Purta o mustata stufoasa, neagra,
putin înspicata. Îi era cam frica de oameni.
Sa vezi ce limbi dadeau catelele noastre. Ti
se facea sila. Si recalcitrantii câini tineri.
Si incontinentii câini batrâni. Vizionam
detasat spectacolul strazii, lumii, viului.
Tinerii lingeau mâini unse cu toate alifiile.
Încercau acuplari atletice. Surâdeam
îngaduitor. Tu esti mai întelept, mi-au zis.
Eram în turma. N-ar fi trebuit.
--
nextval
nextval_van@operamail.com

--
http://www.fastmail.fm - Access your email from home and the web