cantec

o statuie ciupită de struţii
ce şi-au tăiat capetele
ascunzându-şi-le în buzunarele gloriei…
asta eşti tu!

o statuie de ciocuri imunde ciupită
dansând în nămolul fierbinţilor ani
de duminică;
fluvii solare
înecându-ţi dinţii
prefăcuţi în zaruri hilare;
aroma dimineţilor mele
portocalii-amare…
asta eşti tu!