crucile albe de zahar intinse la soare

într-o zi nesfârsita, trezindu-ma, am vazut
toate drumurile. toate.
doar atât mai pot rosti (vai!):

astept zorii zilei ca o izbânda a domnului
prin mine.

sufletul câinelui mai bântuia înca locul
atacul de panica nu sosise
era o intersectie minora
din nou toate farmaciile erau închise: nicio
speranta
întunericul ma repratrunse încet ca o licoare
uleioasa în vene
baiatul cara galetile cu apa
cimentul parea o plita
mi-am dus dromaderul pitic si i-am dat sa bea
ma gândeam la legea vaselor comunicante
femeia îl asculta întinsa
deunazi vorbeam cu liliecii memoriei pure
barbatul nu mai continuă
tinea un cutit mare, stralucitor între dinti
mânuia o inima zbatându-se din nimicuri
mânuia un tremur al mâinii
se apleca usor deasupra femeii si începu s-o
sarute
saruta fiecare pelicula de vibratie
un strigat îi îngheta inima
se ridica si se duse dincolo de gardurile de
fier ale casei
gardianul era ucis
capul lui se rostogolea înca pe drumul
înclinat, îmbâcsit
niste câini negri stralucitori se repezira
asupra lui
apuca inelele portii si se lasa sa atârne ca o
bucata mare de miel cald si belit
întunericul se mai risipi
înghiteam visinele alea ca un somn
femeile ma alergau, încercau sa ma tunda
fugeam ca un liliac al memoriei pure
si ma loveam de crucile alea albe de zahar
întinse la soare.
--
nextval
nextval_van@operamail.com

--
http://www.fastmail.fm - Access your email from home and the web