acest ghem de senzatii,
ghemul acesta de întâmplari
ca un cos de nuiele cu serpi
drumul lung prafuit
unde niciun copil mort
nu se mai juca, nici nadia tiganca
strivita de rotile carutei cu paine
linia ferata când faceam
din cuie (punându-le pe sina)
mici cutite stralucitoare orbitoare
ca sabiuta din manualul întâmplarilor
daca am fi sarit din mers
într-o caruta
ne-am fi pierdut poate/sigur urma
venind mai târziu
ca aurari în fata vreunei cladiri
din sticla si otel superior
în marele oras
pastrând pe brate, pe piept
semnele taieturilor
din încaierarile noastre
tatuajele facute când eram anesteziati de alcool
în nisipul terasei cu mese de plastic alb-murdar
o vrabie se juca lânga mucurile de tigari,
lânga capacele de tabla
în praful acelei zile
niciun copil viu nu mai râdea
doar alexia bea cafeaua ramasa
in cestile clientilor
doar ea mai dansa goala, ciufulita, desculta
în ploaie,
in ploaia ce facea totul noroi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu