cofraj :)

--
adresavali.blogspot.com

zacotonie, pan 3

doar ţipătul păsărilor,
apei
prin amurg
în iarnă
prevestind frigul întâlnirii,
întunericul...
mai persistă.

visai patru câini negri
păzind nişte capsule de medicamente
visai o stradă pustie
având vibraţiile victimelor
izvorând din asfalt,
un drum prăfuit,
cu vârtejuri
reprezendând parcă literatură.

acest ezoteric sânge
al camerei îndoliate
irigându-mi creierul apos
neîncetat
seară de seară
spre dărâmarea finală.

--
adresavali.blogspot.com

podul copilăriei, paninsomnia 2

Noapte de rimel pe ochiul poetului
asmatic
Noapte de nectar pe buzele arse de muţenie,
de tutun
Umbre, fantome cuminţi
La capătul podului
înecatul soldat strălucea prin smoala curgătoare
De păcură ochiul
de păcură gândul la capătul gândului,
Poetul
despre care vorbea desluşit gura înecatului,
fantomele - incredibil de mari, de cuminţi
Încă nu era o prăpastie
Un capăt de lume, de pod
Încă nu... încă nu...

--
adresavali.blogspot.com

calciu şi copil, paninsomnia în serial 1

calciu şi copil

mă suiam pe pereţi
evitam fraţii mei beţi
pielea întinsă a burţii...
ca un dovleac
palma lată şi grea a bărbatului-macac
surorile albe despicate în trandafiri
picioarele rahitice extrem de subţiri

stam sub o pătură de lână
pe o saltea
asudam
tremuram
eram străbătut de frisoane
tot laptele tău dulce
îmi venea repetat pe gât
înapoi

mă izbeam cu capul de pereţi
cu oscioarele
evitam fraţii mei goi
mă chirceam
mă zvârcoleam pe o parte
ca o şopârlă
luam palme şi
nu mai icneam
nu ţipam
mi se înmuiau doar picioarele întruna

zgârâiam pereţii
cu unghiile sparte
varul cădea în straturi pe jos
eram în celulă
aveam nevoie de alb, de calciu,
de dantură
să te muşc de ţâţa ta dură
de piatră şi silă
din care picura
lapte cu nicotină
să mă omoare
să cad secerat din picioare.

--
adresavali.blogspot.com

ce negru eşti

ce negru eşti
negru am fost toată viaţa
m-a ars soarele
lorizda
din tălpi până-n creştet
nu chiar din tălpi
că tălpile erau descuamate
că umblam pe gârlă ca descreieratul
eu nu înţeleg nici azi cum de nu-mi era foame
sau când mâncam

demult avusese unu` ovia eu îi ziceam norberto baggio sau bobbio
o idee genială n-a ştiut să profite de ea
scrisese el: picioarele tale, o fericire
ştii era fapta cu spălarea picioarelor,
că lui norberto i se mai zicea în acea vreme misticu`
n-a bănuit că e vorba de morgă asta e! n-a sesizat nuanţa asta

acum după mulţi ani
am văzut şi eu
uite, lorizda
aici o fotografie ca să vezi clar

şi am trecut aici cuvintele cheie keywords:
lorizda, picioarele fericire, morgă