astm frig si multa cenusa

îmi rămăseseră câteva ţigări uşor scuturate
mestecam firicele de tutun
nu simţeam că toţi vom pierde
că ne vom pierde
creierele noastre luxuriante ca un vin ce se-ntinde pe un şervet alb
ce ucidere fină
ce moarte lentă
cât calciu gluconic câte ţigări
tone de cafea
şi am avut ideea asta în cap:
nu folosi cuv. suflet decât o dată într-un vol.
cum suflet?
nu puteam ţine cartea în mâini
în scara blocului erau -15
un bec de 40 cu grilaj
încă nu apăruseră urmanov, peniuc, vlădăreanu, ovia, ţupa, greceanu ş.a.

ceva lipsea din tot decorul:
viziunea, frica
nimeni dar absolut nimeni nu credea că se va duce vreodată
timpul îngheţase
priveam fix o rezistenţă sârmă de balot
şi mai aprindeam o ţigară

nimeni încă nu se călugărise
deşi fuseseră încercări

cu oasele mele nu era mare lucru de făcut
lumea încă iubea ideea de nemuritor
ai venit la furat?
nu, mă plimb, oraşu'-e-n flăcări

calciu şi copil, paninsomnia în serial 1

calciu şi copil

mă suiam pe pereţi
evitam fraţii mei beţi
pielea întinsă a burţii...
ca un dovleac
palma lată şi grea a bărbatului-macac
surorile albe despicate în trandafiri
picioarele rahitice extrem de subţiri

stam sub o pătură de lână
pe o saltea
asudam
tremuram
eram străbătut de frisoane
tot laptele tău dulce
îmi venea repetat pe gât
înapoi

mă izbeam cu capul de pereţi
cu oscioarele
evitam fraţii mei goi
mă chirceam
mă zvârcoleam pe o parte
ca o şopârlă
luam palme şi
nu mai icneam
nu ţipam
mi se înmuiau doar picioarele întruna

zgârâiam pereţii
cu unghiile sparte
varul cădea în straturi pe jos
eram în celulă
aveam nevoie de alb, de calciu,
de dantură
să te muşc de ţâţa ta dură
de piatră şi silă
din care picura
lapte cu nicotină
să mă omoare
să cad secerat din picioare.

--
adresavali.blogspot.com