îmi rămăseseră câteva ţigări uşor scuturate
mestecam firicele de tutun
nu simţeam că toţi vom pierde
că ne vom pierde
creierele noastre luxuriante ca un vin ce se-ntinde pe un şervet alb
ce ucidere fină
ce moarte lentă
cât calciu gluconic câte ţigări
tone de cafea
şi am avut ideea asta în cap:
nu folosi cuv. suflet decât o dată într-un vol.
cum suflet?
nu puteam ţine cartea în mâini
în scara blocului erau -15
un bec de 40 cu grilaj
încă nu apăruseră urmanov, peniuc, vlădăreanu, ovia, ţupa, greceanu ş.a.
ceva lipsea din tot decorul:
viziunea, frica
nimeni dar absolut nimeni nu credea că se va duce vreodată
timpul îngheţase
priveam fix o rezistenţă sârmă de balot
şi mai aprindeam o ţigară
nimeni încă nu se călugărise
deşi fuseseră încercări
cu oasele mele nu era mare lucru de făcut
lumea încă iubea ideea de nemuritor
ai venit la furat?
nu, mă plimb, oraşu'-e-n flăcări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu