care venea cu un ciocan de jucărie şi o pocnea în creştet..." (petru
cimpoesu)
inceput de proza contemporana... acelasi stil, aceeasi idee, aceeasi
caricatura...
ca o cheama elvira sau efimita, sau protopopescu, sau pascalopol, sau
sefora... tot aia, adica debutam in ras, in bascalie.
la 2,3 saptamani, aceeasi imprecizie fortata, cautata, 12 trecute fix,
cam pe la 2, era cam 3, pe la pranz, dimineata.
nu putem scrie si noi ceva simplu si asa ca despre oameni, nu despre
caricaturi... nu ca elvira n-ar fi om, nu.
se poate si ca in filmul lui cristi puiu: aurora...
1. durata: 183 minute, neobisnuit, nu? si in acelasi timp poti
raspunde la: e cam lung... cu: hai sictir! e filmu' meu, e cat vreau
eu, pe urm. fac de 5 h, vrei sa-l vezi, bine, nu, frectie, nu ma
intereseaza!
2. pentru crimele sale invoca un motiv asa intr-o doara, asa cu mult
calm: lucrurile nu puteau ramane asa, asta-i buna, a zis justitia
(avocat, judecator s.a.) ca e cumva, nu cred ca a gandit bine asa ca
am schimbat starea de fapt.
se poate si asa: ne mai revoltam, protestam, incendiem, intram in
inchisori, iesim... mai spargem un magazin, o banca, visam, ajungem sa
luptam, sa lovim, sa cream...
n-o vad pe elvira facand astea sau pe efimita.
noi nu suntem in stare sa descriem un sat izolat de zapada sau/si
viscol... o dam in diverse: elvis ciocan lua lopata si incepu sa
injure, efimita ciocan puse mamaliga la fiert...
fa, efimito, daca nu e cartofi, ce mancam? ca putem sa vorbesc cu
fata-ta, ca a cazut liniile...
si gata, ne-a spart!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu