apei
prin amurg
în iarnă
prevestind frigul întâlnirii,
întunericul...
mai persistă.
visai patru câini negri
păzind nişte capsule de medicamente
visai o stradă pustie
având vibraţiile victimelor
izvorând din asfalt,
un drum prăfuit,
cu vârtejuri
reprezendând parcă literatură.
acest ezoteric sânge
al camerei îndoliate
irigându-mi creierul apos
neîncetat
seară de seară
spre dărâmarea finală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu