negru am fost toată viaţa
m-a ars soarele
lorizda
din tălpi până-n creştet
nu chiar din tălpi
că tălpile erau descuamate
că umblam pe gârlă ca descreieratul
eu nu înţeleg nici azi cum de nu-mi era foame
sau când mâncam
demult avusese unu` ovia eu îi ziceam norberto baggio sau bobbio
o idee genială n-a ştiut să profite de ea
scrisese el: picioarele tale, o fericire
ştii era fapta cu spălarea picioarelor,
că lui norberto i se mai zicea în acea vreme misticu`
n-a bănuit că e vorba de morgă asta e! n-a sesizat nuanţa asta
acum după mulţi ani
am văzut şi eu
uite, lorizda
aici o fotografie ca să vezi clar
şi am trecut aici cuvintele cheie keywords:
lorizda, picioarele fericire, morgă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu