Albulescu, lui Albulescu

aveam inima zglobie,
bucuroasă
vorbeam mult
unde sunt
jeturile albe de altădată?
parodiam
alergam după tren
ca Dan Condurache
Rămâi acolo!,
striga Albulescu,
într-un pustiu,
o, mult prea târziu,
prea Târziu.