dispar ca prin farmec în încercarea mea temerară de a le supune focului privirii
se evaporă în ce a fost
în mine urcă o furie firavă
ca nişte vapori mentolaţi
salubrizându-mi tentaţiile
probabil că furia în doze mici dimineaţa
te face mai apt
trebuie să-ţi faci un fel de plan, de planor
pentru a ataca foile albe,
stările de neant liniştit,
de pustiu molcom, călduţ
să vezi zilele adunându-se
acum, clădindu-mi depărtarea
nu mă mai pot întoarce,
desenându-mi prin negaţii privirea întoarsă,
inima rece,
aproape că nu mai aud, nu mai văd
aşa că am ales şi nu mai pot da înapoi
mă armonizez cu tot ceea ce am creat
despre mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu