Îmi puneam pelerina aia negră
şi impermeabilă şi degustam
nişte brânză mucegăită
din palma lui Zappo băloasă
mă ridicam în picioare
şi înghiţeam toţi ţurţurii
casei
duceam o luptă grea
cu duşmanii mei
Of, Paula! Cât nectar ai pe buze!
Of! Şi mai beam
câţiva litri din poşirca aia
păstrată-n butoaiele
alea gri închis de plastic
de la o nuntă
stăteam de vorbă cu femeia
care creştea porci
porci urâţi şi împuţiţi
trăiam printre ei
în mocirlă şi
înghiţeam toate mărgăritarele
ce le prindeam cu ochii prin jur
eram nesătul şi împuţit...
când porcii dormeau
îi despicam cu cuţitul ăla
de vânătoare cu tocul alb de fildeş
nu mai era alb
păstra nuanţe de alb
era negru şi jegos
ca sufletul meu
intram în pielea porcilor
şi mă duceam la scăldat
la râu
mă aruncam în râu
ca să-mi intre grăsimea aia
albă şi fiartă în ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu