vâslaş la luntrea lui Caron
depărtându-te de sânul torid
al iubitei
deschideai prima carte a spaimei
din lanţul ocnaşului
neîngrădit de glorie
desenai neîntrerupt
începuturi
duceai mâna la frunte
îndepărtând ultima
iluzie întrezărită
a expresiei coerente
clătinând din cap ca un leu
ţinând un braţ încordat întins cu pumnul strâns
indicând vidul drept
refugiu şi eliberare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu