Iarna trecută musca nu a murit, zise Fane Butelie. Nu puteai să ții nimic afară: carne, pește, colivă. Se punea musca. Eu am prispă, verandă d-aia închisă, în iernile adevărate frigiderul de-acolo nu declanșa, era mai frig pe prispă decât în frigider.
Și n-a fost bine, ai văzut?
Astea erau semnele: musca n-a murit, coliva s-a acrit, cârnații atârnați pe sfoară s-au stricat, peștele pus la vânt s-a împuțit.
Fii atent la mine, Nae, nici anul ăsta musca nu va muri. Nu se vede, nu se simte nimic. E cald, Nae, din ce în ce mai cald.
Când moare musca, dormi mai liniștit, ai mai multă încredere în tine, carnea se zvântă bine, nu simți boala, orice boală dată de căldură.
O să vezi, va fi un an mai rău ca ăsta, vom trăi în pământ, ne vom face pivnițe tot mai adânci. Cei dinăuntru se vor lupta cu cei de-afară, sus, pe pământ adică, va fi pârjol, nisip, scaieți, ciulini.
- În pământ?
- În pământ, Nae, în pivnițe, hrube, da' nu va fi pt toți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu