când timpul avea sincope, crevase, fugeam şi mă ascundeam acolo, acela era un fără timp, el nu se adaugă anilor, acolo citeam, pescuiam, răsfoiam reviste literare, soro, jucam wist, bridge şi monopoly, mă plimbam cu bicicleta... acum timpul e plin, dilatat, obez, are gaze, n-are nicio breşă, niciun geamlâc, e ca pielea întinsă a burţii, aluneci pe el la vale, n-ai de ce să te agăţi, icneşti şi te tot duci, nici unghiile astea metrosexuale nu te mai ajută să le înfigi în carnea timpului, să mai faci ceva zgârâieturi, timpul e mort, e un cadavru umflat din care nu mai curge sânge, e palid, inert şi cu ochii tulburi.
Trimis de pe telefonul meu Huawei
Trimis de pe telefonul meu Huawei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu