silire
îmi ascultam bataile inimii insidioase
acest mecanism insinuant sugerându-mi
catifelarea de bronz a sânilor balerinei
îmi tradam cântul interior prin divagatii
polare
priveam lumina alba a zilei si ma dureau
ochii, oasele craniului
doar eu, în universul static
chemam prezente în miscare
chemam fiinte de sorginte felina
construindu-ma aici, în plaja asta caniculara,
silind timpul la diverse posturi, mânuind
încercarea mâinii de a desena portretul omului
static, am zarit pelerina învierii întinsa
sihastru pe patul din lemn împietrit
lemn ca piatra, lipsindu-i caldura
doar un surâs îmi trebuia pentru a parasi
aceasta clipa parasita
doar un brat întins cu migala astronomica
nu ma temeam
nu trebuia sa ma tem
silirea era în clipa
ma sileam sa ramân
nu, nu pleca!, îmi ziceam metronomic.
--
nextval
nextval_van@operamail.com
--
http://www.fastmail.fm - Same, same, but different...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu