ieri a trecut lucian livrescu pe la mine
avea remuscari pentru ca-l certaseram pe
mihail misticu de anul nou
abatut
a venit pe la 14 a plecat la 17
dormeam batai în usa 24:20
cine credeti?
lucian livrescu
pierduse toate trenurile, toate autobuzele,
toate numerele magice
mai straniu, mai enigmatic
furase chiar doua carti de la cineva: suflete
moarte (noi, probabil) si madam bovary
pe a doua mi-a dat-o mie
uneori nu-l înteleg
cu robustetea lui, cu optimismul lui cronic,
nativ
ar fi trebuit sa faca mai mult
nici nu asculta
noi în anul 2000
încep sa scriu un poem despre frig
despre aceste ferestre închise neluminate
despre mine încorsetat în resentimente
ieri ma întâlnii cu mihail misticu pe la prânz
eram ca doua animale disparute de mult
un fel de perodactili
cumpara biserica neagra de baconski
datorita excelentei mele priviri periferice
iesii sa-mi iau tigari ca un apucat
e 1 am
am desenat o ultima victima pe chip
misticu încerca sa-mi povesteasca frumusetea
orasului noaptea dupa vreo ploaie
renunt frecvent la dorinte
nu prea ma simt în apele mele
zbaterile interioare cazura cu zgomot
sunt o încâlceala
n-am nici macar o bruma de bucurie
preadolescentina
nu m-ar ajuta oricum un al doielea bec în
camera asta întunecata
zugravita-n darkgreen
am doar câteva cuvinte pe care nu mi le mai
aduc aminte
saptamâna patimilor
vorbiram nimicuri
fumaram cam mult
ne regasiram greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu