mda

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

frigul fiintei/being cold

atinsesem îmbălsămarea
giulgiul
satori
praful şi pulberea
clănţănirea dinţilor
frigul fiinţei
Prohodul
cântam un cântec de mort
la auzul meu.

copii inclinati orbeste

Treceam unic prin octombrie urât venind din răpciune. Capul îmi era sudat cu plastic galben pulverizat.
Aici… da! Aici sosesc din vag.
Te îmbrăţişam rotund ca o sobă de teracotă fierbinte, dogoritoare.
Îmi ardeau faţa, inima.
Străinul se rătăcise.
Se ascunsese la fierar bând ţuică fiartă până în zori.
Toţi ai casei plecaseră după el cu topoare şi pari.
Ger. Zăpadă îngheţată. Întuneric smolit. Îmi sticleau ochii.
Cei asemenea mie se priveau din oglinzi înaintea amurgului. Cenuşiu.

Purtau pulovere gri pe gât, purtau priviri devastate de literatură, nişte inimi în retragere, nişte dinţi încleştaţi, câteva braţe, câţiva copii înclinaţi orbeşte…
Eram ca şi tine, doar că mai calm.
Aveam mâinile subţiri, îngheţate.
Mi se lipeau de barele reci ale trenurilor.
Coboram nesigur.
Prietenul meu trezit târziu şi silit mă aştepta bând cafea neagră dintr-o cană de tablă sinilie şi fumând LM nevrotic, fumând parcă literatură…
Eram slăbit. Îl vedeam ca printr-un vis sleit şi greu. Eram deunăzi.
Îşi scutura uneori capul de leu îndepărtând câte un gând mai insistent.
Ai lui erau plecaţi.
Revizuiam împreună în neştire cărţile bibliotecii sale. Mai toate aveau nevoie de o Erată.
Târziu, plecam şi eu.

pamantul mainilor mele

îmi rămânea pământul mâinii
pe bucata de brânză
sarea lacrimilor
îmi acoperea urmele
din spate, cu zgomot,
o avalanşă de pietre
mă ocolea blocându-mi drumul
nu mai era
cum zicea krishnamurti
cărarea
în pantă imperceptibilă
urcă mereu
în stânga drumului,
un râu tulbure şi învolburat
ne lua pe toţi cu el
pe mal,
o cioară ciugulea dintr-un leş de cioară
însângerat.

Agarici Star

în pântecul fecioarelor
ne-am adormit vigilenţa
ne încălzirăm tentaţiile
reci ale creierului
sperând să auzim
sunete halucinatorii

aceste fecioare cu sâni
într-o doară
ne orbiră orice gând
metafizic
paradindu-ne zilele
cu fulgi de porumb
prespălat.

băiatul care semăna cu bruce lee

alegeam ce să mănânc
funcţie de dinţi
în dinţi mi-am aflat decăderea
cum scriam cândva
dinţii mei putregăiţi
brăţări ieftine la mâinile nimicului
în plus
venit pe lume să-mi adun dinţii sparţi
căzuţi prin colţuri de pâine

era sabatul

m-am întâlnit cu băiatul care semăna cu bruce lee
în garsoniera lui, mi-a dat un costum negru
cam de cioclu, cam de cantautor
m-am spălat pe faţă,
mi-am udat părul şi mi l-am pieptănat lins pe spate
ca tano din caracatiţa sau ca eric roberts în analiză finală

băiatul ăsta bruce lee practica mauna,
aşa îi zic eu, nu ştiu cum se numeşte la ei

tocmai mi se piliseră toate cioturile de dinţi
şuieram
când s-a terminat sabatul, am ieşit.

noapte. superb. un ger cumplit. îmi îngheţase părul.
aveam un aer de prinţ, de rege, de mag
aveam un entuziasm nefiresc
vag preocupat veneam din umbră

ne-am întâlnit cu mihail misticul, cu lucian ecvestru, cu de marco
am băut vodcă smirnoff sau sankt petersburg cu piper sau aromă de piper, nu mai ştiu precis

începuseră să mă usture gingiile
mi le cauterizase
erau carne vie.

mergeam pe unde am mai mers
spuneam ce mai spusesem

şi vorbeam întruna, mereu
despre fluidul invizibil
pe care îl lasă oamenii când trec.

camera spion stilou/pix, 129 lei

--
adresavali.blogspot.com

zilele de acetonă

clipele îmi par de acetonă
dispar ca prin farmec în încercarea mea temerară de a le supune focului privirii
se evaporă în ce a fost
în mine urcă o furie firavă
ca nişte vapori mentolaţi
salubrizându-mi tentaţiile
probabil că furia în doze mici dimineaţa
te face mai apt
trebuie să-ţi faci un fel de plan, de planor
pentru a ataca foile albe,
stările de neant liniştit,
de pustiu molcom, călduţ
să vezi zilele adunându-se

acum, clădindu-mi depărtarea
nu mă mai pot întoarce,
desenându-mi prin negaţii privirea întoarsă,
inima rece,
aproape că nu mai aud, nu mai văd
aşa că am ales şi nu mai pot da înapoi
mă armonizez cu tot ceea ce am creat
despre mine.

vand

rogojina de ruga a carnii, 25 Ron;
filozofia în budoar, marchizul de sade, 40 Ron.
nextsri@gmail.com

carii au fost

si Iorga si-a dat seama: Oameni cari au fost, si aici e o intreaga
istorie de typo, deci Oameni carii au fost...
carii dentare sau de alt tip, si, in plus, dati-
mi un ciment voi muntilor sa-mi lipesc dintii
fara moarte...
ma uit la radiografi a asta parca esti iradiat, ai mancat poloniu, mercur, radiu?

ficatul

copii crescuţi aiurea
cu lapte praf
la sânul lăsat al uzinei
copii crescuţi aievea
pe valul roş al silei...

ce zici să fac?
ţine palma pe ficat când poţi...
te uiţi la tv, citeşti pune palma
s-ar putea să te ajute

când adormi aşează palma dreaptă pe plexul solar
şi stânga pe ombilic
poate să-ţi facă bine

asta zici să fac?
da
şi altceva?
poartă o unghieră la tine
şi?
taie-ţi câte o unghie când eşti la o petrecere sau la un bairam, cum zic ăştia,
şi aprinde o brichetă şi dă-i foc
aşa, şi?
mirosul îţi va aduce aminte de moartea ta
şi pâna atunci?
zicea unu`, Noica, de petrecere, de petrecerea timpului
şi până atunci?
urlă, urlă în tine

şi în rest?
nu ştiu ce să zic
nu e nimic de făcut?
cam nu... ceva ar fi: respiră amplu...
ajută?
poate
şi cu tata ce să fac?
lasă-l acolo, îi vei urma...
cum să-ţi descriu nodul ăsta din gât... stai aşa!
uite: nu mai pot să mă mai gândesc la ce a fost, nu mai pot să respir, mi se pune un nod în gât...
respiră amplu, te-ai panicat şi, în plus, ai luat-o pe panta asta greşită... nu vezi şi tu că orice apariţie are aerul eşecului, nu observi că vorbele, gândurile astea îţi fac rău?
dormi şi tu mai mult, mănâncă mai bine, râzi, veseleşte-te că nu mai stai mult...

ia şi tu o pauză, odihneşte-te...
da, da` am numai lacrimi în gât
atunci plângi, plângi în tine şi gata, lasă-mă-n pace,
mă duc să pescuiesc...

nu poţi pleca
acum mă ai pe mine
rămâi!
nu eşti numai tu.

Ventilator USB cu suport si intrerupator, 29 Lei

Păstraţi racoare la birou cu acest ventilator silentios ultra desktop
USB. Ventilatorul este echipat cu un suport solid şi buton ON / OFF pe
partea din spate, se foloseste uşor. Ventilatorului în sine poate fi
rotit 360° pentru propriul confort.
USB cu reglaj electric.
92mm paleta ventilatorului.
ON / OFF pe partea din spate.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

prostul proştilor

"nu pot să cred,
suntem în Timişoara,
în oraşu-n care ne-am născut, în
vremuri ce-au trecut."

suntem pe dracu`
tu nu vezi că am ajuns în fundătura asta,
mă, nu fundaţia,
ţi-am zis de atâtea ori că am pierdut trenul

în plus, dintr-un automobil luxos oprit la barieră
un slinos burtos scruma pe noi

ţi-am spus mereu: nu vezi ce praf fac ăştia
de ne-au orbit, de nu mai vedem pe unde mergem

bă, roberte, nu ţi-aduci aminte cum a zis versificatorul ăla Agarici Star

"i-auzi proştii!" – mi-am zis singur... şi-am vomat.
proştii poetului Pierredem.

dar prostul proştilor sunt eu
păi nu e clar
citeam, scriam
încolo spre seară
urcam-coboram scările blocului, omului
cerşeam bani de-o ţigară
ea m-a scuipat
o femeie mi-a aruncat 2 lei
în timp ce se uita speriată
în toate părţile

eram la Timişoara (sau la Styx)
adică la cârciuma aia care se numea aşa
şi beam arctic de ni se umflau creierele

aşa că fii atent bă, băiatule,
demachiază-ţi creierul
şi comută dracu` pe bulgari
că m-am cam săturat

m-am sictirit e un fel de a spune
dar nu e posibil ca noi să ascultăm

"iarbă prin păr, pe obrajii ei
şi pe ochii căprui
ce plângeau la zei"

şi ea să ne scuipe din gură
ca pe un dinte putregăit

că sunt putregăit este de înţeles
am astrograma complicată
cu planete în cruce
bine... sunt şi în sextil şi trigon
dar asta e

bă, roberte... ce să mai zic
e mult fum, e praf
şi burează.

bascov. pod calafat-vidin

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

jocul celor 4 cai

Unde sunt jeturile albe de altădată?
Jeturile adolescenţei tardive?
Când magneziul bărbăţiei noastre înflăcăra fără saţiu muntele rece al
iubitelor sparte-n trandafiri.
Şi sânii, şi para de foc contorsionată. Sau -istă?
Unde sunt răvăşirile, cearşafurile boţite, genunchii noştri
însângeraţi de coituri supreme?
Deschiderile calde, fierbinţi, atacurile tari pe flancuri, jocul de mijloc,
precizia finalurilor studiate şi lungi, la cote înalte, în uşoare
crize de timp,
aplauzele, steguleţul roşu căzut,
picăturile de sânge ale reginei răsturnată în plină lumină de
armăsarii noştri struniţi cu greu cu toate mâinile noastre invizibile?
Unde mai sunt?
Sacrificiile, combinaţiile gratuite, avalanşele de pioni şi falange,
spargerile dureroase la rocadă?
Gambitul regelui şi al nebunului, şi al calului negru însângerat,
darurile surpriză, prinderea pe ultima linie şi pătrunderea decisivă?
Partidele explozive, scurte sau mutările de studiu?
Mierea noastră?

Iese bărbatul din femeie
În urma lui o rană fierbinte
Miroase a minerale încinse
Mg, Ca, K
O rană atrăgătoare pentru păsări stacojii cu un ochi în frunte.
O rană drept hrană. Înşelătoare.
Secătuit de vlagă, bărbatul cu oasele translucide, subţiri, de
deţinut, cu părul tăiat scurt, fără putere
aşteaptă aripi de înger să plece într-o lume fără răni, fără minerale,
fără sămânţă, fără cap.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

deflorari mentale

tocmai asta e
am ucis sentimente, emoţii
am secerat cu sabia discrimininării
dorinţe
vezi tu
nonacţiune, nondorinţă
Lao, nu Laos, prinţul Siddharta,
Shivananda

păi îmi aduc aminte
eram într-un bar: "2", aşa-i ziceam,
şi beam nes, şi fumam, şi îmi frecam faţa, tâmplele, şi ea a zis,
întrebată fiind de un comesean: ce face el? (el, îţi dai seama!),
îşi sublimează energia sau cam aşa ceva,
energia kundalini, şi-o transmută...

ideea e asta: încercam să-mi duc sângele din zona inghinală în creier,
asta pentru că fiecare por al meu era încărcat de energie sexuală,
fetele erau îmbujorate, vii, devastatoare, eu eram abstinent,
combinaţia mortală,
plus că era mult erotism, multă emoţie, multă candoare, chiar aşa,
şi aş fi putut să zic că făceam asta pentru că altfel eram prins, cum
a zis unu`, când a plecat dintr-o trupă:
n-am mai suportat atmosfera densă de lesbianism...

ce să zic
am ucis sentimente, emoţii, tone de cafea şi tutun
pentru a păstra o anumită candoare, verticalitate, altfel deflorările
ar fi fost frecvente...

--
adresavali.blogspot.com

capete de porc, pan 14

Te îmbrăţişam cu toate braţele mele
într-o duminică de zgură
îţi iroseai sclipirile
spre ridicarea mea ulterioară.

Uită-te în retrovizor
ca să vezi cum
mă scălămbăi după tine
ca un saltimbanc.

Eram câinele tău
şi te lingeam pe la toate încheieturile
ca să-ţi simt manifestările
albe.

--
adresavali.blogspot.com

Semn 2, lui Damiev, pan 13

vâslaş la luntrea lui Caron
depărtându-te de sânul torid
al iubitei
deschideai prima carte a spaimei
din lanţul ocnaşului
neîngrădit de glorie
desenai neîntrerupt
începuturi
duceai mâna la frunte
îndepărtând ultima
iluzie întrezărită
a expresiei coerente
clătinând din cap ca un leu
ţinând un braţ încordat întins cu pumnul strâns
indicând vidul drept
refugiu şi eliberare.

--
adresavali.blogspot.com

Semn 1, lui Ovia, pan 12

iconoclastă barbă
purtai
iconoclaste straie
şi în ochii tăi
se rătăceau legiuni
de fecioare fragile
făceai mişcări bruşte
şi dărâmai speranţe
cuminţi
îngenuncheai ardent
la picioarele lor
dansând interior
dansul extazului
dar ochii tăi erau
pe jumătate închişi
şi ele nu puteau
zări flăcările tale
încolăcindu-le
te ridicai amar
neînţelegând ochii lor
stinşi, de cenuşă.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

Zappo,Zico, Paula si eu, V, pan 11

Am petrecut prea bine
cu fratele meu Zappo
cu sora mea Paula
şi încă mai petrec
acum amuşinez
bălos şi recalcitrant
prin mlaştină
urmele unor căţele fierbinţi.
Mâncam prune renglote
aveam degetele pline
de lichid dulce şi lipicios
Cami îmi sugea fiecare
deget
mă plictisisem
şi am început să joc
barbut cu fratele meu Zappo
pariam ca tâmpiţii
pe tot felul de lucruri
ce nu le posedam
ţâţele lui Cami
chiloţii Paulei
nechezatul lui Zico
pariam aiurea
până a venit Iisus
şi ne-a dat vreo două-trei
bice pe spinare
ce să facem
ne-am dus după EL
ne-am rugat
nene, Iisuse, lasă-ne
să ne jucăm jocuri
absurde
că nu smintim pe nimeni
ne-a dat câte o palmă
şi eu, şi Zappo am întors
şi celălalt obraz
EL ne-a zis:
Credinţa voastră v-a salvat!
şi a surâs
câtă bucurie ne-a cuprins...
acolo unde jucam noi barbut
erau şi nişte imbecili cu ochii injectaţi
şi puţind groaznic
EL a crezut că suntem la fel
sau n-a crezut
dar ne-a luat la grămadă
ne-am întors acolo
şi am început să împărţim
picioare şi pumni
cu nemiluita
eram stăpâni
şi ne bucuram indescifrabil
nişte imbecili.
Iisus a auzit de faptele noastre
şi ne-a lăudat pentru gratuitatea noastră în tot
şi în toate,
pentru lipsa de meschinărie şi făţărnicie
dar n-a uitat să amintească
surâzând
că suntem de o lene metodică
ne-a recomandat munca silnică
pe viaţă
în folosul nostru
ne-a dat câteva bice pe spinare
şi ne-a luat cu EL
noi eram cei cu ordinea şi cu atmosfera
un vin, o palmă la nimereală,
o busculadă pentru fuga Lui
nişte coşuri cu pâine şi peşte
ridicam ancore
împingeam corăbii
făceam culoare prin mulţime
când a plecat dintre noi
am început să risipim
la pumni şi la picioare
de obosisem
noi am fost trimişi de EL
după nişte mătăsuri
EL ştia că moare
şi mai ştia că dacă se atingea
cineva de EL făceam prăpăd
şi de-aceea ne-a trimis
pentru că EL trebuia să moară
când ne-am întors a fost
jale
dinţi scoşi, capete sparte,
mâini rupte
noroc cu Maria, mama LUI,
că ne-a potolit şi ne-a trimis
pe drumul Damascului.

--
adresavali.blogspot.com

Zappo, Zico, Paula si eu, IV, pan 11

Mă aruncam de pe calul meu negru
el necheza, eu grohăiam
petreceam prea bine cu calul meu Zico
urina din depărtare
să-mi încălzească apa
eram uns cu grăsimea aia albă şi
împuţită
şi apa nu se lipea de mine
aşa scăpam de frig
eram un porc
mă culcam şi eu cu Cami
drept să spun
n-o pătrundeam prea bine.

Zappo începuse să dea
semne de oboseală
i se înroşise părul
nişte frunze moarte
trăiam şi eu din coşurile alea cu firimituri
de pâine şi schelete de peşti
mă mulţumeam cu puţin
calul meu Zico îşi dezbrăca
pielea, o spăla bine şi
întindea la soare
stătea aşa belit
de speriase toate babele
corbii ca proştii
îi dădeau târcoale.

--
adresavali.blogspot.com

Cozieni. Raul Tulburea. Autobuzul galben

Aştepta autobuzul.
Era un amurg cald şi dulce.
Şoseaua asfaltată se întindea şerpuitoare indefinit.
Mirosea a zahăr vanilat, a gogoşi.
Casele erau tăcute de parcă toţi muriseră, de parcă toţi plecaseră la coasă.
Nici ţipenie.
Nici ţipetele copiilor, strigătele lor nu se auzeau, era o lume fără
prezent, fără vlagă.
Fără mâine.

În spatele lui se auzea învolburarea crudă a râului, pietrele erau
izbite cu ură, râul părea buimac, furios, lovea orbeşte, trecea
contorsionat.

Se simţea vinovat de aceste gânduri, se simţea stingherit de aceste dorinţe.
Dorinţa de a pleca, de a fi liber, de a avea.

Era încercuit, îngrădit de toate întâlnirile familiare, de toate
prânzurile de rudenie, de toate aceste amintiri contrafăcute şi
superficiale.

El voia ca totul să moară şi să se cutremure pământul, şi el să
vorbească stăpân pe sine însuşi cu însuşi Dumnezeu, şi să-i reproşeze
că nu a distrus mai repede mareea vorbitoare de oameni obositori.
Dumnezeu urma să-i spună că totul are un rost, el urma să încuviinţeze
ca şi cum nici însuşi Dumnezeu nu l-ar fi putut surprinde.

O anumită paloare marca tonul gândurile, tonul întrebărilor, o anumită furie.

Zâmbea suspect de ulcer şi lumea lua asta drept compasiune.
Aştepta autobuzul. Galben, desigur.
Ficatul îi dădea semne de existenţă.
Voma liniştit, smerit.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

hot

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

asta e podul

--
adresavali.blogspot.com

lucram la un pod

--
adresavali.blogspot.com

Zappo, Zico, Paula şi eu, III, pan 11

Îmi puneam pelerina aia negră
şi impermeabilă şi degustam
nişte brânză mucegăită
din palma lui Zappo băloasă
mă ridicam în picioare
şi înghiţeam toţi ţurţurii
casei
duceam o luptă grea
cu duşmanii mei
Of, Paula! Cât nectar ai pe buze!
Of! Şi mai beam
câţiva litri din poşirca aia
păstrată-n butoaiele
alea gri închis de plastic
de la o nuntă
stăteam de vorbă cu femeia
care creştea porci
porci urâţi şi împuţiţi
trăiam printre ei
în mocirlă şi
înghiţeam toate mărgăritarele
ce le prindeam cu ochii prin jur
eram nesătul şi împuţit...
când porcii dormeau
îi despicam cu cuţitul ăla
de vânătoare cu tocul alb de fildeş
nu mai era alb
păstra nuanţe de alb
era negru şi jegos
ca sufletul meu
intram în pielea porcilor
şi mă duceam la scăldat
la râu
mă aruncam în râu
ca să-mi intre grăsimea aia
albă şi fiartă în ochi.

--
adresavali.blogspot.com

Zappo, Zico, Paula şi eu, II, pan 11

Paula îmi era ca o soră
ca spălătoreasă mirosea
lenjeria intimă a clienţilor
i se umezea sexul deseori
îmi dădea gazolina aia
să-mi ung urechile lungi
mergeam târâş în jurul casei
zăpada mocirloasă îmi mângâia
pieptul triunghiular
luptam într-un război laconic
Paula îmi aducea nişte lături roz
şi mi le punea în tuciul ăla negru
de fontă din dreptul stâlpului unde
urinam cu boltă eu şi cu fratele meu
Zappo
beam sămânţă de bivol de apă
mă îmbrăcam în piele umbroasă
de cârtiţă
participam la războiul ăla draconic
legat de un lanţ de aur
Femeia asta de-mi era soră
avea grijă de urechile mele
le curăţa de moluşte şi
păienjeni
le spăla cu salivă
de bivoliţă pregătită
într-un ulcior sub
coviltirul de vară
le tundea de păr cu o foarfecă
mare de tuns iarba fiarelor
era aşa de întuneric
mâncam zăpada aia neagră
şi cleioasă Paula mai
slăbise lanţul şi şi-l prinsese
de o ţâţă
i se scurgea laptele
prin lanţ ajungând până la mine
parcă mai cald
eram prins în războiul ăla
lung mă luptam până la
sânge cu scârbele alea de păsări
colorate
îmi ciuleam urechile şi
porneam iar la drum în patru labe
prin hăţişuri
o duceam bine
Paula mă îmbrăca de sărbătoare
şi ieşeam la agăţat căţele fierbinţi
om nu mai eram
nici caiman nu păream a fi
O, Doamne!
cum mai lingeam eu
mâinile Paulei impregnate
de sodă şi detergent.

--
adresavali.blogspot.com

in acest mod simplu

in acest mod simplu html cortez, vezi foto, isi crease un ventilator
gif animat in caldura zacotonica privind pixelii sparti desena o linie
lunga o linie freedom freeline nimic nu-l mai ajuta in primul rand
anii uzura vezi tu, lorizda, as vrea sa aduc un sau o ca nu mai stiu
laudatio tuturor farmaciilor care mi-au fost aproape biochimistilor
lor si tie cortez, cortez de ce ma chinui? de ce ma amagesti? de ce nu
spui odata gata, s-a finit, s-a the end linia asta e o sugestie de
prezentare un mod html simplu de a ocoli de a da un ocol de a amana --

--
adresavali.blogspot.com

http://nextsri.wordpress.com

--
adresavali.blogspot.com

vrei o carte anume? poate o am sau poate pot s-o gasesc pt. tine

<a href="http://nextsri.wordpress.com">anticariat online</a>
nextsri@gmail.com

--
adresavali.blogspot.com

vrei o carte anume? poate o am sau poate pot s-o gasesc pt. tine

anticariat online
nextsri@gmail.com

--
adresavali.blogspot.com

Zappo, Zico, Paula şi eu, I, pan 11

Zappo îmi era ca un frate
îmi aducea gamela şi-mi turna
lăturile alea pe piept
era tâmpit Zappo
cu ochii lui spălăciţi
plecam cu el de braţ
spre hala de carne
mi se făcea greaţă
când vedeam mieii beliţi
şi oile belite
Zappo tremura debil şi un
lichid roşiatic picura
din hălcile de carne
avea grijă de mine
mă ţinea de braţ
şi bolborosea ca un neghiob
până a venit curva aia
de Cami şi l-a stors
de toată sămânţa
că de atunci numai Zappo
nu mai e
îşi unge părul cu placentă
de broască şi nu mai varsă
lăturile alea pe unde apucă,
nu mai uită să-şi adune
măruntaiele agăţate de stâlpi
petrec prea bine
cu fratele meu Zappo
pentru a-mi mai dori o curvă
sau o mână de maimuţă
aşa mergem noi la braţ
ca doi siamezi unsuroşi
şi sedaţi.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

cangurul înfăţişării mele, pan 10

lasă-mă
îţi poruncesc
părinte

râdeai de spaimă
cangurul înfăţişării mele
te devasta

ştiai cine sunt
asta nu te ajuta
la nimic
îţi era frică
atingerea ca de şarpe
era timpurie

rolul de victimă
te făcea animal
îţi era cu neputinţă
să îmbraci această
haină.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

cand sa mai atingem puntul de roua si cand sa mai mergem la pescuit?

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

Actriţa echilibrului, pan 9

va veni într-o zi
cu o privire puternică
voi simţi
ştiu
toate erorile ca pe nişte fiinţe
acide umblându-mi pe trup
va veni ca o actriţă
a Echilibrului,
a Victoriei,
ca o secure retezându-mi capul

mi-l voi aşeza în faţa privirii
dintr-o lumânare voi picura pe ochii lui
ceară de lumină
spre trezirea veşnică,
spre trezire.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

câine de urmărire

mă duceam la pescuit mergeam cam în străchini hipertensiune tulburări
de echilibru
văd un câine lup
să nu mă muşte
nu, vă duceţi la pescuit? pe malul ăsta?
p-ăsta
ştiţi, vă rog şi eu ceva,
călcaţi mai apăsat pe iarba asta, n-o răvăşiţi, doar călcaţi aşa greu
el e câine de urmărire, o să vă găsesc, vin cu el legat
de data asta nu m-a gasit, l-am auzit pe dig,
am avut noroc

--
adresavali.blogspot.com

Largo V, pan 8

dispari patruped insolent
ce sorbi lemne acre
cu dinţii tăi de tăciune
piei căţea şi piei belite
de pe braţele mele
urmărite
de impregnările tale soioase şi lungi

m-ai dus să văd o pleiadă de siamezi
ce-şi schimbau maţele între ei
şi ai lins vergelele cuştii
ca să-mi arăţi că ai limba lungă

nu-mi dădeai pace
şi mă oboseai cu poezia contemporană
de mă bâlbâiam ca Marin
Sorescu
încercând să fiu coiotul
coitul tău suprem
şi reuşeai să-mi verşi
versurile alea pe gât
şi izbuteai să mă izbeşti
de oasele craniului

ţineam garda aiurea
de parcă împleteam coşuri
pentru chiloţii tăi nespălaţi
primeam lovituri grele
îmi înghiţeam limba
ca să simt gustul tău coclit
de alamă
când m-ai văzut doborât la podea
ai început să-ţi ridici
fustele de bucurie
şi să chiui zăludă
ca neamurile lui Liodor.

--
adresavali.blogspot.com

Largo IV, pan 7

Intonam o rugă
plăcută la vedere
pentru sinea mea
Tu te mângâiai uşor sub fuste
de nu mai reuşeam să mă transpun
Recitam în cap poeme grele
Trakl, Botta, Celan
ai alunecat spre mine
de mi-am pierdut toată
acuitatea vizuală
parcă eram Tulbure
scriind versuri de duzină
despre sânii tăi
ce-mi năpădeau gura atacată
de bâlbâieli adolescentine
voiam doar să intru-n tine
ca un corp străin şi roşu
iritându-ţi somnul
şi pereţii.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

ficatul

copii crescuţi aiurea
cu lapte praf
la sânul lăsat al uzinei
copii crescuţi aivea
pe valul roş al silei...

ce zici să fac?
ţine palma pe ficat când poţi...
te uiţi la tv, citeşti pune palma
s-ar putea să te ajute

când adormi aşează palma dreaptă pe plexul solar
şi stânga pe ombilic
poate să-ţi facă bine

asta zici să fac?
da
şi altceva?
poartă o unghieră la tine
şi?
taie-ţi câte o unghie când eşti la o petrecere sau la un bairam, cum zic ăştia,
şi aprinde o brichetă şi dă-i foc
aşa, şi?
mirosul îţi va aduce aminte de moartea ta
şi pâna atunci?
zicea unu`, Noica, de petrecere, de petrecerea timpului
şi până atunci?
urlă, urlă în tine

şi în rest?
nu ştiu ce să zic
nu e nimic de făcut?
cam nu... ceva ar fi: respiră amplu...
ajută?
poate
şi cu tata ce să fac?
lasă-l acolo, îi vei urma...
cum să-ţi descriu nodul ăsta din gât... stai aşa!
uite: nu mai pot să mă mai gândesc la ce a fost, nu mai pot să respir,
mi se pune un nod în gât...
respiră amplu, te-ai panicat şi, în plus, ai luat-o pe panta asta
greşită... nu vezi şi tu că orice apariţie are aerul eşecului, nu
observi că vorbele, gândurile astea îţi fac rău?
dormi şi tu mai mult, mănâncă mai bine, râzi, veseleşte-te că nu mai
stai mult...

ia şi tu o pauză, odihneşte-te...
da, da` am numai lacrimi în gât
atunci plângi, plângi în tine şi gata, lasă-mă-n pace,
mă duc să pescuiesc...

nu poţi pleca
acum mă ai pe mine
rămâi!
nu eşti numai tu.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

zi toridă cu grauri, pan 6

Îmi ardea pielea
Mă înnegream fulgerător
Într-o zi toridă cu grauri
căutam lăcuste
pentru clean
Cu o vargă de alun
mă îndreptam atins de fericire
spre râu
În apa limpede ca inima mea
clenii înotând molcom
îmi bucurau clipele...
Toate clipele
cum am scris cândva
Între aceste plăci de beton şi fiare,
în aceste garsoniere mucede
mi-am găsit decăderea
avea chipul sârmelor contorsionate
ieşind din ziduri, ca nişte maţe negre,
îngheţate.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

paninsomnia

Şi mersul şi speranţa/ aduceau reflexe de viu/ nu, nu părăsi aceste
nimicuri/ mă agăţă o clipă sau zi/ nu mai fi.

Nu salvam nimic. Nu încercam să salvez. Produceam simple constatări diurne.

Mânuieşte, Doamne, sabia destrămării
Mână, Doamne, caii însingurării spre cetatea ta
Izgoneşte, Doamne, şarpele încolăcit ce-mi soarbe
Nimicul de pe buze
Alungă, Tu, paradisul firescului din ochii mei
Ca să te pot vedea într-o unică strălucire.

Fiinţa. Fiinţa se plimbă cu liftul netulburată. Fiinţa observă
fiinţând neîncetat.
Licăream preţ de o clipă. Risipeam neîndurător întunericul placentar.
Marele întuneric. Înflăcărare de-o clipă. Apoi nu mai zăream nimic.
Îngenunchiam desenând un fel de paşi pentru a nu mă rătăci. Sau pentru
a urma un drum? Aici sunt două moduri de a privi: pentru a nu mă
rătăci sau pentru a urma un drum.
Ce drum? Care drum? Drumul spiralat al ochiului interior căzând în
vidul cămărilor mele.

Un bloc mare verde lăsând o umbră densă. Un sunet locomotor fisurând
liniştea cubică. Un lubrifiant între buze. Mă ridic ca o zbatere lungă
de aripi şi încep să cred că disloc o cantitate rezonabilă de aer.

De ce eviţi tu această privire ce risipeşte orice mască desenată
superficial? Voi continua să rostesc: eu ştiu, eu ştiu că-mi semeni
întrucâtva!

M-am rătăcit în acest glob prea strâmt; am obosit să te tot simt în
spate surpându-mi drumul de întoarcere...

Învolburarea aceasta vânătă nu lasă urme, nu e edificatoare, nu e nimic.

Nici râul nu e râu. Nici albia prea demnă.

Fragilitate: un cuvânt ce te prinde! Iată cuvântul marcă...

Bărbatul: un nume ce indică un om unic. Ca şi tine. Ca şi el.

De astă dată urcam scările blocurilor cu două romane contemporane sub
braţ. Desfăşuram argumente impresionante împotriva lor, împotriva mea.
Bravam. Legiuni de cuvinte... zguduiri conştiente. Prin urmare, urcam... e
important... te scoate din sărite această manieră? Te plictiseşte? Te
oboseşte? Nu. Nu eşti cumva cam egolatru? Nu cumva te înnobilezi prea
mult? Nu.

Vai! Ce rost ţi-ai găsit şi tu... să te agăţi de amintiri...

Tu şi înnorarea ta, sau învolburarea ta, o pereche ce străbate
sertarele memoriei, un cuplu sfârşit ce aduce negură de păcură în casa
ta!

Eu şi chinul meu, un lubrifiant între mine şi voi...
Mă închin în faţa acestui chin...

Am clipe rare de conştienţă, de conştiinţă, am clipe rare de hotărâre...
mă decid greu, mă decim uşor... un sistem de blocuri ce mă ameţeşte.

O legiune de cuvinte. O samă de erori. Pe drumuri defuncte. Poate că
toate aceste lucruri n-au nici un rost. Poate că numai eu însemn ceva.

Furie. Şi fugă. Fugă studiată, măsurată, de măcinare.

Ascultam o pădure sau o poveste cu îndrăgostiţi. Se rătăceau, se
căutau, se regăseau, se îmbrăţişau pătimaş.

Ascultam o cadenţă discordantă a silabelor.

Îmi era un dor cumplit. Nu-mi găseam rostul, nu reuşeam să fac nimic.

Unul s-a ascuns. Nu Unul în sine, ci un prieten. S-a lăsat închis de
hârciogi şi hiene. Ridicând un braţ încordat, explozia imaginaţiei îl
poate trezi. Nimic nu e pierdut, totul e identic. Pereţii casei tale
se întind nemăsurat. Totul e casa ta. Nici un zid nu există, nici o
brumă de eşec. Ci numai ardere. Hm! Cuvintele apărură pe buzele tale
muşcate de şarpe. Şi el încuviinţă absent. Abstrase mâini...

Tăcere. Ne însoţeşte, pe mine şi pe tine, o femeie ruinătoare şi
slabă: Frica. O simţim permanent dar o numim inconştienţi realism sau
luciditate. Frica, amantă dependentă. Ne face să credem. S-o dorim. Să
n-o lăsăm.

Bărbatul îşi alungă îndoiala de pe chip. De ce trebuie neapărat
vodevil în lumea ta? E de neînţeles ceea ce scrii. Îşi zise.

Nu. Eşti plăsmuitor din instinct de dialoguri imaginare.
Nici asfalt, nici platină, nici vrajă, nici clepsidră cumpănă.
Voi aşeza clepsidra-n cumpănă pentru a râde veşnic.
Tu n-ai nici o noimă, tu n-ai nici o stare, tu eşti lut... tu eşti vid.
În vid, toate lucrurile cad la fel, egal, cu aceeaşi viteză.
Aceste oase ale craniului zgârâindu-mi creierul sunt inutile. Îmi sunt
de folos ca venele gâtului ce-mi îmbracă glanda tiroidă, masând-o.
Şi cum era?
O bancă de lemn decojită invadată de iarbă, bălării şi raze, o pătură
de necunoscut, o revoltă o muşchilor deveniţi peste noapte
independenţi şi o mare fragilitate. Colosală. Izbucneai în plâns,
voiai să-ţi iei zilele, să te arunci de pe pod... o mare libertate,
imensă.

O mare depresie.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

Tremuram ca varga, pan 5

Tremuram ca varga
Mă bâlbâiam
Urinam abundent
Simţeam în oase o furie,
un neastâmpăr,
o moliciune în muşchi.
Mă ţineam strâns de testicule
unicul reper,
punctul de sprijin
Căzusem în genunchi
Nu mă mai lovi,
caporale,
în ficat şi în coaste,
nu mă mai izbi!

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

mursecam, pan 4

unii dintre noi plecau la circ sau la bâlci
unii dintre noi plecau
alţii ridicau cănile grele
la buze
alţii mursecau
unii îşi rupeau de la gură
pentru a mă îmbuna
carne crudă cu potasiu
unii veneau schilozi
în haine de deţinuţi
eu şi cu tine, mamă,
eram oare muţi?

--
adresavali.blogspot.com