marți, 19 iulie 2011

jocul celor 4 cai

Unde sunt jeturile albe de altădată?
Jeturile adolescenţei tardive?
Când magneziul bărbăţiei noastre înflăcăra fără saţiu muntele rece al
iubitelor sparte-n trandafiri.
Şi sânii, şi para de foc contorsionată. Sau -istă?
Unde sunt răvăşirile, cearşafurile boţite, genunchii noştri
însângeraţi de coituri supreme?
Deschiderile calde, fierbinţi, atacurile tari pe flancuri, jocul de mijloc,
precizia finalurilor studiate şi lungi, la cote înalte, în uşoare
crize de timp,
aplauzele, steguleţul roşu căzut,
picăturile de sânge ale reginei răsturnată în plină lumină de
armăsarii noştri struniţi cu greu cu toate mâinile noastre invizibile?
Unde mai sunt?
Sacrificiile, combinaţiile gratuite, avalanşele de pioni şi falange,
spargerile dureroase la rocadă?
Gambitul regelui şi al nebunului, şi al calului negru însângerat,
darurile surpriză, prinderea pe ultima linie şi pătrunderea decisivă?
Partidele explozive, scurte sau mutările de studiu?
Mierea noastră?

Iese bărbatul din femeie
În urma lui o rană fierbinte
Miroase a minerale încinse
Mg, Ca, K
O rană atrăgătoare pentru păsări stacojii cu un ochi în frunte.
O rană drept hrană. Înşelătoare.
Secătuit de vlagă, bărbatul cu oasele translucide, subţiri, de
deţinut, cu părul tăiat scurt, fără putere
aşteaptă aripi de înger să plece într-o lume fără răni, fără minerale,
fără sămânţă, fără cap.

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu