De ce vine elevul la scoala

Am raspuns la intrebarea asta primita ca tema la un curs:

De ce vine elevul la şcoală?

Procesul de învățământ vine după răspunsul la întrebarea ”de ce vine copilul la școală ?”
Copilul vine la școală exclusiv din necesitate socială, el n-ar putea rămâne pe stradă, întrucât ar fi foarte aproape de animal... nu e greu de închipuit ce s-ar întâmpla dacă n-ar exista școli și nici educatori ai comunității (au fost vremuri când, până la o anumită vârstă, în anumite zone, copiii nu erau duși la școală).

Școala este o formă de socializare.

Copilul vine la școală fiindcă este adus de societate, de cei care îl însoțesc (familie, comunitate etc).
Dat fiind că școala se trezește cu copilul nu-i rămâne decât să-l educe, să-l formeze, să-l socializeze, integreze social etc. El poate decide să renunțe la școală... o poate face oricând, însă mai degrabă când dobândește o conștiință de sine. Pot alege părinții ca propriul lor copil să fie educat, format etc acasă.

Există exemple importante și celebre : surorile Polgar. Tatăl surorilor, Laszlo Polgar, avea în cap reflexia : “nu  ne naștem genii, ci devenim genii”!

Zsuzsa, Zsófia  si Judit nu vor frecventa școala. De educația lor se va ocupa acasă mama lor, iar tătăl, de cea șahistă. Toate cele trei fete vor ajunge mari campioane de șah.
Judit Polgar atingâng performanțe uluitoare.
Un alt exemplu banal este Mihail Sadoveanu. El n-a ales să se ducă la școală, ca noi toți, a fost adus și, din câte știu eu, 1 an a rămas repetent și prin liceu a fost exmatriculat. O brumă de școală tot a făcut. Asta nu l-a împiedicat, dimpotrivă, să fie unul dintre cei mai mari prozatori români. Pentru că avea niște aptitudini (artistică, literară etc), pe care și le-a educat, șlefuit. Școala este pentru mase, ea are ca ideal un om integrat social, apt pentru piața muncii, ea nu se adresează elitelor, ea are drept țintă un nivel mediu de competențe, cunoștințe, abilități etc.

Bineînțeles că procesul de predare-învăţare-evaluare trebuie să se desfășoare cât mai adecvat, pe același plan, sincron etc nu putem cere ce n-am predat, nu putem evalua cunoștințele șahiste atâta vreme cât șahul nu este disciplină de învățământ.

Îmi este greu să gasesc legătura dintre întrebarea ”de ce vine elevul la școală?” și procesul de predare-învăţare-evaluare.

© Valentin Nicolae

Despre viata ta, a mea, a noastra

Indiferent cine esti, indiferent incotro de indrepti, ideea este sa ai onoare, sa iti respecti cuvantul dat, sa fii vertical, sa nu te lasi furat, manipulat, mintit.
Poate ca parintii tai mint, fura, nu este obligatoriu sa-i urmezi, nu este necesar sa-i asculti pe cei care au aratat ca sunt suspecti, fatarnici.
Probabil unul dintre voi are un parinte care este inspector scolar si care a fost pus in functie pe criterii politice... tu, probabil, nu mai ai ce sa-i faci, nu mai ai cum sa-i schimbi firea, comportamentul, insa tu poti fi altfel, mai mandru, mai demn, mai drept.
Poate ti se pare dur ceea ce spun, insa ignora-ti parintele, nu ai ce invata de la el, nu merita sa inveti sa fii lingusitor, supus, cu mai multe fete.
Intrebarea care probabil iti vine in minte este urmatoarea:
ce castig? sau de ce sa fac asa?
Nu este exclus sa existe nenumarate raspunsuri la aceasta intrebare, care mai de care mai inteligente, mai argumentate, mai complexe, insa raspunsul meu este acesta: pentru ca asa vreau.
Vreau sa nu fiu mintit, sa nu fiu furat, sa nu fiu manipulat... vreau sa pot spune ce gandesc fara teama, vreau sa-mi pastrez verticalitatea, onoarea, vreau sa ma bazez pe mine si pe ceea ce stiu eu sa fac, nu pe parintii mei, care lucreaza cine stie unde.
Daca ma respect si daca, de exemplu, raman corigent la geografie, nu trebuie sa ma duc la mama sau la tata sa vorbeasca cu nu stiu cine care sa vorbeasca cu profesorul de geografie ca sa ma treaca fara sa invat. Daca esti demn, invata si ia examenul respectiv, daca profesorul este absurd, nedrept, incorect, da-l in judecata, nu te costa nimic, de ce sa-ti fie frica.
Prin urmare indiferent daca esti profesor, sau sofer, sau inginer, sau inspector comporta-te ca un om adevarat.
Poti sa inveti de la toti cei din jurul tau... ce merita si ce nu merita sa faci. Nu e deloc rau sa ai o tinta, un scop, sa iti doresti ceva, insa in atingerea scopului nu trebuie sa-ti bati joc de cei de langa tine, ca nu este exclus sa vina un altul care sa-si bata joc de tine.
Ce sa-ti placa la un om dubios, la un om cu un caracter suspect? Nimic.
Chiar daca acel om este foarte bun dpdv profesional il admiri, respecti pentru asta, insa nu poti sa ai incredere in el, nu poti sa spui ca ar fi de urmat in comportamentul lui.
Cand intalnesti astfel de oameni e bine sa te feresti de ei, nu te costa nimic, e gratis, free.
Amenintarile unora dintre ei nu trebuie sa te sperie, ci sa te faca sa zambesti de cat de limitati sunt, pentru ca nu esti santajabil, si, la urma urmei, ce poate sa-ti faca, cel mai rau lucru e sa te omoare, insa nu e intotdeauna asa de simplu.

Pentru cei care sunt apti fizic si mintal, cam asta inseamna sa-i ajuti cumva, cam asta inseamna sa le dai un sfat, sa-i indrumi.
Poti incerca sa le trezesti potentialul, sa le descoperi talentele, inclinatiile, poti incerca sa faci din ei niste oameni demni, greu de pacalit, greu de ucis.

In tot ceea ce faceti sa aveti in minte ideea ca merita sa devii, de exemplu, actor, sau profesor, sau medic, pastrandu-ti in acelasi timp demnitatea.
De ce sa copiezi la examene, de ce sa te minti pe tine, ce faci cu notele, ele nu valoreaza mare lucru, nu trebuie sa pui atata pret pe ele. Daca vrei sa devii actor chiar ca nu conteaza deloc ce note ai, intrucat susti un examen si, daca esti bun, vei fi student la UNATC (Universitatea de arta teatrala si cinematografica I. L. Caragiale).
Tu crezi ca Dinica a avut note mari la liceu sau la scoala profesionala?
Eu nu cred. Si cu toate astea a facut Institutul de teatru si film si, in plus, mai ales, este un actor exceptional.