Scorpioane, la moartea ta vor veni mai multe spirite să te întâmpine.
Da? De ce?
Ca să te treacă prin vămile văzduhului, e ceva intermediar, un loc de tranzit...
Altă treabă n-au spiritele alea decât să mă aștepte pe mine. Ce fel de spirite? Care spirite?
Spiritele celor ce nu mai sunt, rude, prieteni...
Ești sigur? I-am zis.
Da.
E imposibil.
De ce, Scorpioane, e imposibil?
Păi nu pot veni spirite amestecate, unele sunt în iad, altele în rai. Pot sta ele împreună? E prilej de mustăceli, de scandal...
Păi nu ți-am spus că e un loc de trecere, poate tranzita oricine, e loc liber de bine sau rău, de ierarhii. Și, la urma urmei, la o cârciumă, nu stau suflete amestecate, unele negre, altele mai albe. Deci, se poate.
Eu tot cred că e imposibil, și, în definitiv, nu prea am chef de întâlnirea asta, păi nu m-am văzut eu aici pe pământ cu toată lumea, o iau de la capăt? Dumnezeu nu poate fi atât de rău, și, din câte știu, e un fel de tunel lung și la capătul lui stă cineva la sosirea ta, cineva mai în lumină, e suficient un spirit. Deși am putea sta și-n locul ăsta de trecere, ca într-o gară. Ar fi exact pe gustul nostru.
Nu e, Scorpioane, așa, tu când mori, tot ai tendința să stai pe pământ, printre cărțile tale, printre oamenii tăi, și atunci spiritele de care ți-am zis te cheamă la ele, te îndeamnă, te îmblânzesc, tu încă rătăcești, nu se rostește: odihnească-se în pace?
Mai bine nu m-ar mai chema. Dar tu, Mațule, de ce ai deschis discuția asta, nu înțeleg?
Păi m-am gândit că o să mori la un moment dat și ar fi bine să știi...
Te-ai gândit tu la mine?
Da, m-am gândit, chiar mult.
Fii atent, e suficient un spirit sau, stai puțin, niciunul, o fi atât de greu să mă orientez? Și dacă tot ai meditat tu îndelung, acolo ce-o să fac?
Ce-o să faci, ce-o să faci, habar n-am.
Uite, aș vrea să joc șah, să pescuiesc, să citesc. Eu cred că fără citit, fără cărți n-are absolut niciun sens nimic, o trebui să ajutăm oameni de pe pământ? Hm, e posibil. Să mai dai o sugestie, un sfat. Oricum ar fi, discuția asta, Mațule, m-a întors pe dos, și nu mai am liniște, și-acum o să mă chinui gândindu-mă cum va fi, ce va fi, cine o să vină, de ce a venit ăla și n-a venit celălalt, mi-ai dat de lucru, d-aia visez eu haite de câini de ceva vreme, tot mă aveți pe mine în minte.
Da? De ce?
Ca să te treacă prin vămile văzduhului, e ceva intermediar, un loc de tranzit...
Altă treabă n-au spiritele alea decât să mă aștepte pe mine. Ce fel de spirite? Care spirite?
Spiritele celor ce nu mai sunt, rude, prieteni...
Ești sigur? I-am zis.
Da.
E imposibil.
De ce, Scorpioane, e imposibil?
Păi nu pot veni spirite amestecate, unele sunt în iad, altele în rai. Pot sta ele împreună? E prilej de mustăceli, de scandal...
Păi nu ți-am spus că e un loc de trecere, poate tranzita oricine, e loc liber de bine sau rău, de ierarhii. Și, la urma urmei, la o cârciumă, nu stau suflete amestecate, unele negre, altele mai albe. Deci, se poate.
Eu tot cred că e imposibil, și, în definitiv, nu prea am chef de întâlnirea asta, păi nu m-am văzut eu aici pe pământ cu toată lumea, o iau de la capăt? Dumnezeu nu poate fi atât de rău, și, din câte știu, e un fel de tunel lung și la capătul lui stă cineva la sosirea ta, cineva mai în lumină, e suficient un spirit. Deși am putea sta și-n locul ăsta de trecere, ca într-o gară. Ar fi exact pe gustul nostru.
Nu e, Scorpioane, așa, tu când mori, tot ai tendința să stai pe pământ, printre cărțile tale, printre oamenii tăi, și atunci spiritele de care ți-am zis te cheamă la ele, te îndeamnă, te îmblânzesc, tu încă rătăcești, nu se rostește: odihnească-se în pace?
Mai bine nu m-ar mai chema. Dar tu, Mațule, de ce ai deschis discuția asta, nu înțeleg?
Păi m-am gândit că o să mori la un moment dat și ar fi bine să știi...
Te-ai gândit tu la mine?
Da, m-am gândit, chiar mult.
Fii atent, e suficient un spirit sau, stai puțin, niciunul, o fi atât de greu să mă orientez? Și dacă tot ai meditat tu îndelung, acolo ce-o să fac?
Ce-o să faci, ce-o să faci, habar n-am.
Uite, aș vrea să joc șah, să pescuiesc, să citesc. Eu cred că fără citit, fără cărți n-are absolut niciun sens nimic, o trebui să ajutăm oameni de pe pământ? Hm, e posibil. Să mai dai o sugestie, un sfat. Oricum ar fi, discuția asta, Mațule, m-a întors pe dos, și nu mai am liniște, și-acum o să mă chinui gândindu-mă cum va fi, ce va fi, cine o să vină, de ce a venit ăla și n-a venit celălalt, mi-ai dat de lucru, d-aia visez eu haite de câini de ceva vreme, tot mă aveți pe mine în minte.
Trimis de pe telefonul smartphone BlackBerry 10.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu