luni, 10 august 2020

Acul divin

Scorpioane, mi-ai promis că la primăvară vom pleca de aici, m-am săturat să păzesc țevile astea, canalele, motoarele, mi s-a acrit de baraca asta, de conserve, de pisici flămânde care ne dau târcoale, de toți câinii văii Călmățuiului... s-a făcut vară și tot n-am mai plecat.
Aici e cel mai bine. Aici, ți-am mai spus asta, Mațule, e vârful unui ac divin, Dumnezeu a înfipt un ac în pământul ăsta, cum înfige cineva un ac de cusut într-o perniță mică, perniță de jucărie, zici că-i pt păpuși, e, noi stăm exact pe pernița aia, prin acul divin se descarcă o energie, n-ai văzut că orice pisică, orice câine, om, care ajunge aici începe să strălucească, se întremează imediat, ochii îi luminează, părul e viu, se colorează, picioarele sunt ferme, prinde tot mai multă putere...
Aici e cel mai bine, Mațule! 
Nu putea să înfigă Dumnezeu ăsta al tău acul de care zici într-un loc mai puțin pustiu, într-un loc unde să avem și noi altă muncă, altceva decât păzirea unor țevi de irigații și scoaterea câtorva plase de pește?
Ce să lucrezi, Mațule? La ce suntem noi buni, ce știi tu să faci, ce poți tu să faci? Ai tu cap pt altceva?
Cum sunt locuri unde lumea pare atinsă de boală, aici totul înflorește, luminează, explodează de sănătate. Dar o să plecăm, vom căra, vom căra cu brațele, cu vreo mașină, tot timpul e ceva de cărat. Trebuie să avem inima bună, mușchiul inimii să fie antrenat, inima, Mațule, inima puternică, stabilă, ritmică e cea mai utilă, e aur în multe împrejurări, poți face atâtea cu o inimă bine atrenată. Tu fumezi prea mult, Mațule, și asta o intoxică, îi schimbă cadența, fumezi pt că stai încordat, ești ca un arc, pe ghimpi tot timpul, n-ai liniște, nu ești împăcat. 
Noi trebuie să ne împăcăm, să înțelegem că nu se poate face nimic.

Trimis de pe telefonul smartphone BlackBerry 10.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu