avea o robusteţe macabră. tocmai ingurgitasem câteva cutii de pate mărăşeşti.
şi-o sticlă de iancu. m-au înviat cu toate apele teleormanului.
avea o robusteţe hepatică. era tare în acest organ. n-avea miros. n-avea emoţie.
era pur şi simplu un procesator.
dacă ar fi după mine n-aş mânca deloc. şi, dacă ar fi să mănânc, aş face-o o dată la 3 zile.
ideea e că în ziua în care mânânc mi-e rău.
mi-e rău de leşin şi în zilele în care nu mănânc.
dac-aş fi fost un fel de pustnic, până la urmă mi-ar fi fost scârbă de mâncare.
de mâncarea asta.
probabil că aş fi mâncat mămăligă prăjită. sau răbdări prăjite.
din volumul: anorexia la distanţă, nestor hepaistos, ed. bila, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu