atunci cand ventilatoarele plang si stau cocosate a smerenie a vina a umilinta

atunci cand ventilatoarele plang
si stau cocosate a smerenie
a vina a umilinta
atunci cand plange carnea noastra
si ochii ventilatoarelor viseaza frumos
atunci ne grabim atunci murim
atunci se face gratar de inima ficat si rinichi
cand ochii ventilatoarele se dau peste cap
ca demontrativii saltimbancii exhibitionistii clovnii circarii tigancile
ca mamele tigancilor
atunci inghitim praf tarana cenusa carbuni
atunci ne taram si-ncepem sa putim ca-n satra
dar mai e si cocosatii sunt inca departe

[un interesant poem de dragoste intre un cocosat si tiganca nativa, el n-o ajunge, ea NU fuge, poetul arata ca o cam sfeclim dar nu acu'. apare si metofora comparatie apologia apodictia apofatica (le-am scris pe toate ca nu se stie niciodata) ventilatorului, aceasta ventilation a creierelor pane, acest pancineghetikos, acest sicriu vertical. bravos, de 3 ori bravos. stai inca o data ca am zis 3: BRAVOS! ]

marian b. rizescu, ventilation. ultima cale, editura vanturile de est, sulina, 2013