Lucrul cu manualul

Una dintre metodele didactice este lucrul cu manualul (nu manuela). 

Doamne, nu?, ce vechitură. E simplă, clară, ușoară, concretă, practică. Substanțială, de cunoaștere, de aprofundare.

Sau, dacă vreți, lucrul cu cartea.

Manualele, în general, au de toate. Poze, scheme, grafice, mini dicționar, aplicații, rezumate, cuvinte cheie, mici biobibliografii. Pur și simplu, aur.

Citim, vorbim, întrebăm, recitim, notăm, mergem mai departe.

Deseori, manualele rămân perfect conservate în țiplă.

Manualul nu este un țarc, o cușcă, o celulă, ci chiar o ușă, o ferestruică.

Niciodată n-am înțeles cum se poate înainta, cum se poate vorbi despre o poezie pe care n-ai citit-o până când n-ai înțeles fiecare virgulă, orice amărât de cuvânt.

Dar, dacă citesc 5 copii și 20 n-o fac, n-are niciun haz, cei 5 probabil că citeau și fără tine. Și, în cazul ăsta, mai bine facem doar cluburi. De mate, de filosofie, de geografie. Ce să cauți la liceu dacă nu vrei să citești? E de râs.