munca e frumoasă

Cea mai frumoasă e tot munca de redacție, de reacție.
La o revistă a Uniunii.
Ți-ar da un sens, o detentă, o fentă, o abnegație, o tendință.
Să te duci ca și cum ai veni. Să fie drumurile și birourile cu oameni.
La redacție, te duci sau nu te duci, tot aia.
La magazin, sună ăia după tine să deschizi magazinu'.
La grădiniță, urlă copiii de foame, bate vântu' în bucătărie.
La școală, fumează ăia în clasă și ascultă manele la maximum.
Oriunde, e mai nasol decât la redacție.
Cine să sune după tine? Și pt ce?
Revista nu se organizează, vine de la sine, de la Sinan.

Vino în întâmpinarea profesorului

M-am gândit mai mult, nu neapărat mai bine, date fiind tezele zilei și circumstanțele, aș vrea să fiu cel mai tern, mai cenușiu, mai plictisitor și capricios profesor, cu o voce stinsă, pierită, să mă uit prin tine, să privesc în gol de parcă am venit din batalion disciplinar, și tu să ai entuziasm, dorință, aplomb, dorință, să nu-mi spui că ești la fel de gri ca mine, nu se poate ca la 14 ani să nu fiarbă nimic în tine, crești, explodezi, arzi, să nu vrei nimic la 14 ani, la 18 e prea dur, e timpul ca tu să te gândești la viitorul țării, viitorul tău, construiește-l tu, pe cuvânt dacă îți stau în cale, jur că, dacă îmi ceri ajutorul, ți-l dau, trage puțin de mine ca într-un film românesc în care vreun personaj ar vrea să se așeze pe o buturugă și să stea așa până când un gând îl va face s-o ia spre Sud, spre Nord?, oriunde, numai să meargă, caută-mă tu, mai sunt, nu mai sunt, luptă tu pt tine, fii tu campion, schimbă, dacă vrei să te ajut, caută-mă, să te sprijin, nu să te laud, nu să te perii, nu să fiu părtaș la meschinării, la șmechereli, dacă nu vrei nimic, eu te mai întreb, vrei ceva? Nu? Nimic? Nimic, nimic? Entuziasmul tău este contagios. El poate trezi și un pustiit. Numai că el lipsește. Data viitoare poate gândesc invers, trebui să gândesc mai puțin și mai bine.

Reforma învățământului

Într-o Românie cu adevărat capitalistă și educată, educatoarele, învățătoarele, profesorii trebuie să fie voluntari. Atâta timp cât părinții își câștigă pâinea cu sudoarea frunții și a subțiorilor, și chiar a mustății, cadavrele didactice freacă menta intelectual la școală, păi se compară să pui o folie protectoare pă ecran cu vrăjelile alea de activități pe care le fac educatoarele cu grupele de 30-35 de copii?
O masă caldă pt aceste cadavre pe zi, o cafea din cicoare, orz și naut la pahar moale de plastic ar fi suficient.
Vă dați seama unde s-a ajuns? Să încerci să-l înveți pe copil că Timișul e un județ și nu Temișan? Îl umilești, îl jignești, îl distrugi.
O societate cu adevărat dezvoltată e asemenea Simonei Halep care, întrucât își plătește staff-ul, eu mă gândesc că ar fi bine să n-o facă, să lucreze ăia moca, de ce nu? dar, mă rog, deci, fiindcă le dă băieților cașcaval, aceștia trebuie să aplaude, danseze, să sâsâie când servește aia, străina, să fie clovni, saltimbanci, circari de piețe, târguri și oboare.
Pe cuvântul meu de onoare că n-aș lucra gratis.
Adevărul e că sunt atâtea discipline care n-au absolut niciun sens, rost, relevanță: istoria, geografia, româna, filosofia, matematica, franceza, biologia și, mai ales, logica.
Keywords: voluntar, o masă caldă pe zi pt cadavre, o cafea de orz la pahar moale de plastic, eu te plătesc, eu te umilesc.
Hai, aplauze, dans și chiuituri!

Bursuc la TNB

Ce chestie, ce măciucă, nevăzându-i pe scenă, ascultându-i în rate, în navetă: Alexandria-Videle, Alexandria-București, Craiova-Calafat, Gara de Nord, noi aveam o impresie foarte bună despre maneliști, pur și simplu, în microbuzele alea făcute din autoutilitare ne lua flama, carte multă, stat în casă, nopți nedormite, cum suntem noi, fragili, palizi, când ne gâdila urechea: aș da zile de la mine, buzele tale, două petale, of, viața mea, ne topeam, cădeam lați pe scaune, iar fetele din autobuz debordau de emoție și transpirație, orice ai spune, cu aer, fără aer, transpiri, e cald rău în sud, o să vă zic cândva cum am stat într-un vagon unde cred că erau 50 de grade, 60?, văzându-i acum pe scenă ne-am dat seama că ei n-au valoare, sunt sub Geanina Corondan & Quartz, sub Jojo chiar, ar putea fi între Cristiana Răduță și Raoul. Dar e prea puțin. Ceea ce ne pune pe gânduri. Pur și simplu, nu cântă nimic. Extraordinar.
Să fie clar, nu vorbim aici de aurul pur, muzica lăutărească: Romica Puceanu, Gabi Luncă, Fărâmiță Lambru. Și nici de Udilă, Albeșteanu, Frații Gore sau Tudor Pană. E ca și cum ar recita la TNB Andreea Esca.

Poezie la Slobozia

Extratereștrii au murit
OZN-urile au ruginit
Această cușcă are mai multe intrări, poți să țipi înăuntru ca la spitalul 9
Bruno, Bruno, vino aici, își chinuie unul câinele
Umbre umanoide umblă prin păduri
Spiritele băutorilor de spirt morți la taclale
Îți lucrezi încet tricepsul pt un turnir de poezie de la Slobozia

conectați la fapte

Sunt mai multe stări.
Nu suntem conectați la fapte, nici la ale noastre, nici la ale altora. Dansăm de parcă ne-ar vedea cineva, citim de parcă am avea spectatori, mâncam de parcă am fi la un concurs, avem un public în cap, nu e exclus ca uneori chiar să fim văzuți, e o cameră video oriunde. În acest fel, noi nu trăim fapta, jucăm într-un film, simțim pe jumătate, jucăm ca Silviu Biriș la TNB.
O altă stare, nu facem fapte, suntem blocați, vorbim despre faptele pe care le-am face, nu plecăm la drum, nu mai știm ce să visăm, pt cine. Boala, durerea ne trezesc, ne dau un rost, ne conectează la noi. După care ne întoarcem în vis, în proiectul de a face. Noi n-avem o muncă adâncă, o muncă de lungă durată, de chin. Mergem la suprafață. Noi trebuie să studiem ceva în mod serios. Suntem mulți rău, ne vom sufoca, ne vom face de petrecanie.
Uite că am ales, de 30 de ani, am tot ales pt noi, din păcate, am avut un mediu complet nepropice. Tu ai ales? Cum? Și, alegând, ai putut să duci până spre capăt povestea?
Un pic mai cuminți, obedienți, mai docili și poate am fi reușit.
Sau, mai bine, mai smeriți, mai umili.
Sau, de ce nu?, violenți de-a dreptul, drepți. Le-am amestecat și n-am reușit să tăiem repede și pt totdeauna, am ezitat. Am amânat.